Diplomatie la feminin

Pentru ele e ceva mai greu. Sunt functionari, sotii, mame, au responsabilitati in plus. Ce inseamna viata de zi cu zi in Romania pentru doamnele diplomatiei?

Cunoaste Romania. Descoperind-o oras cu oras

In acest univers aparte, am intalnit exceptia. Sotia ambasadorului Norvegiei, doamna Grete Ulland, desi nu are un loc de munca aici, este tot timpul ocupata.

REPLIERE. Acum mai bine de un an si-a luat concediu fara plata de la Ministerul Educatiei si Cercetarii de la Oslo, pentru a-i fi alaturi sotului, numit ambasador la Bucuresti. O lege noua i-o permite, asa ca n-are bataie de cap cu pensia.

A invatat sa-si faca viata placuta. O adevarata doamna a literelor, profesoara de engleza si pasionata de lingvistica, devenita ulterior director general pentru cercetare in minister, ea intelege adaptarea in primul rand prin invatarea limbii tarii in care traieste cel putin un an.

NOUTATEA. A venit din Oslo, via Ankara, Strasbourg, apoi Bruxelles, pentru a descoperi acum Bucurestiul. Ii place Piata Obor pentru ca-i aminteste de bazarele turcesti si de prima misiune diplomatica a sotului, in Turcia, dar isi rezerva clipele de liniste pentru Herastrau, Lipscani, Caldarusani sau Mogosoaia. Alaturi de sot a descoperit si Romania rurala. "Poate ca este egoist ceea ce spun, dar pentru noi faptul ca am venit intr-o tara in tranzitie a fost o experienta extraordinara. Am descoperit aici traditii inca vii, nealterate de timp, e ceva extraordinar sa ai parte de asa ceva", mi-a marturisit, pledand, in acelasi timp, pentru o Romanie moderna, adaptata aspiratiilor sale europene.

E indragostita de arhitectura noastra, dar ofteaza cand o intrebi ce parere are despre Bucurestiul modern. "Este pacat ca in vremurile noastre se amesteca atat de mult vechiul cu noul, dar se intampla peste tot, nu numai aici", mi-a spus.

Pe romani ii caracterizeaza cu voluptate, ca pe niste oameni cu un simt al umorului fantastic, de tip britanic. Observa ca hazul nostru de necaz nu este neaparat un rezultat al optimismului, ci al intelepciunii si al puterii de supravietuire in orice situatie. Si ne-a mai remarcat o inclinatie spre arta si cultura, un talent innascut, care ne da tinuta.

UN FENOMEN. In prima misiune a invatat turca, ajungand pana-ntr-acolo incat a facut si translatie de cateva ori. Dupa Bruxelles, s-au intors acasa, crezand ca mai au de stat o vreme, se gandeau ca pe putin un an. N-a fost sa fie. Intr-o seara, la cina, au decis sa accepte "provocarea romaneasca".

Sotul, ambasadorul Leif Arne Ulland, specialist in afaceri politice, dar in special politici de securitate, cunostea Romania pe linie NATO, plus ca mai venise pe aici. Asa au decis sa spuna "da". Si-ncetul cu-ncetul, a invatat romana. La inceput cu poticneli, acum cu mai mult curaj, dar ce-i mai important: citeste ziarele!

O data, cand zburau spre Cluj, a descoperit Jurnalul National si de atunci nu si-a mai refuzat placerea de a-l citi zilnic. Si nu glumeste, chiar o face cu seriozitate, din scoarta-n scoarta.

.

.

Moldoveanca de pe "submarinul" israelian

E o "expata" atipica. Ce-i drept, e diplomat israelian, dar s-a nascut in Romania. A plecat de mica, asa ca studiile si le-a facut in Israel, unde, dupa absolvirea Dreptului, a urmat si cursurile necesare intrarii in diplomatie. Sandra Simovici (foto) este la prima ei misiune diplomatica. PRIMII PASI. In august 2000 a venit "acasa", in Romania, in calitate de consilier cultural al Ambasadei Israelului. Aici si-a inceput cariera, dar tot aici a dat nastere si primului ei copil, un ghem de fata cu personalitate, nascuta - culmea! - de Ziua Nationala a Romaniei: Noam. Pentru ea, faptul ca s-a nascut la Iasi a fost o usurare din multe puncte de vedere: s-a descurcat usor, vorbind romana, a mancat sarmale fara sa strambe din nas, pentru ca le stia de-acasa, ne-a inteles defectele, pentru ca "eram de-ai ei". "INSTITUTIA" MARICICA. Si totusi "expata" tot este, pentru ca e diplomat strain. Asa a mostenit locuinta de protocol (apartamentul sau spatios, cu paza la poarta, trecand de la un consilier la altul, de-a lungul anilor), dar si o "institutie" aparte: Maricica. E omul care le stie pe toate, care are grija de fata si de casa. E la al patrulea rand de diplomati si, probabil, isi va continua "cariera" si dupa plecarea Sandrei. Domnisoara Noam insa are parte de un statut privilegiat, in calitatea ei de "expata": vorbeste deja trei limbi, desi abia peste doua zile implineste trei ani. A mers la o gradinita improvizata, pentru copii de diplomati, unde-a invatat engleza. Ebraica o stie de-acasa, iar Maricica a introdus-o in tainele romanei. PRIETENII. "Am avantajul ca am colegi buni. La noi se spune ca o ambasada e ca un submarin, pentru ca oamenii de aici muncesc si-si petrec apoi timpul liber tot impreuna", mi-a explicat Sandra, care spune ca are multi prieteni din afara "submarinului", pe la alte ambasade, dar si israelieni veniti in Romania, ca si multi romani, de altfel. Calatoreste mult, a vazut aproape toata tara, mai putin Delta, dar, pana la vara, cand isi incheie misiunea, o va face. "De fapt, e ciudat. Pe de-o parte, inchei o misiune si te bucuri ca te duci acasa, pe de alta, lasi in urma o casa", mi-a spus, cand a venit vorba de plecare.

.

.

RESEDINTA In primAverii Acum doi ani a venit impreuna cu sotul sau pentru numai trei zile, ca sa "testeze" Bucurestiul. Au vrut sa stie unde-si vor petrece urmatorii 3, 4 ani. Au vizitat resedinta, o constructie eleganta, intr-un cartier cochet, s-au interesat de viata de aici. Anul trecut, domnul ambasador si-a prezentat scrisorile de acreditare la Bucuresti. Atunci avea sa-nceapa aventura romaneasca a cuplului Ulland. Doi norvegieni care au descoperit Romania, cu bune si cu rele. Si care n-au timp sa se plictiseasca. . SCRISORI DIN ROMANIA "Bineinteles ca intrarea sotului meu in diplomatie a schimbat si viata mea", mi-a spus Grete Ulland cand am intrebat-o daca regreta ceva. Uneori resimte absenta prietenilor vechi, de acasa, a colegilor de munca. Dar a gasit remediul: trimite pe e-mail ceea ce a intitulat "Scrisori din Romania", un fel de jurnal menit a-i atrage aici. Si-a reusit s-aduca o gramada de prieteni si de rude, transformandu-se intr-un adevarat agent publicitar in slujba Romaniei, pe baza de voluntariat. Regretele s-au transformat astfel in bucuria de a putea impartasi cu cei dragi experiente romanesti. . "IN UMBRA DIPLOMATULUI" E greu sa fii sotie de diplomat? "Depinde mult de felul in care stii sa-ti creezi propria existenta", mi-a raspuns, adaugand ca a stiut mereu cu ce sa-si umple timpul, sa nu se plictiseasca. Avantajele acestei cariere? "In primul rand, faptul ca faci schimbari in viata si n-ai parte de rutina, te simti ca o pasare, libera sa zboare. E greu sa spui ca dormi pe tine. N-ai timp, esti mereu supus confruntarii cu tine insuti si cu ceilalti. Esti nevoit sa tii ochii larg deschisi". Este crezul unui "om din umbra" diplomatului, care-ntelege ca renuntarea nu presupune intotdeauna cedare. Daca ar fi sa aleaga acum intre a se intoarce acasa si a ramane aici, ar sta cu noi inca un pic.