Privatizarea ALRO Slatina se dove-deste a fi o halucinanta poveste ce implica insa controversati oameni de afaceri de origine rusa, firme de fatada, oameni de paie, un plan rusesc de cucerire a Estului, afaceri incheiate pe iahturi in Monaco si com-plicitatea autoritatilor romane.
"Firmele off-shore au fost create pentru a ascunde identitatea cumparatorului inaintea inceperii procesului de privatizare", se mentioneaza in
documentele obtinute de Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie (www.crji.org). Documentele, numarand peste 80 de pagini, se refera la privatizarea uneia dintre cele mai importante firme romanesti, si anume ALRO Slatina, si arunca o noua lumina asupra controversatei privatizari a unuia dintre cei mai importanti giganti industriali romanesti.
Investigatia CRJI a fost efectuata in contextul unei anchete regionale referitoare la cei mai importanti jucatori de pe piata energiei electrice. ALRO Slatina, cel mai important producator de aluminiu din Europa Centrala si de Est, este unul dintre cei mai mari consumatori de curent electric din zona balcanica si una dintre firmele care detin licenta de furnizare a energiei electrice.
ANTIPATIE FATA DE RUSI. "Este mai bine sa negociem cu Guvernul Romaniei folosind o firma din Israel sau Statele Unite, decat o firma ruseasca, deoarece exista o considerabila antipatie a romanilor fata de rusi", spunea avocatul David Lee Sherman, partener in firma Boodle Hatfield, specialist in tranzactii corporatiste internationale, in august 1999, in contextul discutiei de dinainte de preluarea ALRO. Sherman este avocatul lui Vitali Machitski si discutia a avut loc in momentul in care rusii au pus la punct strategia de preluare a ALRO. In acest moment, Machitski controleaza, prin companiile sale, ALRO Slatina.
Conform inscrisurilor de la Registrul Comertului, ALRO SA este detinuta in proportie de peste 85% de firma Marco Industries BV, restul fiind detinut de Fondul Proprietatea, fond aflat in portofoliul statului.
Controversata privatizare a ALRO a avut loc in 2002, moment in care grupul Marco a obtinut majoritatea actiunilor combinatului.
MARCO este controlat de oligarhul rus Vitali Machitski. El este nascut in fosta Uniune Sovietica si are dubla cetatenie, rusa si israeliana. Cartierul sau general se afla la Moscova, de unde conduce o serie de companii, intre care si Rinco Group. Machitski a facut de-a lungul timpului afaceri cu gigantul rus din industria petrolului Yukos si a obtinut o avere foarte mare in urma implicarii sale in privatizarile ce au urmat caderii Uniunii Sovietice.
NASTEREA PROIECTULUI. Conform documentelor pe care le detinem, obtinute din baza de date a Curtii Comerciale din Londra, proiectul preluarii ALRO a primit numele de cod "Proiect Vostok". De fata la discutia initiala privind proiectul Vostok a fost si celalalt actor important in procesul de preluare a ALRO: Alexander Krasner. Acesta s-a nascut in Uniunea Sovietica si a emigrat in Statele Unite in anii â70. Krasner a devenit in 1996 director executiv al firmei Marc Rich Investments Ltd, firma controlata de controversatul om de afaceri Marc Rich, implicat in trafic de armament, pentru care a fost condamnat in Statele Unite si mai apoi gratiat de presedintele american Bill Clinton. La sfarsitul anilor â90, Krasner a fost concediat si dat in judecata de Marc Rich dupa ce a incercat sa dea o teapa firmelor acestuia. In fapt, in firma lui Marc Rich, Krasner s-a ocupat cu diverse proiecte, indeosebi in domeniul metalelor neferoase.
Atat Machitski, cat si Krasner au pus la punct proiectul Vostok si au condus, dupa preluare, ALRO Slatina, insa in 2004 s-au certat. Cearta dintre cei doi a ajuns in fata instantei la Curtea Comerciala din Londra. Acest caz descrie conflictul dintre cei doi, dar, mai important, metoda si personajele folosite pentru a pune mana pe ALRO.
FIRME DE FATADA. Saga preluarii ALRO a inceput in iunie 1999, cand Krasner si Machitski s-au intalnit in
casa celui din urma, la Londra. Doua zile mai tarziu, Krasner i-a prezentat lui Machitski pe domnii Arnswald si Elian, personaje-cheie in construirea afacerii ALRO. Alexandru Nicolae Elian se afla in Romania si este implicat in firma STAFFORDSHIRE TABLEWARE (ROMANIA) SA si la acea data avea actiuni la firma Conef, firma ce, la randul ei, detinea o mica parte din ALRO. (n.a. - nu vom intra in toate detaliile financiare ale tranzactiilor facute pe filiera Machitski-ALRO, insa cei care doresc sa aprofundeze acest subiect pot consulta documentele atasate acestui material).
La putin timp dupa cea de-a doua intalnire, Krasner si Machitski au zburat la Bucuresti, unde Elian a organizat o cina la care au participat Moisescu, presedintele CONEF, un manager de la Broadhurst Investments, firma care avea, de asemenea, actiuni ALRO, si un senator roman. Krasner si Machitski au si mers pentru prima data la ALRO cu aceasta ocazie si atunci s-a vorbit, de asemenea, despre preluarea CONEF. Elian a spus la acea data ca estimeaza valoarea partii detinute de statul roman la ALRO la aproximativ 70-80 de milioane de dolari.
In urma calatoriei la Bucuresti, Krasner si Machitski au decis sa contacteze firma de avocatura Tendler Beretz LLC, care urma sa se ocupe de strategia de preluare a combinatului romanesc.
AJUTOR DIN INTERIOR. In august 1999 a avut loc o intalnire pe iahtul lui Machitski, in Monaco, la care au luat parte si Krasner, si avocatii casei Tendler Beretz. Domnii Tendler si Beretz au sugerat includerea in
proiect a lui Meir Rosenne, un avocat din Israel, fost ambasador al Israelului in Franta si in Statele Unite. Acest domn s-a nascut in Romania si vorbeste fluent limba romana. Avocatii au spus ca Rosenne este cel mai potrivit pentru a face lobby pe langa politicienii romani. Aceiasi avocati au hotarat ca este mai bine ca, in contextul privatizarii ALRO, Machitski & Co. sa se identifice cu o firma americana. Ei au sugerat folosirea firmei Marco International Corp. In documentele obtinute se mai mentioneaza ca: "Domnul Kestenbaum este presedintele Marco International Corp (MIC) si ginerele lui Beretz. Firma MIC este o modesta companie americana care face afaceri cu aluminiu".
Lucrurile au inceput apoi sa se miste din ce in ce mai repede. La 24 august 1999 a avut loc o alta intalnire acasa la Machitski, la Londra. De data aceasta, de fata au fost, pe langa rusi, si presedintele CONEF, Moisescu, dar si managerul general al ALRO, Gheorghe Dobra. "Discutiile s-au axat pe achizitia ALRO si CONEF si pe modul cum Dobra si Moisescu pot sa fie de ajutor in aceasta problema", se mentioneaza in documentele obtinute de CRJI. Krasner s-a mai intalnit cu Dobra si la sfarsitul anului 1999, cand managerul ALRO a participat la o conferinta despre piata aluminiului ce a avut loc la Montreal. Krasner a zburat la Montreal dupa ce s-a intalnit cu omul de paie al rusilor, Kestenbaum, la New York.
Am incercat in repetate randuri sa obtinem un punct de vedere asupra acestor dezvaluiri din partea ALRO si Conef si personal de la domnul Dobra, insa nici una dintre partile implicate nu ne-a raspuns.
In vara lui â99 a luat forma si proiectul Vostok. "Domnul Sherman (n.a. - avocat al lui Machitski) a spus ca ar fi mult mai bine sa se negocieze cu Guvernul roman printr-o legatura americana sau israeliana, decat prin intermediul unei companii rusesti, deoarece exista o considerabila antipatie a romanilor fata de rusi", se mentioneaza in documente.
Planul Vostok a fost pus pe hartie la 25 august 1999 si a definit strategia rusilor din acel moment pentru anii ce urmau:
"Obiectivul strategic al planului este sa obtinem un holding integrat pe verticala care sa includa ALUM SA (n.a. - firma din Braila ce a intrat in portofoliul rusilor in 2005), firma care produce materia de baza pentru producerea aluminiului, ALRO, firma care face produse de baza din aluminiu, Alprom, firma care sa faca produse finite din aluminiu, precum si o unitate care sa produca energia electrica necesara celorlalte companii".
"Participantii din proiect vor fi denumiti «un grup de investitori privati din SUA si Israel»."
"Actiunile urmatoare vor include numeroase discutii cu oameni aflati in pozitii politice influente, cu seful APAPS si cu banci."
CONTROL NEGATIV. Strategia rusilor pentru acapararea ALRO a inclus si cumpararea unor actiuni ALRO, care se aflau in posesia unor persoane private, prin intermediul unor firme din Insulele Virgine Britanice (BVI). Aceste firme erau finantate de alte companii apartinand lui Machitski si au actionat discret, cumparand importante volume de actiuni anterior privatizarii ALRO. Companiile din BVI au fost folosite pentru a ascunde identitatea ultimului cumparator inainte de privatizarea ALRO. Firmele din BVI au transferat mai apoi, in iulie-iunie 2001, catre firma Marco Acquisitions Ltd (MAL), firma infiintata in Marea Britanie (vezi link). In cele din urma, MAL si CONEF au ajuns sa detina, in iulie 2001, 41% din ALRO, in schimbul unei sume de aproximativ 62 de milioane de dolari. Banii au fost imprumutati de la alte firme ale lui Machitski.
Cumpararea masiva de actiuni de la persoane private a avut un scop foarte interesant: "S-a construit un volum important de actiuni minoritare nu numai pentru a cumpara mai putin de la statul roman, dar mai ales pentru a face neatractiva pentru alti investitori partea detinuta de Romania".
Totodata, Krasner a achizitionat in nume propriu 100 de actiuni, fapt ce i-a permis sa participe la intalnirile actionarilor. In acest fel, Machitski & Co. au dobandit acces direct la operatiunile comerciale desfasurate de ALRO.
Insa cel mai important pas in acel moment este si el mentionat in documente: "Cu ajutorul unui lobby intensiv, efectuat de catre Krasner si ceilalti, in iulie 2001 Guvernul Romaniei a fost convins sa schimbe regulamentul de functionare interna a ALRO in asa fel incat hotararile importante sa se poata lua numai cu o majoritate de 75%".
Astfel, CONEF si MARCO au dobandit control negativ asupra ALRO, deoarece cele 41 de procente detinute de MARCO si Conef nu mai dadeau nimanui posibilitatea sa ia vreo decizie fara acordul rusilor.
Toate aceste miscari au indepartat alti pretendenti la ALRO, intre care se numara companiile Pechiney, firma franceza care era la acea ora cel mai mare producator european de aluminiu, Balli Metal si Glencore. La un moment dat, reprezentantii Pechiney l-au insotit chiar pe premierul francez de atunci, Lionel Jospin, intr-o vizita la Bucuresti, unde si-au exprimat intentiile de preluare a ALRO.
Mai mult, rusii au infiintat si o firma in Zug, in Elvetia, firma denumita ITC Management, care a inceput sa cumpere aluminiu de la ALRO doar pentru "a obtine cat mai multe informatii despre combinatul romanesc". Conform documentelor obtinute de CRJI de la registrul elvetian al companiilor, firma ITC este la aceasta ora in lichidare. Alta firma folosita in acest joc este Dover Resources Ltd, infiintata in Anglia. Documentele obtinute de CRJI arata ca in Dover Resources sunt prezenti Krasner si Vasily Semivolkov, directorul firmei rusesti Raznoimport la Londra. Dover a dobandit drepturi exclusive de vanzare a produselor ALRO.
Pe de alta parte, si firmele Glacis, Imex Oil si Sarose Limited vor avea sa joace un rol important dupa preluarea ALRO si a CONEF de catre rusi, spre aceste firme scurgandu-se sume importante de bani, ce au fost prezentate fiscului roman drept plati pentru consultanta.
|
RAZBOAIELE CURENTULUI ELECTRIC
|
|
In 2002, rusii au preluat ALRO, iar Krasner a devenit presedintele combinatului in noiembrie 2002. Conform auditarilor, profitul facut de ALRO dupa plata taxelor a fost: 30 de milioane de dolari in 2002, 50 de milioane in 2003 si 48 de milioane in 2004. Cifrele acestea l-au nemultumit insa pe Machitski, care in vara lui 2004 l-a chemat pe Krasner pe iahtul sau din sudul Frantei. Aici, Machitski s-a declarat nemultumit de modul cum este condusa ALRO. Printre principalele reprosuri aduse lui Krasner s-a numarat si cel referitor la contractele pe care le-a incheiat ALRO pentru a cumpara curent electric. In fapt, combinatul slatinean achizitiona energie electrica de la firma Energy
Holding. Dupa ce Krasner si echipa sa au fost fortati sa demisioneze, ALRO a terminat si contractul cu Energy Holding si a obtinut o licenta de furnizare a curentului electric de la ANRE, licenta care i-a permis sa cumpere direct energie de la Hidroelectrica.
|
|
ALTE TINTE
|
|
In procesul desfasurat la Londra intre Machitski si Krasner se mentioneaza si faptul ca, pe langa preluarea ALRO, rusii au fost interesati de alte afaceri, cum ar fi privatizarea PETROM, importul de gaze pentru Romania sau un proiect ce presupunea exportul de gaze naturale rusesti spre Turcia. La aceasta data, CONEF, companie controlata de Machitski, este principalul importator de gaze GAZPROM in Romania. Potrivit documentelor pe care le detinem, CONEF a fost preluata de grupul MARCO cu ajutorul lui Alexandru Elian. Machitski si Krasner au cazut la intelegere cu Elian inca din 1999 in ceea ce priveste CONEF. Elian a cumparat actiunile CONEF in 2000 si le-a vandut cateva zile mai tarziu catre Marco Aquisitions Limited, pentru suma de 12 milioane de dolari. In urma preluarii CONEF de catre Marco, Moisescu a ramas presedinte al CONEF.
|
|
NOTA!
|
|
Acest material este parte a unui proiect al CRJI referitor la pietele de energie din Balcani si a fost finantat de SCOOP.
|
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
