Horia Sima - spionul lui Moruzov in Reich?

Istoria contorsionata si indelung mistificata a Miscarii Legionare ascunde inca multe necunoscute, ascunse in arhive deocamdata impenetrabile

SIMA. Cum a ajuns Sima comandant al Miscarii Legionare? Iata o intrebare la care raspunsurile au fost si mai sunt evazive

Din noiembrie 1938, o data cu asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, sub pretextul ca ar fi vrut sa fuga de sub escorta, regele Carol al II-lea a declansat o prigoana dezlantuita impotriva membrilor Garzii de Fier. Multi legionari, intre care si Horia Sima, au fugit in Germania. insa in primavara lui ’40, paradoxal, Horia Sima revine in Romania, unde era cu certitudine asteptat, si Mihail Moruzov, seful serviciului secret de la Bucuresti, il ia sub protectie si ii mijloceste impacarea cu suveranul. Ce l-a determinat pe noul comandant al Miscarii Legionare sa paraseasca Germania intr-o vreme cand represaliile ordonate de rege, si impotriva sa, si impotriva comilitonilor sai, inca nu erau suspendate?

La 11 mai 1949, Ion Gigurtu, fost prim-ministru in vara lui ’40, se afla arestat in celulele de la subsolul Ministerului de Interne, ca fost demnitar sub regimul totalitar al lui Carol al II-lea. Ca si altora aflati intr-o situatie identica, Securitatea ii strecura in celula tot felul de falsi detinuti sau chiar detinuti veritabili, care acceptasera sa colaboreze cu organele represive ale regimului comunist. Misiunea acestora consta in a-i trage de limba pe detinutii de soi si de a raporta superiorilor tot ce trecea prin capul obiectivelor. Neavand ceva de ascuns, Ion Gigurtu s-a spovedit fara nici o retinere informatorului de celula cu nume de cod "Petrica", asigurandu-l ca Horia Sima era un criminal de o speta abjecta. Colaborase cu Mihail Moruzov la lichidarea lui Corneliu Codreanu, parasind apoi Romania, cu toate ca era protejat de serviciul secret.

De ce a mai fugit atunci in Germania? - a intrebat inocentul "Petrica", nedumerit. Ramanerea lui in tara ar fi trezit suspiciuni printre legionari, i-a mai spus Ion Gigurtu informatorului alocat celulei in care era retinut si, in afara de asta, Mihail Moruzov a profitat de prilej pentru a-i incredinta o misiune de spionaj in Reich. Constiincios, "Petrica" a raportat senzationalele informatii mai sus, dar Securitatea nu prea vedea ce s-ar fi putut face cu ele. Sa-i confectioneze din Horia Sima o mecla de antinazist ar fi fost absurd. Asa ca informatiile respective au ramas sigilate pret de peste patru decenii intr-o arhiva care sta si azi sub obroc.

ALTE FAPTE PARADOXALE. Marturia tarzie a lui Ion Gigurtu merita toata consideratia. In calitate de prim-ministru, intretinuse contacte directe cu serviciul secret si este de presupus ca stia ce stia. Mai mult, se poate deduce din ea ca revenirea intempestiva a lui Horia Sima in tara, in primavara lui ’40, se datorase faptului deloc anormal ca Abwehrul ii luase urma si era extrem de periculos sa ramana in Reich. In vara aceluiasi an, noul comandant legionar nu stia incotro vor evolua evenimentele ulterioare, de vreme ce a acceptat sa faca parte din Guvernul lui Ion Gigurtu. Gest socotit un act de tradare de multi dintre comilitoni. Cand a inteles, in sfarsit, dincotro bate vantul, Horia Sima a demisionat practic instantaneu din Guvern si s-a dat imediat la fund. Iar atunci cand deposedarea de tron a lui Carol al II-lea a fost fapt implinit, prima lui grija a fost sa-l puna pe Mihail Moruzov sub sechestru. Acesta avand cunostinta despre activitatile lui dubioase.

Interesant, Mihail Moruzov tocmai revenea in tara de la Venetia, unde participase la o reuniune cu amiralul Wilhelm Canaris, seful Abwehrului, si cu generalul Giacomo Carboni, seful SIM, serviciul similar italian. Reuniune desfasurata intr-o salon izolat al celebrului Hotel Danieli. De ce nu a fost avertizat de germani, la curent cu directia politica viitoare a Romaniei, asupra a ceea ce se intampla in acele zile la Bucuresti? Stiau ca seful serviciului secret militar roman isi strecurase niste antene stanjenitoare in Reich? Oricum, nu se poate raspunde la intrebare daca facem abstractie de faptul ca Mihail Moruzov incepuse de cativa ani buni sa se plimbe cu fundul in doua luntri. Sau cu luntrea in doua funduri, pentru cine priveste afacerea dintr-un alt unghi. Cert este ca temutul si sumbrul personaj a fost arestat chiar pe peronul Garii de Nord, de o echipa de ofiteri ai armatei, asistati de mai multi legionari. A fost incarcerat in Penitenciarul Jilava, a carui paza a fost incredintata curand legionarilor. Si, din clipa aceea, generalul Ion Antonescu, devenit sef al statului, s-a dezinteresat totalmente de soarta lui.

Nu-l agrea, deoarece Mihail Moruzov il hartuise nedemn dupa ce generalul se disociase de politica aventuroasa a regelui, dar nici nu dorea sa-l aiba pe constiinta.

LEGIONARII NU AU ACCES IN SERVICIUL SECRET. Si mai interesant, a doua zi, la 7 septembrie 1940, a descins la Bucuresti si Wilhelm Canaris. La intrevederea acestuia cu Ion Antonescu legionarii n-au fost admisi. Desigur, s-a discutat si despre Mihail Moruzov, in favoarea caruia seful Abwehrului nu a miscat un deget, si despre semnele de intrebare referitoare la atitudinile lui Horia Sima, dar mai ales asupra reorganizarii serviciului secret romanesc. Legionarilor nu li s-au rezervat nici locuri si nici roluri in structurile speciale din Romania, cu toate ca tara devenise "stat national-legionar". Nu intamplator, si in lunile urmatoare, toate tentativele lui Horia Sima de a introduce oamenii sai in Serviciul Special de Informatii, condus de acum de Eugen Cristescu si aflat in dependenta directa a presedintiei Consiliului de Ministri, au fost retezate scurt de generalul Ion Antonescu.

Deocamdata, din punctul de vedere al comandantului legionar, trebuia lichidat intr-o prima urgenta Mihail Moruzov, pentru ca stia foarte multe. Si cine putea sa prevada ce putea sa dezvaluie daca ar fi comparut drept inculpat intr-un proces iminent? Chestiunea s-a aranjat in noaptea de 26 spre 27 noiembrie 1940, cand legionarii au declansat masacrul de la Penitenciarul Jilava. Nu a fost asasinat numai Mihail Moruzov, ci si unul dintre secunzii sai importanti, Nicky Stefanescu, cu prestigiul consolidat inca de cand era comisar in structurile Sigurantei Statului. Nu se putea ca acesta, la randul lui, sa nu stie cate ceva despre spionajul practicat de comandantul legionar in Germania. In cazul cand Mihail Moruzov ar fi facut un infarct, cine ar fi primit rapoartele lui Horia Sima din Reich? Nicky Stefanescu, desigur. Dupa masacru, Horia Sima s-a jurat ca nu a avut nici un fel de relatie cu ceea ce s-a intamplat la Jilava. Insa Ion Antonescu n-a avut timp sa-l creada. Si, oricum, atentia lui Horia Sima se concentrase de-acum asupra lui Eugen Cristescu, care, cum este lesne de inteles, preluase si arhivele fostului serviciu secret condus de Mihail Moruzov. Nu era exclus ca in aceste arhive sa se fi aflat documente care l-ar fi compromis. Nu numai in Germania, ci si in Romania, care incepuse sa joace deschis pe cartea Germaniei. Ca sa trecem si peste faptul ca Eugen Cristescu era un inamic redutabil al legionarilor inca din anii ’30.

ANTONESCU. In clipa cand a inteles jocurile lui Horia Sima, asupra carora a fost avertizat si de Hitler, generalul Ion Antonescu a fost necrutator cu Legiunea si cu liderii ei

MIZA PE GESTAPO. Numai pe reprezentantii Gestapo-ului la Bucuresti, in speta pe Otto Albrecht von Bolschwing si pe Ernst Koenen, a reusit Horia Sima sa-i pacaleasca. Acestia l-au sustinut permanent, i-au furnizat sprijin moral, indrumari si arme, insa, in cele din urma, smecherul comandant legionar a cazut si in dizgratia lor. Datorita unui ordin emis din Reich, fireste, cei din Gestapo, spre deosebire de cei din Abwehr, nefiind eficienti decat atunci cand obiectivele le erau aratate cu degetul. Insa, inainte de a surveni si acest moment, la 12 ianuarie 1941, sosise la Bucuresti invitatia adresata de Hitler lui Ion Antonescu si Horia Sima de a intreprinde o vizita in Germania, la Berghof. Istoricul Andreas Hillgruber a apreciat ca refuzul comandantului legionar de a onora invitatia s-ar fi explicat prin faptul ca acesta era prins total in pregatirile rebeliunii menite sa-l rastoarne de la putere pe general. Mult mai tarziu, Manfred von Killinger, noul ministru al Germaniei la Bucuresti, va oferi o versiune mai apropiata de adevar: Horia Sima se temea de o explicatie. Intr-adevar, Hitler era in drept sa se intrebe: daca Horia Sima spionase in Reich, iar acum complota impotriva lui Antonescu, angajat fara echivoc sa joace cartea Germaniei, atunci pentru cine lucra liderul legionar? Probabil pentru englezi, a caror implicare in asasinarea maiorului german Döring a fost dove-dita. Asasinarea acestui maior a fost scanteia care a declansat rebeliunea, despre care iarasi s-au emis suspiciuni ca a fost amorsata de serviciile secrete britanice.

Neted vorbind, lui Horia Sima i-a fost teama sa-l insoteasca pe Ion Antonescu la Berghof. Era ferm convins ca generalul se va intoarce singur la Bucuresti, iar el va ramane in gaj la Berlin, pentru a oferi explicatii la niste actiuni dubioase, raportate de Abwehr lui Hitler. Si chestiunea se putea incheia foarte prost, comandantul legionar avand sanse mari s-o termine intr-un dric. Dupa infrangerea rebeliunii, aceasta banuiala a sa a devenit certitudine. Brusc, l-au lasat din mana si reprezentantii Gestapo-ului la Bucuresti.

MARTURIA LUI KARL GYR. In acest moment, recurgem la o marturie la care istoricii romani n-au ajuns, accesul la unele dintre arhivele noastre fiind restrictionat in mod aberant. Este vorba despre una din depozitiile prestate de ziaristul elvetian Karl Gyr, in martie 1951, in ancheta declansata de securitate impotriva organizatiilor sioniste din Romania. Intr-o noapte din februarie 1941, intr-o vila din Parcul Jianu, Karl Gyr fusese martor al imbarcarii lui Horia Sima intr-o masina germana care l-a scos peste Dunare, in Bulgaria. In primul rand, elvetianul a remarcat ca vila aceea, departe de a fi un loc de refugiu si adapost, era un fel de loc de detentie, in care comandantul legionar fusese pur si simplu sechestrat de Gestapo. Subalternii lui Otto Albrecht von Bolschwing si Ernst Koenen nu se mai purtau cu el cu atentia si bunavointa de altadata. Dimpotriva, Horia Sima era manipulat precum un colet. Prin semiintuneric, Karl Gyr s-a convins ca liderul legionar era chiar legat. Ajuns in Germania, a fost internat direct intr-un lagar de concentrare. La scurt timp dupa asta, a fost convocat si Otto Albrecht von Bolschwing in Reich, arestat si anchetat asupra relatiilor sale cu Horia Sima. La interventia lui Heinrich Himmler au scapat amandoi cu viata.

Marturia lui Karl Gyr nu poate fi pusa la indoiala, pentru ca elvetianul nu avea nici un interes sa minta. Si nici nu-i sta in fire sa minta. In calitate de ziarist, impuscase o singura data un subiect mai de soi: a fost primul care a scris, in ziarele elvetiene, despre tragedia evreilor de pe vasul Struma. In rest, timp de doua decenii, practicase in Romania un trafic de informatii orientat in toate directiile. Vindea germanilor ce putea sa culeaga de la romani si invers. In drum spre Istanbul, mai trafica niste informatii cu serviciul secret bulgar. In Turcia, isi descarca desaga cu date de ultima ora pe taraba serviciilor secrete britanice. La intoarcere, tot ce putea sa afle de la englezi ajungea la bulgari, la romani, la germani. In afara de asta, a mijlocit corespondente secrete intre A.L. Zissu si W. Filderman, pe de o parte, si Charles Haim Barlas, seful Comitetului evreiesc de salvare de la Istanbul, pe de alta parte. Din cauza aceasta l-a si agatat Securitatea in ancheta la care au fost supusi sionistii. Cum s-ar spune, era un spion cvadruplu, chintuplu, daca nu chiar sixtuplu, pentru ca si elvetienii, de a caror cetatenie se bucura, au beneficiat de serviciile lui. Lucrase cinstit pentru toti si nu ar fi fost normal, nici util sa minta tocmai Securitatea.

UN DERBEDEU MAI PUTIN. Nu este vorba doar despre faptul daca liderul legionar era dezlegat sau legat cand a fost luat pe sus si transportat in Germania. Dupa disparitia comandantului legionar din tara, Ion Antonescu i-a mai legat o ghiulea de picior, publicand documentele care atestau relatiile lui cu Mihail Moruzov. In rest, toata perioada care a debutat prin ruptura legionarilor de Ion Antonescu ridica o suma de intrebari la care acestia au raspuns totdeauna evaziv si nu prea convingator. De ce legionarii au fost tinuti numai in lagare, pana la caderea lui Ion Antonescu? Daca sovieticii le-au permis legionarilor cazuti in prizonierat rusesc sa se inscrie in Divizia "Tudor Vladimirescu", de ce legionarilor sechestrati in Reich nu li s-a permis sa se inroleze in Waffen SS? In mod firesc, acolo ar fi fost locul lor. Nu cumva Führerul n-ar fi dat pe ei nici macar doua parale, indoindu-se profund de loialitatea lor?

De asemenea, se mai ridica o intrebare suprema: de ce Führerul Cancelar nu a vrut niciodata sa-l vada la fata pe Horia Sima? S-a intretinut cu croatul Ante Pavelici, cu belgianul Leon Degrelle, cu francezul Jacques Doriot, cu norvegianul Vidkun Quisling si cu multi alti indivizi de aceeasi factura, dar pe liderul legionar a evitat sa-l primeasca in cabinetul sau, chiar si atunci cand acesta, cum vom vedea, s-a intamplat sa-i ajunga pana in anticamera. La urma urmelor, in decembrie 1942, Horia Sima a reusit sa evadeze din lagarul in care era detinut in Reich, insa a fost retinut de carabinieri pe teritoriul Italiei si restituit autoritatii germane la sugestia lui Galeazzo Ciano, transpusa de Mussolini in ordin. De ce s-a produs evadarea in speta? Si unde spera Horia Sima ca ar fi putut sa ajunga?

In jurnalul sau politic, la 26 decembrie 1942, Galeazzo Ciano nota: "A sosit in Italia Horia Sima, seful Legiunii romanesti. Pentru ca a fugit din Germania, cu un pasaport fals, Himmler ne cere extradarea lui. Din partea mea, l-am consiliat pe Duce sa-l extradeze, fara alte discutii, cu atat mai mult cu cat prezenta lui aici ne-ar crea probleme cu Antonescu. Apoi, una peste alta, un derbedeu mai putin". Este adevarat ca Mihai Antonescu a intervenit imediat la Roma, solicitand neutralizarea lui Horia Sima, iar Ciano i-a raspuns amabil si prompt ca problema s-a rezolvat. Insa, in ceea ce ne priveste, suntem convinsi ca nu posibilele complicatii cu Bucurestii il ingrijorau pe contele Ciano, ci problemele reale si iminente pe care le-ar fi avut cu germanii. Orice cerere de extradare, si atunci, ca si astazi, era insotita de o expunere de motive. Ceea ce continea expunerea de motive semnata de Heinrich Himmler l-a determinat pe ministrul italian de Externe sa actioneze cum a actionat.

RATAREA CLIPEI DE GLORIE. Imediat dupa 23 august 1944, fiind instantaneu eliberat din detentie, parea ca sosise si clipa de glorie a "derbedeului" Horia Sima. Dar n-a fost sa fie asa. Daca tot l-au tinut gratuit pe masa si casa, timp de trei ani si jumatate, germanii s-au gandit sa-l puna la treaba. I-au pus la dispozitie postul de radio Donau, la Viena, pentru a adresa ascultatorilor din Romania emisiuni favorabile Reichului. L-au indemnat sa culeaga, prin oamenii sai, informatii utile din spatele frontului inamic. L-au incitat sa creeze o asa-zisa Armata Nationala de Eliberare, alcatuita din legionari, si l-au plimbat prin diverse cantonamente de internati si de prizonieri, ca sa procedeze la recrutarile de rigoare. Intr-un tarziu, Joachim von Ribbentrop l-a cooptat in suita sa si au plecat impreuna la Rastenburg, pentru a discuta proiectele lor cu Führerul. Acolo, stupoare! Ribbentrop a intrat la Hitler, dar Horia Sima a ramas sa astepte in anticamera si n-a mai ajuns sa stea fata in fata cu Hitler. Pur si simplu, acesta nu a vrut sa-l primeasca si o alta ocazie pentru o intalnire a lor n-a mai fost.

In memoriile sale tarzii, aparute la Madrid, in editura legionara "Carpatii", Sima a pretins ca Hitler i-ar fi pus la dispozitie avionul sau personal, pentru a zbura de la Rastenburg pana la Viena. Pai, cum putea sa se intample asa ceva, cand Führerul nici macar nu a vrut sa-l vada? Probabil era vorba despre un avion militar german oarecare. Mai departe, in loc sa urce in importanta, Horia Sima a coborat de-a dreptul vertiginos. Din cauze care se dezvaluie istoricului atent rand pe rand.

In primul rand, emisiunile in limba romana ale postului de radio Donau, cat timp au fost gestionate de legionari, prin minciunile debitate, au produs Germaniei mai mult rau decat bine. Informatiile despre care Horia Sima pretindea ca-i parveneau din spatele frontului inamic, in cele din urma, s-au dovedit a fi niste facaturi mai mult decat grosolane, atunci cand nu erau simple dorinte acreditate drept realitati. In cele doua regimente ale asa-zisei Armate Nationale de Eliberare, unul complet si altul in curs de formare, legionarii puteau fi numarati pe degete. Efectivele lor s-au completat prioritar cu militari romani trimisi de Ion Antonescu in Reich, inainte de 23 august 1944, spre a se deprinde cu armamentul german, si cu prizonieri si dezertori proveniti din unitatile romanesti angajate atunci in campania din vest.

Intr-un asemenea context, Horia Sima nu-si mai afla nici un rost plauzibil si, ca si in alte imprejurari, a preferat sa se dea la fund, inainte de incheierea ostilitatilor din Europa. Datorita duplicitatii cu care s-a comportat in relatiile cu germanii, Horia Sima ramane principal responsabil pentru dispretul cu care a tratat conducerea superioara a Reichului tot ceea ce insemna Legiune si legionari. Chestiune care nu ne priveste pe noi, ci pe ei. Suspiciunea de spionaj pe care l-a practicat in Germania, in beneficiul lui Mihail Moruzov, l-a urmarit in toti acei ani si l-a compromis chiar din momentul cand s-a incumetat sa se implice intr-o istorie care a sfarsit prin a-l ejecta in neant.

PUNCTUL SECURIST DE VEDERE

"A doua zi dupa incetarea ostilitatilor intre Romania si URSS si indreptarea fortelor armate romane impotriva armatelor germane, adica la data de 24 august 1944, Horia Sima, impreuna cu clica sa de tradatori fugiti din tara, a format la Viena un guvern denumit national roman, infiintand totodata si o armata, compusa din elemente legionare, dezertori, militari si tehnicieni aflati in Germania pentru specializare. Aceasta armata a luptat activ alaturi de Germania, impotriva armatelor sovietice" - Arhivele SRI fond D, dosar 7494, f. 5

Nota bene. In realitate, Guvernul legionar de la Viena a fost constituit abia la 10 decembrie 1944, iar unele elemente ale asa-zisei armate, organizata nu de Horia Sima, ci de germani, practic nu au avut ocazia sa intre in foc, fiind folosite la saparea transeelor si apoi dezarmate de rusi pe Oder.

NESABUINTE POSTBELICE

"Programul meu se deosebea destul de mult de acela al lui Horia Sima si ar fi dus probabil la dificultati cu acesta. In ce priveste o activitate terorista a Miscarii Legionare, sau o rascoala provocata de ea prematur, inainte ca izbucnirea unui razboi intre Uniunea Sovietica si puterile occidentale sa fi adus o situatie favorabila, eram cu totul impotriva lor... Pentru a nu provoca dezlantuirea terorii rosii, varsari de sange inutile si, eventual, interventia de trupe straine, cu o represiune oarba, de care ar suferi grav tot poporul roman" - Gheorghe Manu Arhivele SRI, fond D, dosar 144, f. 159

CRITICA SEVERA

"Trebuie sa intelegem ideea ce l-a calauzit pe Antonescu in timpul guvernarii cu legionarii: nu-l interesau nici statul si nici bunastarea natiunii, ci cum sa-si intareasca pozitia lui personala in detrimentul celorlalte forte. Patriotismul lui, pe care-l afisa zgomotos in toate imprejurarile, era fluid, identificandu-se cu propria persoana. Incuraja tot ce contribuia la cresterea autoritatii si prestigiului sau, de oriunde venea, si combatea toate simptomele politice ce i-ar fi putut debilita puterea. Daca implinea uneori si voia natiunii, o facea tot pentru avantajele care i le putea aduce momentan. N-avea o credinta, un ideal" - Horia Sima