Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Romănii şi-au inchipuit totdeauna pe Crăciun sub infăţişarea unui om bătrăn, cu barba albă ca zăpada, care acopere cămpiile şi coastele dealurilor in ziua sărbătorii. Şi dacă moş e Crăciunul, moş trebue să fie şi vestitorul sosirei sale, adică Ajunul. (Lumea Copiilor, 22 ianuarie 1922)
Romănii şi-au inchipuit totdeauna pe Crăciun sub infăţişarea unui om bătrăn, cu barba albă ca zăpada, care acopere cămpiile şi coastele dealurilor in ziua sărbătorii. Şi dacă moş e Crăciunul, moş trebue să fie şi vestitorul sosirei sale, adică Ajunul. (Lumea Copiilor, 22 ianuarie 1922)
Uliţele răsună de glasul colindătorilor şi cete, cete de copii se duc din casă in casă şi căntă.
Bună dimineaţa
La Moş-Ajun
Ne daţi
Ori nu ne daţi?
Bunii mahalagii primesc cu mare bucurie pe copilaşi şi-i intreabă inainte de a le da covrigi, nuci, mere şi bani:
Căţi sunteţi?
Iar copiii, şireţi, răspund:
Suntem trei
Mititei
Ca bobul de mei!
De multe ori se intămplă ca cei din casă să nu-i audă. Atunci, copilaşii, după ce urează bună dimineaţa la Moş-Ajun, incep să mai cănte:
Am venit şi noi odată
La un an cu sănătate
Şi la anul să venim
Sănătoşi să vă găsim.
Ne daţi, ne daţi!
Ori nu ne daţi?
Şi dacă nici atunci nu primesc răspuns, incep să strige:
Daţi-ne un covrig
Că murim de frig,
Daţi-ne o nucă
Că ne dăm peste ulucă!
Ne daţi, ne daţi!
Ori nu ne daţi?
A doua zi umblă cei cu icoana. Copilul poartă in braţe icoana acoperită cu o mahramă, iar in urma lui merge dascălul. Intră din casă in casă.
In ziua Crăciunului, după slujba bisericească, copiii ies la gheaţă ori la săniuţe, tinerii pleacă la petrecere, iar bătrănii stau de vorbă pe la casa cutărui prieten vechiu. Pe la unele case se aud lăutari. Ziua trece repede şi soseşte seara. Atunci, copiii se duc cu Steaua. Uliţele oraşului răsună de glasul tărăgănat al băiatului care vesteşte trecerea ei:
Steaua spre răsărit străluceşte
Steaua impăratului se iveşte
Steaua cu raze mari luminează
Sfănta naştere adeverează.
Că sâa născut azi Cel prea veşnic
Mesia Christ, cel preaputernic.
Şi copiii cu Steaua trec pe la fereastră, unde străluceşte lumina şi strigă:
Cine pofteşte
Steaua luminoasă
Şi frumoasă.
Steaua este poftită in casă şi atunci, copiii incep să cănte deosebite căntece de stea, şi la sfărşit urează celor din casă:
Să fie de bine la mic şi la mare
La toţi căţi se află intrâastă adunare.
In aceiaşi vreme cu Steaua umblă Vicleimul şi Irozii.
In ajunul Anului Nou, uliţele oraşului răsună de glasul colindătorilor:
Aho! Aho plugul badei cu 12 boi
Boi bourei
In frunte ţintaţi
In coarneânfieraţi,
Pe pănteci bălani,
Pe spate plăvani,
Fiecare de căte cinci ani,
Mănaţi măi, hăi, hăi!
Şi colindătorii, copiii şi flăcăii işi isprăvesc urarea cu aceste cuvinte:
Noi din suflet vă dorim
Acum şi pănă murim
Căţi cărbuni in cel cuptor
Atăţia măndri gonitori.
Căte pae sus pe casă,
Atăţia galbeni pe masă,
Căte fire in manta
Atătea vaci a făta.
Seara pocnesc băieţii cu biciuri şi clopoţei: trosnesc din biciuri şi sun mereu din clopoţei. Ţiganii colindă şi ei cu o tavă pe care au un cap adevărat de porc. De departe se aude glasul lor şi băzăitul buhaiului. Este Vasilica. In dimineaţa Anului Nou copiii umblă cu sorcova şi urează un an nou cu fericire.
Să infloriţi
Să trăiţi
Ca un măr
Ca un păr
Ca un fir
De trandafir
Ziua botezului Măntuitorului - sau cum i se zice Bobotează - se serbează cu mare alaiu. După slujba bisericească, Mitropolitul binecuvăntează apa şi aruncă crucea in Dămboviţa. La serbare sunt de faţă de obicei şi suveranii. După ce se aruncă crucea in apă se trag tunurile. Preoţii cari se află la Bobotează pleacă cu căldăruşele pline de apă sfinţită. Iar unii din inchinători, cari merg la sfinţirea apei iau din această apă in sticluţe şi o duc acasă atărnănd-o sub icoane.
Uliţele răsună de glasul colindătorilor şi cete, cete de copii se duc din casă in casă şi căntă.
Bună dimineaţa
La Moş-Ajun
Ne daţi
Ori nu ne daţi?
Bunii mahalagii primesc cu mare bucurie pe copilaşi şi-i intreabă inainte de a le da covrigi, nuci, mere şi bani:
Căţi sunteţi?
Iar copiii, şireţi, răspund:
Suntem trei
Mititei
Ca bobul de mei!
De multe ori se intămplă ca cei din casă să nu-i audă. Atunci, copilaşii, după ce urează bună dimineaţa la Moş-Ajun, incep să mai cănte:
Am venit şi noi odată
La un an cu sănătate
Şi la anul să venim
Sănătoşi să vă găsim.
Ne daţi, ne daţi!
Ori nu ne daţi?
Şi dacă nici atunci nu primesc răspuns, incep să strige:
Daţi-ne un covrig
Că murim de frig,
Daţi-ne o nucă
Că ne dăm peste ulucă!
Ne daţi, ne daţi!
Ori nu ne daţi?
A doua zi umblă cei cu icoana. Copilul poartă in braţe icoana acoperită cu o mahramă, iar in urma lui merge dascălul. Intră din casă in casă.
In ziua Crăciunului, după slujba bisericească, copiii ies la gheaţă ori la săniuţe, tinerii pleacă la petrecere, iar bătrănii stau de vorbă pe la casa cutărui prieten vechiu. Pe la unele case se aud lăutari. Ziua trece repede şi soseşte seara. Atunci, copiii se duc cu Steaua. Uliţele oraşului răsună de glasul tărăgănat al băiatului care vesteşte trecerea ei:
Steaua spre răsărit străluceşte
Steaua impăratului se iveşte
Steaua cu raze mari luminează
Sfănta naştere adeverează.
Că sâa născut azi Cel prea veşnic
Mesia Christ, cel preaputernic.
Şi copiii cu Steaua trec pe la fereastră, unde străluceşte lumina şi strigă:
Cine pofteşte
Steaua luminoasă
Şi frumoasă.
Steaua este poftită in casă şi atunci, copiii incep să cănte deosebite căntece de stea, şi la sfărşit urează celor din casă:
Să fie de bine la mic şi la mare
La toţi căţi se află intrâastă adunare.
In aceiaşi vreme cu Steaua umblă Vicleimul şi Irozii.
In ajunul Anului Nou, uliţele oraşului răsună de glasul colindătorilor:
Aho! Aho plugul badei cu 12 boi
Boi bourei
In frunte ţintaţi
In coarneânfieraţi,
Pe pănteci bălani,
Pe spate plăvani,
Fiecare de căte cinci ani,
Mănaţi măi, hăi, hăi!
Şi colindătorii, copiii şi flăcăii işi isprăvesc urarea cu aceste cuvinte:
Noi din suflet vă dorim
Acum şi pănă murim
Căţi cărbuni in cel cuptor
Atăţia măndri gonitori.
Căte pae sus pe casă,
Atăţia galbeni pe masă,
Căte fire in manta
Atătea vaci a făta.
Seara pocnesc băieţii cu biciuri şi clopoţei: trosnesc din biciuri şi sun mereu din clopoţei. Ţiganii colindă şi ei cu o tavă pe care au un cap adevărat de porc. De departe se aude glasul lor şi băzăitul buhaiului. Este Vasilica. In dimineaţa Anului Nou copiii umblă cu sorcova şi urează un an nou cu fericire.
Să infloriţi
Să trăiţi
Ca un măr
Ca un păr
Ca un fir
De trandafir
Ziua botezului Măntuitorului - sau cum i se zice Bobotează - se serbează cu mare alaiu. După slujba bisericească, Mitropolitul binecuvăntează apa şi aruncă crucea in Dămboviţa. La serbare sunt de faţă de obicei şi suveranii. După ce se aruncă crucea in apă se trag tunurile. Preoţii cari se află la Bobotează pleacă cu căldăruşele pline de apă sfinţită. Iar unii din inchinători, cari merg la sfinţirea apei iau din această apă in sticluţe şi o duc acasă atărnănd-o sub icoane.
Citește pe Antena3.ro
