Învârtita ca pe suflet, de pe Iza

CETERA ŞI OMUL BUN, ÎN ROLURILE PRINCIPALE
Mai mulţi spectatori ca niciodată. Oameni avizi de frumos, de tradiţional, de... Paganini al Maramureşului. O nouă întâlnire a publicului bucureştean cu unul dintre ultimii rapsozi. Zi de graţie pentru ceteră, zongoră şi dobă.

Oameni mai mari, mai mici. Oameni mai în vârstă, mai tineri. Oameni... de tot soiul. Mulţi... Cât să umple sala de concerte a Institutului Cultural Român (ICR) din Bucureşti. E marţi seara 21octombrie. Este Ionu lu’ Grigore! Este Grigore Leşe! Spectacol!
Sunetul ceterei parcă îţi mângâie auzul. Sunetul zongorei, al chitărei, îţi potri­veşte paşii pe potecile poveştii de la ICR. Doba (toba) îi indică inimii ritmul potri­vit! Nu poţi merge prin poveste aşa... la voia întâmplării!

ŞI-OM TOT POVESTI!
Se face că... în Săliştea de Sus, în Maramureş, acum aproape 70 de ani se năştea un ficior, un cocon! Ioan Covaci. Numit de săteni Ionu lu’ Grigore. Se mai face că, pe la vârsta când coconii încep să meargă la şcoală, lui a început să-i placă cetera! Şi aşa de tare i-o plăcut... că şi-a făcut şi el una! Şi ca povestea să fie una fericită... Ionu s-a născut cu o ureche muzicală de ţi-i bagă în boală pe toţi afonii de se cred cântăreţi şi mai şi câştigă pe-o cântare bani câţi poate n-a văzut la un loc cete­raşul nostru... toată viaţa! Compensează însă Sufletul, Uşor ca o pană de pus la clop! Şi încă de pe atunci, cel poreclit mai târziu Paganini a început să fie chemat pe la nunţi, chermeze... din acestea de face omul când are motive de bucurie! Mai pe faţă, mai pe furiş, el a "furat" meserie de unde a putut. Aşa a ajuns să aibă un repertoriu bogat, atât cu cântece româneşti, dar şi ucrainene ori evreieşti.

PE STRUNA TA SĂ-MI SPRIJIN FRUNTEA
Lui Paganini din Săliştea de Sus cetera i-a fost cea mai bună prietenă. Cu ea a plâns, cu ea s-a veselit, cu ea şi-a asigurat traiul. Şi nu doar el s-a veselit ori întristat. Rar lipseşte Ionu lu’ Grigore de la nunţi. Chiar dacă, după cum singur recunoaşte, "oamenii îşi pun acum casete şi joacă după ele". Învârtitele ori Zicălele lui aduc parfumul unor vremuri frumoase, curate... cu oameni buni, frumoşi... Horele, cântecele maramureşenilor sunt puţine, danţurile sunt mai multe. Iar maramureşeanul nostru le cunoaşte, poate, pe toate. Trebuie doar să-i ceri, să-i spui ce acorduri de cetere îţi umplu inima de bucurie... şi-ţi vei primi bucuria prin strune... Grigore Leşe, unul dintre reprezentanţii de marcă ai culturii şi muzicii tradiţionale maramureşene, îl caracteriza pe Covaci: "Patosul interpretării, efervescenţa strigăturilor, contorsionarea trupului, acrobaţiile neaşteptate, improvizaţia şi creativitatea uimitoare fac din Ionu’ lu Grigore un personaj fabulos. Când spune că cetera e viaţa lui nu sunt vorbe goale. Doarme şi se visează cântând, se trezeşte şi primul lucru pe care îl face pune mâna pe ceteră. E greu de înţeles, are 70 de ani şi nu a învăţat încă să se menajeze. Aplecat pe ceteră, cu privirea pierdută, într-o adevărată transă, Paganini din Săliştea de Sus cântă din toată fiinţa lui, până la epuizare". De ce i se zice Paganini? Pentru că, la un concert în Germania, i-a rămas o singură coardă. El, meşter mare, a cântat aşa. Şi a făcut-o într-un mod care i-a extaziat pe nemţi. Imediat, ei l-au poreclit Paganini. L-au asemuit cu celebrul compozitor şi virtuoz italian, cel care obişnuia să interpreteze, uneori, la vioară, compoziţiile proprii, şi nu numai, pe o singură coardă.

UN SPECTACOL REUŞIT
Grigore Leşe a condus din nou întâlnirea de la ICR într-un mod remarcabil. Nu doar horele-i vin ca o mănuşă. Se pare că şi rolul de moderator, de intervievator îl prinde bine! Ce-i drept... nici invitaţii nu au fost de lepădat! Să-l ai ca invitat pe Paganini... nu-i de colea! Ionu lu’ Grigore a ajuns acum în prag de 70 de ani. Faţa-i aspră, vorba un pic tocită. Cu hainele lui curate, albe, cu pălăria lui şi cu podoabele de mână, tradiţionale, maramureşanul este o apariţie aparte. Te intrigă. Să vorbească îi place. Dar să cânte... şi mai şi! Aşa că, fără prea multe discuţii, Paganini se pune pe cântat! El la ceteră, nepotul Ion Covaci la zongoră şi Ioan Gaga la dobă. Învârtite, Zicale, de strigat... De viaţă, de moarte. Sunetul ce­terei te inundă. Te copleşeşte! Vitalitatea lui Paganini este uimitoare! Stai şi te în­trebi dacă nu cumva în faţa ta stă un om precum vinul. Din ce îmbătrâneşte, din asta să fie mai bun. Vocea lui, sălbatică, uneori atât de joasă, alteori înaltă are un ceva. Un ceva ce te face să-l asculţi cu plăcere. Dacă ai şi şti să joci după cum îţi cântă nea Ion... sigur ar ieşi o dănţuială de toată frumuseţea! Zongora, vin în urma ceterei cu stricteţe. Doba asemenea. Concentrat pe cetera lui, Ionu lu’ Grigore simte totuşi micile dezacorduri. Nu ezită să-i acordeze zongora nepotului, să-şi strunească cetera ori să-i arunce o privire cât o mie de cuvinte dobaşului. Ori e perfect ori... ! E Paganini, nu este oricine!

Cântecele româneşti le sunt spectatorilor parcă mai cunoscute. Compoziţiile ucrainene şi evreieşti vin însă ca şi cel mai puternic ingredient dintr-o poţiune magică de vrăjire a publicului! Iar... poţiunea a fost perfectă! Printre acorduri de ceteră, zicale şi discuţii, timpul a trecut parcă prea repede. Vraja lui Paganini era de durată mai mare. Iar spectatorii nu s-au lăsat treziţi din reverie prea uşor! Doar printr-o hore, cântată de Grigore Leşe împreună cu ei. Să mai spunem de câte aplauze a avut parte Paganini de Sălişte? Inutil!

UN PROIECT APARTE
Frumosul, autenticul şi originalul îşi fac loc tot mai uşor în viaţa bucureşte­nilor. De "vină" sunt oamenii care înţeleg menirea muzicii tradiţionale româneşti în viaţa noastră. De la Institutul Cultural Român la Grigore Leşe şi Jurnalul Naţional. Marţi seara a avut loc cea de-a zecea întâlnire cu publicul din cadrul proiectului Ultimii Rapsozi. Un proiect care din ianuarie încoace a adus muzica tradiţioanlă autentică românească, dar şi a minorităţilor în faţa publicului din Capitală. În noiembrie vin alţi invitaţi deosebiţi. Iar în decembrie... o mare Gală, pentru mari oameni, pentru Ultimii Rapsozi.

Ionu lu’ Grigore zis Paganini

Despre Paganini sunt încă foarte multe de spus. În cadrul Festivalului de Tarafuri şi Fanfare, organizat de Jurnalul Naţional în luna mai a acestui an, maestrul Gri­gore Leşe mărtu­ri­sea: "A umblat mult prin lume. A cântat în Belgia, Franţa, Germania… ce mai… în toată Europa. Au învăţat mulţi meserie de la el. Unii au ajuns artişi, alţii cântă prin orchestre… După o viaţă petrecută în mina din Baiuţ şi nopţi pierdute la petrecerile şi nunţile maramureşenilor, ar trebui ca Ionu lu’ Grigore să fie respectat şi apreciat la înalta lui valoare. Până când zicalele şi horile din Maramureşul Voievodal se vor întoarce la rânduiala lor, eu vă rog doar atât: veniţi şi ascultaţi-l pe Ionu lu’ Grigore din Săliştea de Sus, ceteraşul de i-au zis nemţii Paganini...".