x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro › Special › Institutul Naţional C-D pentru Fizica Pǎmantului (INCDFP) in lupta cu "secundele" cutremurelor vrancene

Institutul Naţional C-D pentru Fizica Pǎmantului (INCDFP) in lupta cu "secundele" cutremurelor vrancene

04 Mar 2007   •   00:00
"In mijlocul dificultăţilor se află ocaziile vaforabile"
  • Albert Einstein

    Viena, 22 martie 2006, orele 18,00 - 19,30. The 2006 European IST Prize Awards Ceremony in Palatul Hofburg-Marmorsaal. Aici, proiectul « Early Warning System for Strong Earthquakes » al echipei romane, condus de prof. dr. ing.Gh.Mărmureanu, a fost premiat impreună cu alte 20 de proiecte, nominalizate şi prezentate in faţa publicului academic şi de afaceri european ; ceremonia a fost transmisă, direct, prin satelit in toate tările europene, fiind onorată de prezenţa dl.Hubert Gorbach, Vice Chancellor al Republicii Austria, a dnei Viviane Reding, membru al Comisiei Europene şi a prof.Herbert Mang, preşedintele Academiei de Stiinţe din Austria.

    Sistemul de avertizare seismicǎ, in timp real, pentru obiective industriale este o realizare unicat a cercetǎrii ştiinţifice romaneşti şi din Europa, cu un puternic impact in randul populaţiei. Sistemul a facut obiectul unui proiect IST (Information Society Technologies) şi din cele 263 proiecte inaintate la Bruxelles, au fost nominalizate 20 la « Nominees for the 2006 European IST Grand Prize ». In perioada 30 nov- 01 dec.2005, echipa formată din prof. dr. ing. Gh.Marmureanu, drd.ing.Constantin Ionescu, drd.fiz.Alexandru Mărmureanu şi ing. Adrian Grigore-INCDFP, autorii acestui proiect, a fost invitată pentru prezentarea sistemului in faţa Comisiei Europene, formate din 18 specialişti din academii de ştiintă şi universităţi din Europa , la Bruxelles, in clădirea Carlemagne.

    In cartea de « Stiinţele naturii» pentru clasele 3-4, din anii 1947-1948, era scris că la 10 noiembrie 1940 a fost un cutremur mare... şi că el a durat atat de mult, din cauza că...minele de sare si de cărbuni au fost exploatate făra milă de vechiul regim şi că tavanele acestor mine s-au prăbuşit prelungind cutremurul...Nu se ştia atunci ca pot fi cutremure atăt de adanci;geologii nu erau de acord ca pot fi cutremure mai jos de discontinuitatea Moho.Abia in anul 1948 s-a stabilit acest adevăr pe care-l vom lămuri mai tarziu.

    Au fost multe oportunitati in dezvoltarea seismologiei moderne in Romania...
    In anii ‘70 a aparut problema amplasamentului seismic pentru Centrala Nuclearo-Electrică(CNE) Cernavoda, obiectiv deosebit de important pentru economia romanească, cel mai complex din punct de vedere tehnic din tot ce s-a construit in Romania , pană acum.Cercetarile privind amplasamentul seismic al acestor centrale nuclearo-electrice au fost facute de INCDFP .

    Au fost multe alte cercetări complexe, cerute de amplsamentele reale pentru unităţile U1 –U5 de la CNE Cernavodă, deoarece programele de securitate CANDU cereau condiţii extrem de dure. In acelaşi timp s-au inceput studii de amplasament pentru alte 18 centrale nuclearo-electrice, in partea de sud a Transilvaniei, in Moldova şi la Măcin. INCDFP avea o experienţă temeinică pe care apoi am aplicat-o şi la vecinii din Bulgaria, pentru amplasamentul Beleene, o localitate situată in dreptul Calafatului, şi noi eram interesaţi ca datele de proiectare sǎ fie foarte bune.

    In anul 1977, cu puţin timp inainte de cutremurul din 4 martie, a luat fiinţă Centrul de Fizica Pamantului ( şi Seismologie) Bucureşti, actualul Institut Naţional de C-D pentru Fizica Pămantului(INCDFP), avand ca obiect cercetări fundamentale şi aplicative referitoare la : (i)-Procesele fizice din focarele cutremurelor de pămant ;(ii)-Procese seismotectonice ;(iii)-Predicţia cutremurelor de pămant pe baza precursorilor geofizici si geodezici ;(iv)-Seismologia inginereascǎ ;(v)-Microzonarea seismică a localitǎţilor dens populate ;(vi)-Monitorizarea seismică şi evaluarera hazardului seismic ;(vii)-Structura internă, profundă a Pămantului ;(viii)-Evaluarea şi reducerea riscului seismic pe teritoriul Romaniei(HG 1313/1996 si HG 702/2001), institutul participa la :(ix)- Elaborarea de standarde in domeniul zonǎrii şi al microzonǎrii seismice a localitătilor dens populate ;(x)-Elaborarea de studii şi cercetǎri de amplasamente seismice pentru centrale nuclearo-electrice şi pentru alte obiective de importanţǎ naţionalǎ(baraje, construcţii militare, poduri, spitale etc.) ;(xi)-Asigurarea asistenţei tehnice, a consultanţei şi furnizarea de servici ştiinţifice şi tehnologice agenţilor economici privind protecţia antiseismicǎ ;(xii)-Coordonarea pe plan naţional a programelor de seismologie ;(xiii)-Proiecte internaţionale privind studiul regiunilor seismice etc.

    Citește pe Antena3.ro

    In cadrul programelor internaţionale de cercetare- dezvoltare, institutul efectuează:(i)-cercetări privind regiunile seismice limitrofe Romaniei şi ale celor care influenţează seismicitatea Romaniei; (ii)-monitorizarea seismicităţii exploziilor nucleare şi a altor surse seismice, asigurand participarea tehnică a Romaniei la activităţi in sprijinul aplicării prevederilor Tratatului de interzicere totală a exploziilor nucleare(CTBT-Comprehensive Nuclear Test Ban Treaty), ratificat de Romania prin Legea nr.152/1999.

    Ce este un cutremur de Pămant ?
    De ce se produce...şi cum se produce...?

    La prima intrebare, un răspuns simplu ar fi următorul: "Cutremurul este un fenomen care se manifestă printr-o mişcare a terenului (a unei porţiuni din suprafaţa Pămantului) sub forma unor "tremurături". Toate casele, gardurile, pomii, stalpii etc. care se află pe acea porţiune de teren se vor mişca şi ele odată cu terenul respectiv. Aceste mişcări pot fi mai uşoare (fără să se producă stricăciuni) sau mai puternice şi chiar violente (caz in care pot apărea stricăciuni mai mici sau mai mari, mergand chiar pană la ditrugeri de case şi victime omeneşti). Aceasta inseamnă că şi cutremurele pot fi mai slabe sau mai puternice.Dar există şi cutremure care sunt atat de slabe incat nici n-am şti că s-au produs dacă nu ar fi detectate cu ajutorul unor aparate foarte sensibile (numite seismografe)".

    Cum se apreciază cat de puternic a fost un cutremur?
    Intensitatea unui cutremur...

    Inainte de apariţia seismografelor (a instrumentelor care pot inregistra aceste mişcări), pentru a se afla care a fost "tăria " unui cutremur se proceda (şi incă se mai procedează şi in prezent) la culegerea de informaţii de la localnici cu privire la mărimea şi felul stricăciunilor suferite de casele lor (dacă au crăpat pereţii, dacă s-au dăramat hornurile, dacă s-au prăbuşit case etc.) şi la efectele asupra oamenilor şi animalelor din gospodăriile lor (dacă s-au speriat, dacă au fost răniţi, morţi etc).

    Primele incercări mai serioase de clasificare (ordonare) a cutremurelor după tăria (sau puterea) lor au fost intreprinse ca urmare a producerii cutremurului catastrofal de la Lisabona din 1755 care a făcut un număr uriaş de victime. Acesta a fost şi motivul pentru care la inceput se comparau cutremurele intre ele pe baza numărului de morţi şi respectiv de răniţi pe care le făceau cutremurele: cel mai puternic cutremur era considerat cel care făcea mai multe victime. De aceea se constată că primii care au avut preocupări legate de clasificarea (ierarhizarea) cutremurelor au fost medicii (şi nu seismologii, care la vremea aceea nici nu existau). Explicaţia acestui fapt este că medicii erau cei care aveau probleme extrem de dificile imediat după producerea unor cutremure puternice deoarece ei erau cei care acordau ingrijirile medicale necesare unui număr neobişnuit de mare de răniţi apăruţi brusc după anumite cutremure. Cu timpul s-a inţeles faptul că acest criteriu nu este suficient. De exemplu, dacă un cutremur se producea ziua cand oamenii erau plecaţi la munca campului, nu existau nici morţi , nici răniţi cu toate că se dăramaseră multe case in lipsa locuitorilor. S-ar fi putut crede că intr-un astfel de caz, cutremurul a fost mai slab decat altul la care s-au prăbuşit mai puţine case dar care din cauză că s-a produs noaptea cand oamenii dormeau a avut mai multe victime. Această concluzie nu ar fi corespuns realităţii.

    Un pas, in plus, a fost făcut tot de către un medic, Giovani Vicenzio (medicul şef al curţii regale din Neapole) care analizand un număr de 1200 de cutremure , introduce ideea evaluării relative (prin procente faţă de numărul total) adoptand două criterii de clasificare: pe langă cel al victimelor omeneşti şi pe cel al pagubelor suferite de clădiri. Efectele asupra clădirilor au fost clasificate la randul lor in 3 categorii:(i)-Clădiri distruse complet;(ii)-Clădiri distruse parţial;(iii)-Clădiri doar avariate.

    Olandezul P.Egen (profesor de matematică), propune ( in 1828) al treilea criteriu: luarea in considerare şi a efectelor produse de cutremur asupra pieselor de mobilier şi obiectelor fragile din interiorul locuinţelor (vaze, veselă, oglinzi, etc), apariţia fisurilor in pereţi, cădera hornurilor etc. De asemenea el realizează una din primele hărţi ce arătau cum diferă de la o localitate la alta efectele cutremurelor, utilizand in acest scop un cod de culori.

    In lipsa oricărui instrument de inregistrare şi măsură, pentru evaluarea tăriei unui cutremur au inceput să fie luate in considerare tot mai multe informaţii asupra unor elemente ce aveau intr-un fel sau altul o legătură cu efectele cutremurelor. Printre aceste elemente menţionăm:(i)-Natura geologică locală ;(ii)-Natura materialelor din care erau construite casele;(iii)-Natura avariilor suferite de acestea la cutremur (apariţia de crăpături, ruperea grinzilor etc);(iv)-Ponderea fiecărui tip de avarie in raport cu numărul total de cazuri (cladiri) la care s-a produs acel tip de avarie ( in puţine cazuri, in multe, in majoritatea cazurilor sau in toate); (v)-Natura traficului pe străzile invecinate (dacă trec camioane,tractoare etc); (vi)-Natura efectelor produse asupra obiectelor din interiorul clădirilor; (vii)-Efectele produse asupra oamenilor şi animalelor (teamă, panică, răniri,etc.).

    Utilizand astfel de informaţii, primul care a construit un "ghid" care să fie valabil şi pentru orice evenimente seismice, a fost Michele Stefano di Rossi in 1874. El a impărţit toate cutremurelor posibile in 10 categorii corespunzand unor "tării" puse in ordine crescătoare de la cea mai mică (şocurile cele mai slab perceptibile), pană la cele dezastruase ( catastrofale). Fiecărei categorii i-a atribuit un număr ( de la 1 la 10) care era cu atat mai mare cu cat efectele produse de cutremur erau mai mari: pentru un cutremur abia simţit, numărul corespunzător era 1, pentru un cutremur care a distrus totul şi a făcut multe victime, nota era mximă :10.

    Aceste numere care arată cat de mari au fost efectele produse de cutremur au fost denumite "Grade ale intensităţii seismice", iar tăria cutremurului indicată de aceste numere a fost numită "intensitate" ( prin analogie cu mărimea ce carcterizează un curent electric, de exemplu). Atunci cand se produce un cutremur, după ce se constată efectele ale, se stabileşte care a fost intensitate cutremurului prin incadrarea acestor efecte intr-una din categoriile pomenite mai sus. Datorită faptului că intre aceste categorii se trecea in salturi sub forma unor "trepte" (adică intensităţile nu puteau lua decat valori numere intregi (cifre romane) I, II, III, ...,VIII, IX sau X, nu şi valori cu zecimale, cum ar fi 2,72 sau 4,1 etc.,valori caractetristice magnitudinii unui cutremur, ce exprimă energia eliberatǎ din focar, ghidul respectiv a căpătat numele de "Scară de intensităţi seismice".

    In Europa cea mai utilizată scară a devenit insă cea a lui Giuseppe Mercalli care in 1887, subdivizand categoria celor mai puternice cutremure astfel incat clasificarea putea fi făcută mai bine in cadrul unei scări cu 12 trepte.

    După cel de-al doilea Război Mondial, in ţările ocupate de Rusia (deci şi in Romania) a fost impusă scara MSK propusă de Medvedev (Rusia), Sponheuer (Germania) şi Karnik (Cehoslovacia) pornind, de fapt, tot de la scara Mercalli prin introducerea unor modificări impuse cu scopul de a deveni aplicabilă şi in teritoriile asiatice ocupate de Rusia, teritorii unde construcţiile erau făcute din materiale mai puţin rezistente decat cele folosite in Europa. Pe baza efectelor maxime (deci a intensităţii maxime), cutremurele se impart aici in 12 categorii, corespunzătoare fiecărui grad de intensitate in parte. De exemplu,pentru I=VII,efectele cutremurului sunt: Majoritatea oamenilor intră in panică; mulţi işi pierd echilibrul; in multe clădiri de piatră, de cărămidă şi de beton armat apar fisuri şi crăpături in pereţi; in multe case de paiantă apar crăpături foarte mari in pereţi, dislocarea unor părţi ale caselor, prăbuşirea unor ziduri interioare,cad coşurile de pe case; puţine cazuri de surpări ale părţilor carosabile; distrugeri la imbinarea conductelor; se formează valuri pe apa lacurilor; apa lor se tulbură datorită ridicării malului la suprafaţă; in puţine cazuri izvoarele secate işi recapătă debitele, iar cele existente seacă

    "De ce se produce...şi cum se produce...?"

    Aceasta este o intrebare grea pentru că specialiştii, din toatǎ lumea, in acest domeniu nu au aflat totul despre cauzele şi modul cum se produce fenomenul numit "cutremur", acesta fiind şi motivul pentru care nu s-a reuşit incă rezolvarea problemei prevederii exacte a producerii unui cutremur, aşa cum s-a reuşit bunăoară in astronomie să se prevadă eclipsele de Soare şi de Lună.

    O să ne intrebăm ( şi pe bună dreptate ): de ce astăzi cunoaştem mai puţin despre ceea ce se intamplă la cateva zeci de kilometri sub picioarele noastre in Pămant decat despre ceea ce se intamplă la sute de milioane de kilometri distanţă sau miliarde de ani lumină in spaţiu ?! Există două motive principale pentru faptul că ne aflăm in situţia aceasta:(i)-Pe de o parte, cutremurele se produc in locuri complet inaccesibile, aflate in interiorul Pămantului, la adancimi mai mari decat cele mai adanci galerii de mină sau decat cele mai adanci foraje de sonde, ceea ce face imposibil să se vadă ce este acolo, pe cand Soarele, Luna, stelele şi planetele pot fi văzute şi studiate direct oricand, prin telescoape şi lunete sau chiar cu ochiul liber!;(ii)-Pe de altă parte, adevărata cercetare in seismologie a inceput abia după 1880 cand au fost instalate primele seismografe din lume (in Japonia, de către englezii Gray, Milne si Ewing), deci cu o intarziere de peste 300 de ani faţă de primele observaţii instrumentale din astronomie (făcute de Galilei cu luneta inventată de el).

    Să revenim la intrebarea : De ce se produce cutremurul ? Avand in vedere că prin "cutremur" inţelegem in primul rand mişcările bruşte ale terenului şi ale obiectelor de pe acesta, intrebarea se poate pune sub forma: Care este cauza acestor mişcări oscilatorii de la superafaţa Pămantului ?

    In cazul cutremurului, casele, pomii şi celelalte lucruri incep să oscileze cand la ele ajung "undele seismice". Acestea reprezintă deplasarea din aproape-in-aproape a oscilaţiilor care incep să se producă undeva in interiorul Pămantului, intr-o zonă numită " focar seismic" şi sunt de natură mecanică, deci de aceeaşi natură ca sunetele sau ca valurile.Trebuie să subliniem că nu particulele de materie ajung din "focarul seismic " la suprafaţă, ci oscilaţiile transmise de la o particulă la alta, la fel ca şi dopul de plută care pluteşte pe apă şi doar saltă in sus şi in jos, fără să se deplaseze odată cu undele circulare. şi undele seismice, ca şi undele sonore, se deplasează in volum prin interiorul Pămantului, dar cand ajung la suprafaţă ele pot produce alte unde care să se deplaseze pe suprafaţa Pămantului la fel ca undele de pe suprafaţa apei. Undele seismice produse in interiorul Pămantului ( la diferite adancimi) ajung la suprafaţă şi pun in mişcare tot ce se află acolo (terenul, casele, gardurile, pomii, stalpii etc.)". Ca orice fel de unde şi undele seismice sunt produse de către o sursă de energie care in acest caz se numeşte "sursă seismică".

    Magnitudinea(M) şi intensitatea (I) unui cutremur

    Energiile eliberate de sursele seismice pot fi mai mici sau mai mari: de la cantităţi care nu sunt suficient de mari ca să ajungă la suprafaţă ( şi cand aceasta are loc cutremurele respective nici nu se simt) pană la cantităţi mai mari decat ar elibera sute şi mii de bombe atomice şi atunci cutremurele sunt devastatoare.

    Inainte de apariţia "seismografelor"( instrumente de inregistrat cutremure ) şi chiar şi in zilele noastre, se stabilea cat de puternic a fost un cutremur după efectele pe care acesta le producea asupra caselor şi oamenilor, "tăria" acestuia fiind exprimată printr-un număr numit "intensitatea seismică". Dar această mărime nu corespunde intotdeauna realităţii deoarece unul şi acelaşi cutremur face distrugeri mai mari intr-o localitate situată mai aproape de locul unde s-a produs cutremurul ( numit " epicentru", ceea ce reprezintă proiecţia focarului pe suprafaţa Pămantului) decat intr-o localitate mai depărtată. In localităţi mult mai depărtate poate să nici nu se simtă. Asta ar insemna că in localitatea mai apropiată cutremurul are (să zicem ca exemplificare) intensitatea, I=VIII grade pe scara Mercalli , in timp ce intr-o localitate foarte depărtată are intensitatea, I=II grade pe scara Mercalli . Un locuitor din această localitate va zice că "a fost un cutremur foarte slab", pe cand unul din localitatea situată foarte aproape de epicentru va zice: " a fost un cutremur foarte puternic !". Cine are dreptate ? Mai multă dreptate are cel situat in localitatea cea mai apropiată. De aceea s-a şi recurs la regula de a se caracteriza "tăria" cutremurului după valoarea cea mai mare pe care a avut-o intensitatea sa ( numită "intensitatea maximă").

    Intensitatea seismică este o mărime relativă care nu intotdeauna dă informaţii corespunzătoare cu realitatea, depinzand şi de tipul construcţiei, de vechimea ei etc. De aceea s-a căutat să se găsească o altă modalitate de a evalua "tăria" cutremurului astfel incat unui cutremur dat să-i corespundă o valoare şi numai una, care să nu depindă de locul in care se face evaluarea şi de răspunsurile date de oameni la intrebările din chestionare. Pentru asta era nevoie ca evaluările să se bazeze doar pe ce aratǎ aparatele inregistratoare (seismografele), de valoarea energie eliberatǎ in focar.

    Abia in anul 1935, seismologul american Charles F.Richter, plecand de la o descoperire pe care o făcuse cu caţiva ani mai inainte ( in 1931) un seismolog japonez, Kiyoo Wadati, introduce o mărime numită "magnitudinea seismică" ce se determină pe baza măsurătorilor făcute pe inregistrările cutremurelor (numite "seismograme") şi deci este o mărime obiectivă. Valoarea magnitudinii seismice este unică pentru fiecare cutremur şi depinde de energia eliberată in focar . Clasificarea cutremurelor se poate face mult mai corect şi exact cu ajutorul acestei mărimi: cu cat cutremurul a fost mai puternic, cu atat energia eliberată din focar a fost mai mare şi pentru a scrie valoarea ei este necesar un număr de zerouri aproape de două ori mai mare decat valoarea magnitudinii. De exemplu, pentru cutremurul care s-a produs in zona Vrancea pe data de 4 martie 1977, magnitudinea a fost 7,2 grade Richter(MGR=7,2), iar energia eliberată a fost aproximativ egală cu 3,99.1022 ergi , adică 3,99 urmat de 22 zerouri !!! La cutremurul din 10 noiembrie 1940(MGR=7,4), energia eliberată in focar a fost de circa 7,94.1022 ergi. Numele de "grade Richter" s-a dat in onoarea celui care a inventat acest mod de calcul. Scara de valori pe care se clasifică acum cutremurele după valoarea aceasta a magnitudinii poartă şi ea numele aceluiaşi seismolog: "Scara Richter". De exemplu, cutremurul din 4 martie 1977, a avut magnitudinea MGR =7,2 pe scara Richter si a avut o intensitate variabilǎ pe teritoriul Romaniei: I=IX½, pe scara MSK, la Bucureşti; I=VII(MSK) la Focşani; I=III(MSK) la Cluj Napoca etc.

    Ajungem din nou la intrebarea: " De ce se produce...şi cum se produce...?" sub o formă echivalentă : "De unde provin aceste energii din sursa seismică şi cum se eliberează ?", deci o intrebare care exprimă dorinţa de a şti care este cauza acumulării unor energii atat de mari şi cum se face că din cand in cand aceste acumulări devin atat de mari incat nu mai pot fi reţinute şi energiile eliberate se răspandesc prin Pămant ajungand la suprafaţă unde produc ravagii.

    Printre primii care au asociat cutremurele cu faliile geologice (ceea ce era mai aproape de adevăr) a fost savantul german Alexander von Humbold (1769-1859), dar perioada cu adevărat ştiinţifică incepe abia din 1910 prin apariţia teoriei savantului american H.F.Reid care poate fi considerat părintele "fizicii clasice a sursei seismice".

    Analizand toate datele şi rapoartele intocmite asupra efectelor distrugătoare ale unui cutremur produs pe data de 18 aprilie 1906 in Golful San Francisco ( din California, pe coasta de Vest a Americii) , H.F.Reid elaborează "Teoria destinderii elastice", teorie care şi astăzi ( după 100 de ani !) stă la baza celor mai moderne forme de explicaţii asupra cauzelor şi modului de producere a cutremurelor, aşa cum remarcau doi dintre cei mai mari seismologi din zilele noastre (Kostrov şi Das), referindu-se la opera lui Reid. Ei scriau : "...a fost prima şi rămane cea mai cuprinzătoare analiză detaliată a unui cutremur; niciodată in istoria seismologiei, producerea unui singur cutremur nu a făcut să avanseze intr-o asemnea măsură inţelegerea de către noi a cauzelor cutremurelor!..."

    Ce se intamplă cu rocile din interiorul Pămantului ? Straturile de deasupra lor avand grosimi de zeci de kilometri , in unele cazuri chiar sute de kilometri, au greutăţi de miliarde şi miliarde de tone !!! Sub acţiunea unor asemenea forţe, piatra se dovedeşte a nu fi rigidă nedeformabilă, ci pană la un punct este elastică, adică suferă o deformare care ar putea să dispară dacă n-ar mai fi apăsată. Dar aşa ceva nu se poate intampla pentru că straturile de roci de deasupra răman acolo de miliarde de ani. De aceea deformarea continuă să crească. Pană cand ? Nici cauciucul nu poate fi comprimat oricat şi roca cu atat mai puţin. Ce se va intampla după un timp cu roca supusă acestor forţe uriaşe ? Roca se va rupe.Energia din rocă provine de la forţele care au deformat-o.De aceea ea se numeşte "energie de deformare". Reid arată că:
  • 1.Ruperea rocilor este cea care provoacă un cutremur; această rupere este rezultatul deformării elastice peste limita pană la care poate rezista roca (rezistenţa la rupere);deformarea se produce prin deplasarea relativă intre porţiuni invecinate ale crustei terestre.
  • 2.Aceste deplasări relative nu se produc brusc in chiar momentul fracturării, ci ating valoarea lor maximă treptat in decursul unei perioade de timp mai lungi sau mai scurte.
  • 3.In timpul producerii cutremurului, se produc destinderi elastice bruşte ale celor două fragmente ce rezultă prin rupere, fragmente ce se vor deplasa spre poziţii in care să nu mai existe deformare; aceste mişcări se reduc treptat cu distanţa pană la caţiva kilometri depărtare de ruptura produsă.
  • 4.Vibraţiile (oscilaţiile) ce vor forma cutremurul prin propagarea lor mai departe işi au originea in suprafaţa fracturii care separă cele două fragmente in care s-a rupt roca; zona de la care pornesc ele are la inceput o arie mică, pentru ca apopi să devină din ce in ce mai mare, dar cu o rată ce nu poate depăşi viteza undelor elastice in acea rocă.
  • 5.Energia eliberată in timpul unui cutremur provine din energia elastică de deformare a rocii in perioada anterioară producerii ruperii care a dat naştere cutremurului.

    Teoria lui Reid explică logic producerea cutremurelor care au loc la adancimi mici şi intermediare ( de la 5-10 km pană la 300 de km). S-a descoperit totuşi că s-au produs numeroase cutremure şi la adancimi mult mai mari (pană la cca 700 km ; de exemplu cele din Oceanul Pacific-insulele Tonga(h=800 km), din sudul Spaniei din 1905(h=500 km) etc.). Pentru aceste cutremure a trebuit căutată o altă explicaţie: ele nu se produc ca urmare a ruperii ci ca urmare a altui fenomen care are loc la acele adancimi şi deci, presiuni imense. Acest fenomen se numeşte "tranziţie de fază solid – solid". Prin "fază" se inţelege un anumit mod in care s-au ordonat atomii care alcătuiesc roca respectivă. De exemplu, se pot observa in unele mine printre alte formaţiuni, aşa numitele "flori de mină" care au acest nume de la faptul că seamănă cu nişte flori avand in loc de ramuri nişte cristale alungite ca nişte creioane ascuţite. Alte substanţe solide au atomii ordonaţi in varfurile unor cuburi ( cum pot fi intalnite cristale in saline). Fiecare tip de aranjare a atomilor (numit "structură cristalină") corespunde unei ordini foarte precise in care se respectă riguros anumite distanţe intre atomi. Dacă distanţele cresc, corpul se dilată, dacă scad, corpul se contractă. In cazul cutremurelor foarte adanci, din cauza presiunilor gigantice, atomii se vor apropia, vor fi mai inghesuiţi , ca pasagerii intr-un vagon de tren mai aglomerat. Trecerea de la o aranjare anumită a atomilor la alta se numeşte "tranziţie de fază". Cand acest lucru se produce brusc intr-o zonă situată la mare adancime, are loc o micşorare a volumului acelei zone şi o eliberare tot bruscă a diferenţei de energie dintre cea pe care o aveau atomii inainte şi cea de după transformarea (tranziţia) suferită. Această energie este pusă in libertate sub formă de cutremur, adică va fi transmisă din aproape in aproape pană la suprafaţă. La noi in ţară nu se pot produce cutremure atat de adanci , adancimile maxime ale cutremurelor romaneşti fiind sub 210 Km, deci pentru acestea se aplică teoria ruperii şi a destinderii elastice a lui Reid.

    In final,din punct de vedere şiinţific, un cutremur se defineşte ca o cedare bruscǎ, prin rupere a rocilor din crustǎ(litosfera superioară) sau din litosfera inferioară, de-a lungul unor fracturi(falii), cedare prin care energia potenţialǎ de deformare acumulatǎ (in cursul procesului de seimogenezǎ) este radiatǎ tranzitoriu sub forma vibraţiilor mecanice cu tot cortegiul de efecte (geo)fizice şi macroseismice care se pot manifesta(faliere, oscilaţii puternice ale terenului şi structurilor antropogene, tsunami etc.).Totuşi, nu putem explica de ce şi cum se produc cutremurele pană nu inţelegem structura internă a Pămantului. Pămantul este aproximativ o sferă cu raza medie de 6370 km. Partea de sus a Pămantului se numeşte litosferă (sferă de piatră) si are o grosime cuprinsă intre 20 km şi 100-150 km, uneori si mai mult, chiar 210 km. Litosfera prezintă două subdiviziuni : litosfera superioară (numită crusta terestră şi este formată din roci granitice sau bazaltice) şi litosfera interioara (formată din roci ultrabazice), separate de discontinuitatea Moho.De exemplu,discontinuitatea Moho se află la cca 32 km sub Bucureşti şi la cca 55 km sub Focşani etc. Sub litosferă se află astenosfera (sferă fără tărie); aici materia se află la limita solid-lichid (stare denumită "solidus"). Ea este constituită dintr-un amestec de minerale solidificate şi topituri. Adancimea astenosferei este pană la 400 km. Sub acest strat al astenosferei se află magma fierbinte, care este o topitură, aşa cum se vede in timpul erupţiei vulcanilor. Grosimea acestei magme este de circa 2500 km, fiind situată intre adancimea de 400 km si cea de 2900 km. Nucleul Pămantului are doua subdiviziuni: nucleul "extern" cuprins intre 2900 km şi 5100 km aflat in stare lichidă , şi nucleul "intern" cuprins intre 5100 km şi 6370 km, in stare solidă din fier, nichel, crom, sulf şi din alte elemente.

    Cutremurele au loc in litosferă superioară(crusta terestră) in cazul celor din Banat, Transilvania, Maramureş, Făgăraş etc. şi in litosfera inferioară pentru cele intermediare din Vrancea, unde materia este incă solidă, adică sunt roci rezistente: bazalt, granit etc. Ar fi de menţionat aici că abia in anul 1948, pe baza intregistrărilor făcute la Observatorul Seismologic "Cuţitul de Argint " din Bucureşti, la cutremurul din 10 noiembrie 1940, H.Jeffreys din Anglia ajunge la concluzia, pentru prima dată in lume, că pot exista cutremure mai adanci de discontinuitatea Moho, in litosfera inferioară, aşa cum au ele loc in Vrancea, intre 60 km şi 210 km, numite cutremure intermediare. Ruperea rocilor este cea care provoacă un cutremur. Ruperea se produce prin deplasarea blocurilor invecinate ale crustei terestre, pe aşa numitele falii, care sunt discontinuităţi(crăpături adanci) in crusta terestră in cazul celor din Transilvania,Banat,Maramureş,Fagăraş etc. Cutremurele de mare adancime (intermediare) din Vrancea sunt produse prin forfecări determinate de compresiune, ca rezultat al coliziunii continentale dintre subplaca intra-alpină ce are două sectoare(Pannonic şi Transilvan) şi o subplacă Moesică, a cărei jumătate estica poate fi, eventual, partea frontală a microplăcii Mării Negre, impinsa spre NV in cadrul procesului general de deplasării orizontale intre placa Africană şi cea Euroasiatică. Acestea sunt cutremure tectonice, fiind determinate de mişcarea acestor blocuri tectonice şi ele sunt circa 95%(restul de 5% sunt de natură vulcanică, explozii provocate de om etc.) din numărul total de cutremure care au loc pe Glob. Partea de sus a Globului pămantesc, adică, crusta terestră, formată din 12 plăci majore(Euroasiatică, Africană, Americană, Pacifică, Somaliei, Arabică, Indiei şi Australiei, Filipine, Antarctica, Nazca, Cocos şi Caraibililor) la limitele cărora pot apare si micro sau sub-plăci: blocuri mai restranse ale litosferei mărginite de centuri active, dar care nu au surse interne de expansiune sau acest proces este slab şi lipsit de liniaritate, ca de exemplu subplaca interalpină reprezentată de sectorul pannonic si transilvan intre Alpi şi Carpaţi. Aceste mari blocuri se mişcă intre ele şi la contactul lor au loc marile cutremure. Dar, cutremure au loc şi in interiorul acestor blocuri.

    Dar cine mişcă aceste mari blocuri? Aşa cum arătam mai inainte, astenosfera este constituită dintr-un amestec de minerale solidificate şi topituri, vascozitatea materiei de aici este cu un ordin de mărime mai mică decat a litosferei. Din cauza diferenţei de temperatură apare această mişcare de jos in sus, adică de la centrul Pămantului către suprafaţa lui, formandu-se curenţii de convecţie termică. Se apreciază că o asemenea situaţie permite individualizarea unor celule cu curenţi de convecţie termică cu viteze de caţiva cm/an, curenţi ascendenţi in zonele mai fierbinţi unde materia este mai puţin densă şi descendenţi in zonele de răcire accentuată. Aceşti curenţi de convecţie sunt consideraţi astăzi drept "motorul" care acţionează deplasarea litosferei de deasupra şi principalul mecanism, de transfer a energiei calorice din interiorul Pămantului către suprafaţă sa. Curenţi de convecţie termică sunt cauza mişcării acestor blocuri imense şi deci a cutremurelor de pămant. Această concepţie explică mişcările tectonice ale blocurilor situate la suprafaţa Pămantului printr-un proces unitar, la scară terestră, şi stau la originea teoriei expansiunii fundului oceanelor şi a tectonicii globale sau a plăcilor tectonice. Cand două blocuri, reprezentand cele doua compartimente ale unei falii, sunt supuse unei deplasări mici, rocile din zona faliei suferă o deformare elastică; dacă tensiunile devin mai mari decat rezistenta opusă de frecare, se produce ruperea acestora, iar energia inmagazinată in roci este eliberată, parţial sub formă de căldură (produsă prin frecarea dintre blocuri) şi parţial sub forma undelor elastice care se propagă in toate direcţiile. Aceste unde reprezintă cutremurul. Energia eliberată in timpul unui cutremur provine din energia acumulată in rocă in perioada anterioară producerii ruperii care a dat naştere cutremurului. Deci, nu pot apare cutremure in magma fierbinte. Locul ruperii, denumit focar sau hipocentru poate fi aproape de suprafaţa Pămantului sau la adancime mai mare. De exemplu, cutremurele intermediare vrancene au focarul situat la adancimi mari, cuprinse intre 60 km si 210 km, dar sunt aici si cutremure de suprafaţă(crustale) cu adancimi de pană la 40 km. Intre 40 şi 60 km adancime nu sunt cutremure in Vrancea,o altă particularitate a cutremurelor vrancene. Cutremurele din Banat, Maramureş, Făgăraş, Dobrogea de Nord şi unele chiar din Vrancea au focarul situat la adancimi mici cuprinse intre 10 km şi 40 km,numite cutremure crustale , normale sau de suprafaţă.

    Curenţii de convecţie termică din astenosferă determină o mişcare continuă a plăcilor, unele faţă de altele. Această deplasare relativă a plăcilor litosferice, separate prin dislocaţii profunde, este franata indeosebi de forţele de frecare care se nasc pe suprafeţele de contact dintre plăci, generand tensiuni care cresc in timp, ceea ce duce la acumularea unor mari cantitaţi de energie de deformare mai ales in zonele de margine ale plăcilor. La um moment dat, cand echilibrul plăcilor cedează, se produc alunecări bruşte ale plăcilor pe planul faliilor şi chiar ruperi in interiorul scoarţei terestre (cazul Vrancea). şocurile datorate acestor fenomene brutale se propagă sub formă de unde, cu viteze foarte mari şi insoţite de eliberarea unor canţităti uriaşe de energie, avand ca efect vibraţiile scoarţei terestre, care constituie manifestările cunoscute sub denumirea de cutremure de pămant sau seisme.

    Seismologia modernă. Programe şi proiecte de cercetare . Rezultate

    "Cercetările seismologice arată că in Romania, la cotul Carpaţilor, in Vrancea, există unul dintre cele mai caracteristice şi interesante puncte seismice, un focar de cutremure adanci care , prin persistenţa şi izolarea sa, nu-şi găseşte perechea pe toata faţa Pămantului, decat intr-un singur punct similar din Munţii Hindu Kush, in Afganistan" (Gh.Demetrescu).

    Romania este afectată episodic de cutremure a căror sursă principală este zona epicentrală Vrancea. Aici se produc seisme la adancime de 70-200 km (deci subcrustale), cu energie mare, resimţite pe arii intinse, 2-3 asemenea evenimente pe secol, ultimile două producandu-se la 10 noiembrie 1940 (MGR=7,4 pe scara Richter) şi 4 martie 1977 (MGR=7,2). Cutremurele din Vrancea, determinante pentru seismicitatea teritoriului roman, atat prin frecvenţa lor de apariţie, cat şi prin magnitudinile lor, s-au impus atenţiei generale din cele mai vechi timpuri (chiar in timpul Imperiului Roman) prin efectele lor distructive, iar in ultimul secol, ele au trezit interesul cercetătorilor şi prin cateva particularităţi remarcabile, ce le conferă un loc aparte in ansamblul seismelor care zguduie planeta noastră. Aceste particularităţi au fos folosite de noi in dezvoltarea unor cercetari specifice cutremutrelor vrancene.

    Seismicitatea teritoriului Romaniei este determinata de procesele seismotectonice din acest teritoriu, iar influenţa regiunilor seismice vecine se observa in sud(Oltenia şi Dobrogea), vest(Banat) şi nord (Maramureş). Seismicitatea Romaniei este rezultat" din energia eliberat" de cutremure crustale(denumite şi normale-Fig.1), a c"ror adancime nu dep"şeşte 60 km, şi de cutremure intermediare(caz unic in Europa şi sunt similare cu cele de sub Munţii Hindu Kush-India şi de sub Bucaramanga-Columbia), a c"ror focare se g"sesc cuprinse intre 60 km şi 210 km. Ele sunt grupate in mai multe zone epicentrale: Vrancea, zona Munţilor F"g"raş şi Campulung, Banat, regiunea Oradea, Crişana şi Maramures, zona litoral" a Dobrogei de Sud şi a Dobrogei de Nord, la care se adaugă zone epicentrale, de importanţ" cu totul local", in regiunea Jibou, a Tarnavelor in Transilvania, in nordul şi vestul Olteniei, in nordul Moldovei, in Campia Roman", Depresiunea Barlad, falia intramoesic" etc.

    Dintre toate zonele epicentrale, Vrancea este de departe cea mai important" prin energia cutremurelor, prin aria lor de macroseismicitate şi prin caracterul persistent si confinat al epicentrelor, cele intermediare fiind distribuite doar pe 550 km2, fiind inconjurate de o coroan" spre exteriorul Carpaţilor de 3700 km2 , cu seisme crustale/normale. De menţionat c" intre 40 şi 60 km adancime nu este nicio activitate seismic". In zona epicentral" Vrancea se produc seisme la adancimea de 70-210 km(subcrustale), cu energie mare, resimţite pe arii intinse, 2-3 asemenea evenimente pe secol avand magnitudinea pe scara Richter, MGR=7,0 - 7,7 şi o energie de 1022-1023 ergi, cu caracter distrugator. Majoritatea acestor seisme, dar mai ales cele foarte mari, sunt produse prin forfec"ri determinate de compresiune ca urmare a coliziunii continent-continent din zona Carpaţilor Orientali. Această descoperire, pusă in evidenţa de acad.Mircea Săndulescu a fost confirmată de cercetarile facute de dr.doc.Dumitru Enescu(INCDFP) pentru marile cutremure din 1940 si 1977, la care mecanismele de focar satisfac conceptul de rupere prin forfecări determinate de compresiune. Adancimea lor mare şi acest mod de dezvoltare a procesului de rupere pentru marile cutremure vrancene, le fac unice şi schimbă total modul de abordare a tuturor cercetărilor desfǎşurate de INCDFP din ultimul timp permiţand o altă abordare a fenomenului seismic vrancean.

    "In mijlocul acestor dificultăţi se află ocaziile vaforabile" spunea Einstein. Atunci cand eşti intrebat cand va fi următorul mare cutremur catastrofal ,nu poţi să te eschivezi răspunzand că fenomenul este aleatoriu,că nimeni in lume nu a fost in stare să prezică un cutremur etc. Prin anii 1998 era la modǎ că vine anul 2000 şi cǎ va fi un mare cutremur catastrofal...Noi am venit cu rǎspunsul cǎ 2000 este un numǎr in sistemul de numeraţie, in baza 10, in altă bază de numeraţie este cu totul un alt numǎr. Tot atunci s-a spus pe toate posturile de televiziune ca panǎ in anul 2006 nu vom avea un cutremur catastrofal şi cǎ dupǎ anul 2006 vom "vedea" ce se intamplă. Era pentru prima datǎ cand cineva putea sǎ spună ce se va intampla in urmatorii 8 ani. Noi ne bazam pe cercetări dezvoltate in INCDFP şi publicate in revistele Academiei Romane pe baza datelor din ultimii 600 de ani. ştiam că atunci cand influenţa blocului tectonic african este mai importantă decat a blocului indo-australian, niciodată nu pot apare cutremure vrancene cu o magnitudine mai mare de 6,70 pe scara Richter, fapt ce s-a intamplat la cutremurul din 30 mai 1990(MGR=6.7). Cutremurele vrancene sunt periculoase atunci cand magnitudinea lor, pe scara Richter, este strict mai mare de 7,00 ; valoare critică a magnitudinii, extrem de importantă in studiile noastre de hazard seismic, mai ales in reevaluarea catalogului de cutremure istorice. De asemenea, ştiam că după anul 2006 , pentru Romania şi alte zone , influenţa blocului indo-australian este mai puternică decăt a blocului tectonic african şi că cele mai puternice cutremure care au apărut in Romania , in ultimii 200 de ani, au avut loc in această situaţie (1802, 1838, 1940, 1977, 1886). Dar, nu intodeuna s-a intamplat acest lucru. Au fost perioade cand, chiar daca Vrancea era sub influentă acestui bloc indo-australian, nu au avut loc cutremure catastrofale. Cutremurele mari care au loc in ultima perioada in Asia, datorită acţiunii acestui bloc tectonic indo-australian confirmă ipotezele noastre şi că dezvoltarea proceselor de degajare a energiilor acumulate ce au loc in această parte a lumii, face ca noi sǎ fim oarecum la "adǎpost" pentru caţiva ani de zile.

    In următorii ani ,in special după anul 2000, s-au dezvoltat o serie de programme de cercetare-dezvoltare cu mare impact pe plan intern şi international, in colaboare cu Univ.Karlsruhe, Univ.Trieste, AFTAC (Air Force Technical Application Center) din Florida, Univ.Frederiko II din Napoli, ETH Zurich, GFP-Potsdam, CTBT Viena, National Scientific Foundation (USA) etc.

    Programul de avertizare seismică in timp real

    Strategiile pentru dezvoltarea politicilor de reducere a vulnerabilităţii la dezastre,datorate cutremurelor de pămant vrancene, cuprind o largă varietate de căi prin care riscul la dezastre poate fi redus.

    Unul din principalele proiecte care venea in intampinarea Programului Naţional de Management al Riscului Seismic ( HG nr.372/18 martie 2004 ) şi care a fost premiat de Comisia Europeanǎ este "Sistemul de alarmare seismică, in timp real, a obiectivelor industriale şi a altor instalaţii de interes naţional cu risc major la cutremure puternice vrancene(Early Warning System for Strong Earthquakes)".

    Acest sistem (Fig.2) este o parte din "Planul de prevenire a populaţiei şi a autorităţilor la acţiunea cutremurelor puternice", plan aprobat in şedinţa de Guvern din 16.10.2002 cu nr.5/11757/A.N. şi este componentă a HG nr.372 /18 martie 2004. Activitatea a fost realizată in cadrul unui proiect prioritar al Programului MENER, in colaborare cu Universitatea Karlsruhe. Partea de detecţie a sistemului de alarmare este instalatǎ in satul Ploştina, langǎ Observatorul Seismologic Vrancioaia, iar Centrul de decizie se aflǎ la Bucureşti-Măgurele, la sediul INCDFP.

    Sistemul permite ca in maximum 0,9-1,0 secunde din cele 25-32 secunde, panǎ la sosirea undelor seismice distrugǎtoare , sǎ se poatǎ lua urmǎtoarele mǎsuri preventive:
  • -blocarea automatǎ a obiectivelor de interes naţional cu risc major la cutremure puternice: gazul metan (la cutremurul din 4 martie 1977 au fost circa 40 incendii şi au fost găsiţi peste 350 oameni carbonizaţi), instalaţiile electrice de inaltǎ tensiune, calculatoarele la nivel central (salvarea datelor), unitaţile de stocare ale datelor centrale, lifturile intr-o poziţie de siguranţǎ, conductele de petrol şi de apǎ, trenurile de mare vitezǎ ,instalaţiile aeronautice, rafinǎriile etc.;
  • - activarea mijloacelor de salvare, protecţie şi intervenţie: Protecţia Civilǎ, personalul şi grupurile electrogene din sǎlile de operaţii din spitale, bǎncile de date naţionale, instalaţiile aeronautice, distribuţia de energie electricǎ, apǎ etc.

    Sunt excluse confuziile sau aprecierile subiective, sistemul fiind , in intregime, automatizat. Acest sistem va duce in mod cert şi la salvarea de vieţi omeneţti şi la reducerea pagubelor materiale post seism.

    Pe de alta parte, sistemele de protecţie antiseismicǎ a reţelelor de gaz trebuie sǎ fie: (i)-simple,(ii) -sigure,(iii)- robuste şi (iv)-accesibile. In acest sens s-a conceput, realizat şi experimentat un "DISPOZITIV DE INCHIDERE RAPIDǍ A UNUI ROBINET LA şOC SEISMIC", la Observatorul Seismologic Timişoara, dispozitiv care corespunde criteriilor impuse pe plan mondial şi care face obiectul " Brevetului de Invenţie Nr.117731 B", obţinut prin Hotărarea OSIM nr. 4/161 din 27.05.2002. Această invenţie a primit "Medalia de Aur" la Salonul Internaţional al Invenţiilor de la Bruxelles, 2003 şi ea va fi folosită in lanţul final al sistemului.

    Mai mult, datorită concepţiei, acest dispozitiv poate fi utilizat cu succes şi in industria chimicǎ şi petrochimicǎ pentru evitarea unor accidente ecologice in caz de seism. Acest sistem de avertizare in timp real este mai mult decat un instrument tehnologic de detectare, monitorizare, alarmare / alertare. El include şi evaluarea riscului unind eforturile tuturor sectoarelor ca să planifice mai departe si să dezvolte capacitatea publicului de a răspunde rapid la nivel local şi, in mod special, să identifice posibilităţile de creştere a vulnerabilităţii in comunitatea lor. El devine o parte a sistemului de informare managerială pentru deciziile la nivel local, in cadrul planului naţional general.

    Sistemul de avertizare seismicǎ, in timp real, pentru obiective industriale este o realizare unicat a cercetǎrii ştiinţifice romaneşti şi din Europa, cu un puternic impact in randul populaţiei. Acest sistem realizat de grupul format din prof.dr.ing.Gheorghe Mărmureanu, ing.Constantin Ionescu, fiz.Alexandru Mărmureanu si ing.Adrian Grigore a făcut obiectul unui proiect IST (Information Society Technologies). Din cele 263 proiecte inaintate la Bruxelles, au fost nominalizate 20 la « Nominees for the 2006 European IST Grand Prize ». Pe data de 30.nov-1.dec.2005, echipa a fost invitată pentru prezentarea in faţa Comisiei Europene de specialisti de la Bruxelles, in sala Charlemagne. Pe data de 22 martie 2006 am participat la ceremonia, prezentata la inceputul materialului, la Viena la « European IST Prize Awards Ceremony, Vienna 22 March 2006, orele 18.00-19.30. Titlul proiectului a fost « Sistem de alarmare in timp real pentru cutremure puternice (EWS- Early Warning System for Strong Earthquake) şi in manualul de prezentare se arata ca EWS reprezintă un instrument de oprire a proceselor industriale inainte ca undele periculoase ale cutremurelor puternice să sosească, un sistem european de suport al deciziilor. Punctele forte:

    Caracterul inovativ. EWS reprezintă primul sistem european de detecţie in timp real, şi de alarmare in cazul cutremurelor puternice. Dezvoltarea sa, realizată in colaborare cu Univeristatea Karlsruhe, Germania, este bazată pe concepte şi modele de risc seismic noi. După prezentarea facută in faţa unei comisii , formată din 18 reprezentanti ai universităţilor şi academiilor de ştiinte din Europa , echipa care a prezentat sistemul a fost pur şi simplu "invadatǎ" de intrebări şi comentarii; era singurul proiect care avea ca obiectiv salvarea de vieţi şi de bunuri materiale. Eram şi suntem pe toate site-urile europene şi am fost invitaţi şi in Irlanda pentru prezentarea sistemului.

    Cum şi ce face acest sistem? EWS foloseste intervalul de timp (28-32 secunde), dintre momentul in care cutremurul este detectat de seismometrele din găurile de sondă, situate in zona epicentrală(Vrancioaia-Ploştina) şi momentul cand unda distrugătoare ajunge in zona de protejat (Fig.1). Intervalul de timp permite luarea unor decizii inaintea sosirii undelor distrugătoare.

    Care este utilizarea sa? Sistemul produce blocarea automatǎ a obiectivelor de interes naţional cu risc major la cutremure puternice şi activarea mijloacelor de salvare, protecţie şi de inter-venţie.El va fi folosit şi la realizare scenariilor cutremurelor vrancene(Fig.6-a),la "Disater Map".

    Pentru cine? Destinaţia EWS include o largă categorie de utilizatori, pentru multe tipuri de procese industriale, pentru salvarea vieţii omenilor in final. Poate fi inclus foarte uşor in infrastructura utilizatorilor. O unitate nucleară de iradiere aparţinand "Institutului Naţional de Fizică si Inginerie Nucleară Horia Hulubei" foloseşte EWS in prezent. Pentru alertarea celor 57 de săli de operaţie din spitale şi pornirea generatoarelor de urgenţă din Bucureşti, se va instala EWS in cadrul proiectului in derulare. EWS este conceput să reducă consecinţele evenimentelor catastrofice, in particular in cazul oraşelor mari şi al zonelor dens populate. EWS trebuie văzut ca o parte a sistemului european care asigură in timp real informaţii despre un hazard iminent datorat cutremurelor. Harta desfăşurării cutremurului in timp real(Shake Map), o continuare a EWS, un nou produs in lucru la INCDFP, dă posibilitatea factorilor de decizie, la nivel central sau regional, sǎ ia hotǎrarile cele mai potrivite in timpul desfǎşurǎrii cutremurului. Pe aceasatǎ hartǎ apar , in diferite culori, zonele cele mai afectate iar factorii de decizie pot trimite forţele de intervenţie pentru a salva la timp vieţile oamenilor sau bunurile materiale.

    Sistemul a fost prezentat de catre MEdC la Expoziţia Mondială de la Paris in perioada 8-11 iunie 2006 şi el este acum "suportul" unui proiect in cadrul Programului FP6, proiect căştigat cu 28 de puncte din maximum 30 şi la care suntem 23 de participanti din toata lumea, inclusiv Japonia si SUA. Acronimul proiectului este SAFER –Seismic EArly Warning For EuRope şi este in cadrul Programului "Global Change and Ecosystems"-"FP6-2005-GLOBAL-4".

    Proiectul intitulat "Sistem de alarmare in timp real la cutremure puternice" a fost premiat cu "Premiul I" de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării- Autoritatea Naţională pentru Cercetare ştiinţifică, pe data de 19 noiembrie 2005 cu ocazia "Zilei Cercetătorului".

    O alta preocupare a fost cea privind realizarea unui sistem performant de monitorizare a cutremurelor. In acest sens, in cadrul a
    • ×
    Subiecte în articol: special pană national anul două romania intr-o cazul produse vrancea zonă sistemul s-au martie european timpul europa mari cadrul proiect sistem exemplu energie pamant suprafaţă valoarea energia baza produs real seismic seismică seismice cutremurelor incdfp cutremur cutremure puternice cutremurele cutremurului scara cutremurul pămantului puternic vrancene produce efectele interiorul focar produc undele blocuri intensitatea deformare richter eliberată adanc adica
    TOP articole pe Jurnalul.ro:
    Parteneri