Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Reporterul Jurnalul Naţional a abordat-o incognito pe medicul anestezist dr. Mihaela Matei. Asta după ce a observat ezitarea acesteia într-o convorbire telefonică şi a auzit că de la incident aceasta fuge de reporteri ca "dracul de tâmâie".
Şi acest comportament denotă gradul de vinovăţie a acesteia. I-a spus medicului că vine din partea familiei Badii, ceea ce era şi adevărat în egală măsură. A acceptat dialogul abia după ce i-am amintit că suntem în Postul Paşilor (la acea vreme), o vreme a spovedaniei, a împărtăşirii, a curăţirii de toate relele, dacă ele există.
● Jurnalul Naţional: Este o vreme a smereniei şi bunei cuviinţe, a sincerităţii. Membrii familiei Badii simt o greutate pe suflet pentru faptul că iniţial aţi refuzat să vorbiţi cu ei, să le explicaţi ce s-a întâmplat, să le ostoiţi amarul. Povestiţi ce aţi făcut atunci!
● Dr. Mihaela Matei: Şi eu sunt cu "pietroiul" pe suflet (!). Eu mă aşteptam să mă caute... Dvs cine sunteţi? Din partea familiei? Dar cine anume... de la familia Badii! E adevărat că acelaşi lucru le-aş spune şi lor. Să transmiteţi... Of, nici nu vreau să-mi amintesc...
● Când v-aţi dat seama că avea un gât mai scurt, mai îngust?
● Dar noi nu am ştiut, chestia asta nu se poate prevedea , noi nu putem să ne uităm la gât din exterior, poate să aibă o malformaţie, să nu se ştie de prezenţa ei.
● Dar nu se poate controla prin palpare, printr-o cameră video introdusă pe gât?
● Nu există aşa ceva... Nu se vede până în gât, doar când pacientul este anesteziat şi cu laringoscopul te uiţi.
● Dar nu se pot face în prealabil scurte exerciţii, de simulare a intubării?
● Îh, eu dacă vă bag ceva în gât, nu, staţi, nu există aşa ceva, chestiile astea sunt foarte rare.
● Dar cum de nu aţi găsit cei 5 milimetri în gât, a făcut şoc anafilactic?
● Nu, probabil s-a umflat de la manevrele acestea, pentru că eu l-am chemat pe dr. Filip să mă ajute. Când a plecat de la noi nu era umflat, sunt reacţii, dr. Filip a încercat de nu ştiu câte ori să o intubeze, e un traumatism acolo care se produce, lama laringoscopică când încerci să intubezi răneşte şi atunci este o reacţie firească, că aici vă umflaţi un pic. Dacă ar fi fost şoc anafilactic s-ar fi înroşit, sunt alte reacţii.
● Când aţi văzut că sunt probleme nu aţi încercat să-i administraţi un antidot, să o resuscitaţi, să o puneţi să respire, aţi continuat în neştire să încercaţi să introduceţi tubul? Plus că acei chirurgi care am înţeles că au ieşit din sală puteau face o traheotomie! De ce nu aţi abandonat intubarea?
● Antidot? Noi am folosit relaxante musculare de scurtă durată, care durează 3-4 minute, adică anestezicul era de scurtă durată, dar ea a avut această particularitate a gâtului, nu se poate prevedea. Într-un final eu am văzut cu endoscopul în gât că nu se poate intuba, că nu se vede nimic, am chemat în ajutor pe dr. Filip care a venit în câteva minute şi am fost doi practic. Noi nu vedeam acea gaură prin care să băgăm sonda ca să conectăm la aparat. Dacă să forţăm intrarea? Păi nu se putea, că o rupeam. Noi am conectat-o manual la sfârşit, am pus-o pe mască, dar nu a fost de ajuns...
● În afara aparatului manual de ventilaţie, cel electric funcţiona? Familia reproşează că s-a stat prea multe ore până să intre la Reanimare la Spitalul de Neurochirurgie. Era, totuşi, un caz foarte grav!
● Ne trebuia un ventilator ca noi să o ţinem în reanimare după aceea, noi acel ventilator nu-l aveam şi de asta am trimis-o la alt spital la sfârşit! A durat foarte mult până să ajungă la Reanimare pentru că lucrurile astea se fac, trebuie să se ia legătura cu cineva de acolo. Să vorbeşti. A fost intubată la circa 25 de minute. Eram 20 de oameni acolo călare pe ea, particularităţile gâtului nu poţi să le prevezi... După ce au început problemele, chirurgii au plecat, au ieşit din sală.
● Dar puteau face o simplă incizie salvatoare!?
● (Precipitată)... Eu am făcut tot, este o tragedie. Ca să ajungem la Neuro trebuiau date telefoane, a durat. Noi am încercat la Spitalul Sf. Spiridon prima dată. Faptul că s-a aşteptat ore nu mai ţine de noi. Eu nu pot să-mi dau cu părerea ce au făcut cei de acolo.
● De ce nu i-aţi făcut testare anti-alergică?
● În mod uzual nu se fac testele, ca familia să fie liniştită, eu am făcut toate analizele standard care se fac la nivelul medicinii româneşti, că dacă vă duceţi în Franţa sau Canada este cu totul altceva, nu, dar o chestie din asta nu o poţi prevedea. Sunt cazuri, sunt pacienţi care nu pot fi intubaţi, de aceea este şi nota pe care o semnează pacientul înainte de a intra în sală. Ea a semnat pentru intrarea în operaţie, îmi stă pe creier.
● Dacă aţi văzut că nu poate fi intubată de ce nu aţi dus-o repede la ventilator?
● În mod regulat sunt intubaţi imediat, în primul minut. Nu exista ventilator aici, dar sunt lipsuri la toate spitalele din Iaşi. Chirurgul de ce nu a intervenit? Să-l întrebaţi pe el. Traheotomia are 10.000 de contraindicaţii, îi tăiam gâtul, dar putea face inundaţie traheală. Trebuia să vină un ORL-ist, că noi la spital nu avem. Dacă chirurgul Ciuhodaru avea calitatea să facă traheotomia? Nu mă întrebaţi pe mine! Eu am avut făcut tot ce trebuie în afară de părerea de rău pentru lipsa aparatului.
● Copiii au rămas singuri, sunt traumatizaţi!
● Nu am rămas insensibili. Nici acum nu ne revenim. Se face o anchetă, vom vedea dacă s-a greşit. Sunt şi acte doveditoare. A durat până să meargă la Neuro pentru că dr. Filip a sunat şi a obţinut mai greu acordul pentru a o duce acolo. De la noi a plecat cu parametrii buni, frecvenţa inimii a fost la un moment dat 30 şi ceva, tensiunea era 12, respira pe sonda de intubaţie, avea saturaţie de 100%. După această dramă m-am întrebat de ce mi-am ales această specialitate.
● Nu ar trebui să existe o metodă prin care să se măsoare gâtul înainte de anestezie să se ştie dacă se poate sau nu face intubarea?
● Nu există măsurători. V-am zis, în alte ţări s-ar putea face, dar la noi, la nivelul ăsta... Nu se poate vedea căscând gura. Încercaţi. Am încercat cea mai mică sondă, de 5 milimetri.
● Dacă nu s-a putut înseamnă că s-a umflat şi a făcut alergie, nu?
● Aţi venit cu o idee preconcepută că ar fi avut şoc anafilactic. Eu nu vă contrazic. Cum de nu s-a putut, nu ştiu! Dar de la ce ziar sunteţi? Da, nu mai am ce discuta.
OK, deci am încheiat discuţia... Eu vreau să mă judece Colegiul medicilor şi nu presa. Vreau să mă judece nişte oameni care ştiu despre ce este vorba, care ştiu ce înseamnă anestezie, terapie intensivă . Eu zic că am procedat conform standardelor şi ei o să hotărască ce am făcut şi cum am făcut.
Citește pe Antena3.ro
