Logodna eşuată a lui Gheorghiu-Dej

DRAGOSTEA ŞI ÎNCHISORILE ILEGALIŞTILOR COMUNIŞTI
Doctorul Ion-Filimon Sârbu povesteşte în exclusivitate pentru cititorii Jurnalului Naţional un episod necunoscut din viaţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej – mama sa, Maria Sârbu, a fost cerută în căsătorie de fostul lider comunist în timp ce se afla în închisoare. Îndrăgostiţii nici măcar nu se văzuseră vreodată, comunicînd prin scrisori, un fel de "chat" al zilelor noastre.

ROMANTISM REVOLUŢIONAR ● Lui Gheorghiu-Dej i-a fost refuzată de către autorităţi căsătoria cu o deţinută politic
Despre doctorul Ion Filimon Sîrbu chiar şi unii membri ai familiei sale au bănuieli că ar fi fiul nelegitim al lui Gheorghiu-Dej. În închisoare fiind, mama sa a fost cerută în căsătorie de deţinutul Gheorghiu-Dej. Amintirile de familie ale doctorului Sîrbu conţin episoade uluitoare.

• Jurnalul Naţional: Am stat de vorbă cu arhitectul Ştefan Sîrbu, nepotul lui Ştefan Foriş şi al surorii mamei dv., Victoria Sîrbu. Îmi povestea că această familie Sîrbu de intelectuali din Basarabia a fost una implicată în politica interbelică a României. Cîţi copii erau?

Ion Filimon Sîrbu: Şapte copii. Şi toţi au venit în România... Din Basarabia. Pe vremea aceea era România Mare. Aşa că erau acasă. Şi-au făcut studiile la Iaşi, unde au luat legătură cu politica. Mama mea a intrat în Partidul Comunist în 1927 şi a fost organizator judeţean în Cetatea Albă– aici nu am date, doar din amintirile mamei – a organizaţiei comuniste. A făcut parte din tineretul comunist care cuprindea atunci mai ales intelectuali. Era o mişcare intelectuală care se întinsese peste Europa din Portugalia pînă în Siberia. Părinţii fuseseră social-democraţi. Fusese o familie bogată. Prima şcoală elementară de limba română din Basarabia a fost şcoala bunicului meu. Familia s-a scindat după convingeri. Fratele cel mare a fost cuzist şi a devenit ideologul mişcării de dreapta, al Gărzii de Fier...

La vîrfurile "dreptei" şi ale "stîngii"

• Cum se numea?

Iulian Sîrbu. Pînă în 1933 a fost foarte activ, era în conducerea partidului cuzist şi în Garda de Fier. A fost condamnat şi înainte şi după 1944. Despre el s-a scris în timpul dictaturii legionare cartea "Triumful raţiunii împotriva violenţei"... Iulian a fost singurul care, după ce a fost ucis prefectul de Iaşi, nu a fost reprimit la facultate, fiind considerat unul dintre responsabilii ideologici. Fusese student la drept. În 1933 – aici vine victoria raţiunii – nu a mai fost de acord cu excesele din mişcare. Şi pentru ca să nu se întîmple ceva cu el, că fusese ameninţat, s-a refugiat în Prahova şi a devenit profesor. Soţia lui s-a dus şi i-a cerut lui Codreanu în genunchi să fie lăsat în pace, el rămînînd cu aceleaşi idei de dreapta, dar nu extreme. Iulian a dus corul de copii de la Leagănul Sfînta Ecaterina, care era cea mai mare fundaţie pentru copii mai mari – Fundaţia Caragea –, unde se învăţau meserii şi li se găsea de lucru...

• Iar ceilalţi fraţi au trecut la "stînga".

Nu toţi. Leonida Sîrbu, fratele cel mai mic, era "de centru", monarhist. A fost primar în Transnistria în timpul lui Antonescu. A salvat vieţi pe acolo, dar au fost şi reclamaţii rusofone care au spus că fusese un mare protector al românismului cu sila. După război a fost profesor la Petrol şi Gaze, la catedra de limba română. Îi învăţa pe străini limba română. Celălalt frate, Eugen, a lucrat după război la Editura Politică şi a fost co-traducător al operelor lui Lenin. Nu s-a implicat foarte mult în politică, dar avea atitudini de stînga clare.

• Dar surorile?

Mama mea era sora cea mai mare, născută în 1904. Elena Pavel era sora cea mică. Între ele, Victoria şi Adelaida. Modelul lor de femeie era Dolores Ibarruri. Implicarea politică a fost clară la surori, în diferite ierarhii comuniste. Începînd de la Ajutorul Roşu – o opţiune pentru a putea rămîne în libertate şi a-i ajuta pe cei închişi – cum a făcut Adelaida, pînă la implicare la cel mai înalt nivel.

• Da, Victoria Sîrbu a fost în conducerea PCdR, unul dintre cei trei membri ai Secratariatului condus de Foriş.

De ce Victoria Sîrbu are o foarte bogată istorie? Pentru că a fost şi arestată după 23 august 1944, şi a făcut cei şase ani de închisoare. Deci războaiele au fost în familie, dacă stăm să ne gîndim foarte bine. Şi în familie la noi a fost un război ideologic. Erau filoruşi, demodaţi într-un fel, pentru că Rusia se schimbase după revoluţie. Erau de cultură rusă, cum probabil cei din Ardeal erau de cultură germană... Nu eram evrei. Erau prieteni, nu ştiu dacă nu şi înrudiţi cu Calimachi.

• Scarlat Calimachi, "prinţul roşu"... Toate fetele familiei au fost condamnate?

Adelaida a făcut foarte puţină politică, mai mult în Ajutorul Roşu. În timpul războiului a fost însă deportată într-o zonă deşertică, Kirghistan cred... A rămas în URSS şi a venit ultima în România. Condamnate în perioada interbelică au fost doar mama mea, Maria şi Elena.

• În ce an?

1934. Fusese nebunia după Tatar-Bunar, cu grevele din 1933, cînd s-a înăsprit regimul şi era firesc "să cadă". S-a văzut întîmplător cu Elena, mai tîrziu, între procese cu trasferul. Elena îi făcea semn că primise doar 3 ani – dezamăgită că doar trei! –, ştiind că mama fusese condamnată la 10 ani. Elena a murit însă la Ploieşti, unde s-a prăbuşit un avion american peste închisoare. Mama a făcut cei zece ani de detenţie pînă la capăt. A ieşit în 1944.

Îndrăgostitul Gheorghiu-Dej

• MARUSIA. Logodnica din închisoare a lui Gheorghiu-Dej, la bătrîneţe

  Există în arhive informaţii provenite de la Administraţia închisorilor conform cărora deţinutul politic Gheorghiu-Dej a făcut cerere de aprobare a căsătoriei cu deţinuta Maria Sîrbu. Cum se cunoscuseră cei doi?

Din închisoare. S-au cunoscut "pe chat", cum am spune noi acum. Deci nu s-au cunoscut în realitate...

• Conversau, în morse, prin pereţii celulei?!

Nu, că el era la alt penitenciar. Dar auzise de ea. Era o chestie foarte romantică, într-un fel. Mama mea avusese, cred, una dintre cele mai mari condamnări politice. Şi el, auzind de asta, a început să-i scrie. I-a trimis albume de artă cu ştampilele de penitenciar. Ştiind că mama este profesor i-a trimis cărţi de valoare. Îmi plăceau atît de mult în copilărie!

• Avea el aşa ceva în închisoare?

El primea prin Ajutorul Roşu cărţi. A primit la un moment dat şi "Capitalul" lui Marx – că ţineau şi cursuri.

• Probabil că le primeau de la secţiile partidelor comuniste din Occident. Mama dvs. era intelectuală, iar el îi făcea cadouri potrivite gusturilor ei...

Ea era profesoară de geografie. Nu ştiu ce i-a scris mama mea, dar, din ce-mi amintesc, scrisorile lui erau extrem de pasionale, scria că abia aşteaptă s-o vadă, s-o strîngă în braţe... I-a trimis un serviciu de birou cu monograme tot din puşcărie. Spaţiul penitenciar creează nişte relaţii atît de speciale, încît... Mama mea fusese eliberată la termen, dar pentru că încă era "periculoasă" avea "domiciliu obligatoriu" în Prahova, la Filipeşti de Tîrg, la fratele ei Iulian. Iulian, aşa-zisul legionar, a fost organizatorul reţelei de salvare a piloţilor anglo-americani care cădeau în zona Ploieştiului. Împreună cu principesa Caragea, mama Brianei Caragea, îi duceau la "leagăn", îi ascundeau şi îi ajutau să plece.

• Nu s-a dus, după ce fusese ea eliberată, la închisoare să-l cunoască pe Dej?

Nu. Tot ce pot să vă spun este că mama a avut o mare admiraţie pentru Gheorghiu-Dej. Spunea tot timpul că noi, cei care provenim din alte stări sociale, nu avem acel sentiment al nedreptăţii şi al luptei de clasă ca aceia din lumea lui Dej. Din această cauză, oamenii aceia sînt mai ambiţioşi, mai dinamici şi vor putea să rezolve revoluţia. Noi, intelectualii, avem datoria să-i educăm, să le insuflăm spiritul istoric al nedreptăţilor pe care ei le-au suportat – zicea ea...

Suspiciuni

• Teoria clasică a "revoluţionarului de profesie". Cum s-au întîlnit în libertate cei doi?

Nu s-au prea întîlnit. După 23 august au intrat în nişte misiuni atît de dificile... Dej era în lupta pentru putere. Sora mamei, Victoria, era arestată. Deja din partea mamei apărea o rezervă faţă de această relaţie. Iar el era cu Dina Cocea.

• Ori cu Elvira Godeanu...

Oricum, el era extrem de vanitos.

• Dvs. cînd sînteţi născut?

1946.

• De ce v-a numit Filimon Sîrbu? După numele eroului?

Bănuiesc că a fost o întîmplare. Nu ştiu nimic despre el, pentru că e o coincidenţă de nume. Eu sînt Ion Filimon. Pentru mama, persoanele cu mare respect din partid erau Ana Pauker, cei care au murit, femeile care nu s-au compromis, cele cu care a stat în închisoare, pentru că aproape toată tinereţea şi-a petrecut-o în închisoare. Cînd a ieşit din închisoare avea 39 de ani! Pe mine m-a născut la 43 de ani, pe fratele meu la 47.

• Cu cine s-a căsătorit mama dumneavoastră?

Mama nu s-a căsătorit. A fost împreună foarte mult timp, a locuit împreună cu Suder, care provenea dintr-o familie de mineri de origine polono-germană din zona Pădurea Neagră. Cînd Ceauşescu era la Direcţia Politică a Armatei, Suder făcea "asigurarea spatelui", supraveghind toată apărarea pe partea cu Iugoslavia. Apoi a fost trimis în Valea Jiului ca director general al bazinului carbonifer. Noi îl consideram ca pe tatăl nostru, căci se şi comporta ca atare. Pe fratele meu îl cheamă Suder. Dar sîntem din taţi diferiţi.

• Nu l-aţi cunoscut pe Dej...

Aveam o poză cu Gheorghiu-Dej, în relaţie cu mai multă lume, mai erau ocazii cînd apărea Dej, nu într-un cadru intim. Nu în casă... Mi-ar plăcea să am o bucăţică de confirmare, dar nu am. Mama mi-a spus exact cine este tatăl meu şi faptul că mă dau peste cap cu medicina arată că are dreptate. A fost farmacist şi era pe jumătate evreu din Bucovina. N-am vrut să am nici o legătură cu el, n-am simţit nevoia... Băiatul lui Brucan mi-a spus: "Ce, tu nu ştii că eşti fiul lui Gheorghiu-Dej?". M-a şocat lucrul acesta. Şi cînd i-am spus mamei că "brusc" am avut sentimentul că aş fi băiatul lui Dej, mama mi-a spus să nu am nici o grijă, că nu este, că s-a discutat aspectul ăsta, dar că nu are nici o legătură. Chiar dacă existau scrisorile, dar ele erau din puşcărie.

Alte generaţii de partid

• După "eliberare", mama dvs. a devenit profesoară la Facultatea de Geografie de la Universitatea din Bucureşti. A mai fost închisă?

Nu, a fost doar eliminată treptat. În primele timpuri cînd s-au pregătit noii diplomaţi pentru a-i înlocui pe cei vechi, a lucrat la Ministerul de Externe, cu Macovescu, cu Ana Pauker, Moisescu, şi de acolo a primit alte însărcinări. La un moment dat s-a făcut o mare şedinţă la Comitetul Central şi a fost întrebată ce atitudine are faţă de sora ei Victoria şi Foriş: sînt sau nu trădători. Nu i s-au dat amănunte. Ea a spus că e convinsă că nu sînt trădători. Şi s-a "spart" toată povestea. După foarte puţin timp a rămas şomeră. Apoi a fost chemată la partid, ceva acuzaţii, cred că a luat şi un vot de blam, a văzut oamenii pe care-i nu-i respecta deloc – Dănălache, Boţa...

• "Noua generaţie"... veneau cu intransigenţa "purului" care nu admite compromisul din ilegalitate...

Nu numai atît, dar şi cu rapacitate. Puneau mîna pe proprietăţi, soiul lor e acum în continuitate. Mama a primit sarcina organizării unui institut de geografie la Academie, apoi filialele de la Cluj, Iaşi, Timişoara. După înfiinţarea institutului a fost condamată să plătească nişte sume. Lucrări foarte importante se făcuseră cu nişte studenţi în zdrenţe, unii dintre ei foarte merituoşi. Se pare că ei au şi cartat zonele cu uraniu, subiect de mare interes pe vremea aceea. Au avut un echipament pe care l-au purtat tot timpul, iar mama a cerut ministerului permisiunea să li se lase, dacă tot l-au purtat. Telefonic, au zis da. După trei luni a venit un control financiar şi mama... a plătit zece ani. Atît cît durase şi închisoarea. Apoi a fost mutată la Universitatea din Bucureşti, unde a predat geografia URSS.

• Dar relaţia aceea absolut specială cu Dej nu a ajutat-o?

Nu, din contră. Acolo s-a întîmplat ceva. Mama mea despre Dej a spus aşa: "Este un autodidact deosebit, un om de mare forţă, dar, în acelaşi timp, un om gata oricînd la o crimă. Şi niciodată nu s-a dezis de crimă".

• Era ea, ilegalista veche, împotriva "nemiloasei lupte de clasă"?

Nu, pe mama o oripilau asemenea lucruri: "De ce fac ai noştri asemenea lucruri?". Şi eu îi spuneam: "Care ai noştri? Că te-au dat afară de peste tot". La vîrsta de pensionare a femeilor, i-au dat normă ştiinţifică şi afară! Şi ca să poată face treaba asta – aici am documente – i-au trucat un manual, i-au dat un exemplar pentru "Bun de tipar", şi celelalte exemplare erau tipărite altfel, cu pagini care difereau.

Scrisorile lui Dej, confiscate

• A intervenit "editorul"...

Atunci a fost arestată. Gheorghiu-Dej încă trăia. Era bolnav, înainte de moarte.

• Vorbiţi de un manual de geografie?

Era un manual de geografie al URSS-ului în care a apărut un capitol – "URSS – cel mai mare stat dintre statele imperialiste". Putea să scrie cineva în 1964 aşa ceva?


Cine a scris aşa ceva?
Mama mea a fost acuzată că a scris ca o provocare împotriva Uniunii Sovietice.

• S-a adăugat acel capitol?

S-a adăugat acel titlu. Şi mai era o hartă a populaţiilor unde România apărea cu populaţie moldovenească haşurat pînă la Nistru. A fost un truc făcut cu mare cheltuială, unde s-a implicat Bodnăraş.

• Bodnăraş avea interesul să-i distrugă pe toţi aceia care-i cunoşteau lui trecutul... Şi pe aceia care ştiau istoria reală. Ce şedinţă a fost aceea?

De Birou Politic, cu toţi membrii, fără Gheorghiu-Dej. Cu puţin înainte să moară el. Ea a fost ridicată, şedinţa s-a ţinut noaptea, corespondenţa din casă a fost rasă. Mai ales scrisorile de la Gheorghiu-Dej...

• Avea scrisori din închisoare de la Gheorghiu-Dej...

Avea. Şi le-au luat. Iar la arestarea mamei mele – nu era mandat de arestare –, a venit maşina şi s-a adunat totul. A fost un fel de motivare că la noi în casă s-au făcut calculele pentru hidrocentrala de la Porţile de Fier. Atunci era şi un responsabil de redactare – din Securitate – după care am aflat că a scos cópii după chei de la o femeie de servici de la noi. Atunci au dispărut şi scrisorile de la Dej.

Secretele de-acasă

• NUNTA LUI DEJ. S-a însurat o singură dată

  De ce s-au făcut la dvs. acasă calculele pentru Hidrocentrală?

Mama fiind profesor de geografie a primit această sarcină a unui studiu estimativ. Au confiscat toată corespondenţa. Mama era în relaţii deosebit de bune şi cu un cartograf maghiar, Rado Sandor, care avea, probabil, cea mai senzaţională istorie. Era din familia regală, bogat fiind intrase în mişcarea comunistă. S-a căsătorit cu o comunistă din Germania şi a deschis o mare firmă de ceasuri, care există şi astăzi – "Rado". El a făcut cartografiile liniilor aeriene care se deschideau şi a avut misiuni deosebite în vremea războiului. La noi în casă venea şi fiul fizicianului Kapiţa, care era tot geograf. Se făcea o masă acasă. Venea şi Valev...

• Cel cu diviziunea internaţională a muncii din CAER...

Exact. Cu astfel de oameni mama era şi în corespondenţă...

• Cînd a murit?

În 1993.

• Ea, fosta ilegalistă, nu s-a răzvrătit în anii cînd comunismul îi dezamăgise pe toţi?

Deşi mama nu a avut ani de zile nici un rol în Partid, şi-a asumat anumite chestii: "De ce ai noştri fac astea?" A respins însă şi o tentativă de racolare a ei pentru a-şi pune semnătura pe nişte documente anti-ceauşiste. Ioniţă făcea parte dintr-un cerc care avea tendinţa să se manifeste, căci nu cred că aveau forţa... Mama mea avea simpatie pentru prima perioadă a lui Ceauşescu pentru că a făcut lucruri speciale, dar atunci toată lumea îl simpatiza... Fratele meu a trecut Dunărea în anii ’80. E în America. O primă tentativă a fost cu băiatul lui Silviu Brucan, abia au sărit în Dunăre şi i-au şi "pescuit". A doua oară a plecat cu alt partener de care nu mai ştie nimic, bănuieşte că a fost omorît.
De multe ori, copiii au cu totul alte opinii decît părinţii. Am fost şi eu exmatriculat de la Liceul "Petru Groza". Noi am avut discuţii chiar pe tonuri irascibile a propos de politică. Şi le regret. Nu merita... Fiecare îşi mai îmbunătăţeşte biografia, eu nu simt nevoia, pentru că am fost niţel mai rezervat faţă de ceea ce se întîmpla şi vedeam ruptura între oamenii aceştia.

Cererea în căsătorie

Gheorghiu-Dej fusese condamnat în urma procesului greviştilor de la Griviţa, la 12 ani închisoare. Era însurat şi avea două fete, dar fusese abandonat de nevastă încă înainte de condamnare. Cererea în căsătorie ce i-a adresat-o Mariei Sîrbu – numită în familie Marusia – era un "amănunt" secret după venirea comuniştilor la putere. S-a emis şi ipoteza că fusese făcută de Dej, în scopul de a primi pachete de la Ajutorul Roşu ca fiind trimise de familia soţiei. Cert este că în documentele de arhivă se păstrează acceptul "logodnicei" transmis printr-o telegramă: "Sînt de acord. Stop. Introduce cererea Direcţiei generale pentru cununia noastră. Stop. Eu fac la fel. Stop". Autorităţile au spus însă... stop!