Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un număr de 32 de clădiri de înălţime mare sau medie s-au prăbuşit în Capitală, iar 32.900 de locuinţe au fost grav avariate la nivel naţional. Aproximativ 200.000 de oameni au fost direct afectaţi, potrivit datelor oficiale, iar pierderile materiale s-au ridicat la aproape două miliarde de dolari. România este o țară cu risc seismic major din cauza amplasării sale la confluența a trei plăci tectonice, iar din această perspectivă protecția seismică este o problemă de siguranță națională. Din păcate însă, autoritățile centrale și locale au ignorat zeci de ani acest lucru, iar astăzi se face prea puțin sau greșit. Despre cât de pregătită este România să facă față unui nou seism cu magnitudine mare am stat de vorbă cu profesorul doctor Nicolae Ștefan Noica, directorul general al Bibliotecii Academiei Române.
Jurnalul: Pe 4 martie se împlinesc 47 de ani de la marele cutremur din 1977. Din punctul dumneavoastră de vedere, cum se prezintă astăzi fondul locativ comparativ cu 1977?
Nicolae Noica: Problema este următoarea: în 1999, când eram ministrul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului (1996-2000, n.red.), eu am promovat o hotărâre de guvern în care arătam că avem 100 de clădiri cu risc seismic ridicat și le-am pus o bulină roșie. Aceste clădiri trebuiau reabilitate pentru a fi protejate seismic cu prioritate. Noi ce-am făcut? Am plecat eu de la minister și în continuare nu s-a mai făcut nimic.
Până în 1940 în România nu aveam norme seismice, pentru că noi ne luam după nemţi, iar ei nu au cutremure. În ’42 şi ’50, s-au făcut norme. Pentru asta, trebuie să-ţi faci o diagramă despre cum se deplasează casele. Noi, neavând măsurători făcute, ne-am luat după cutremurul din America, de la El Centro. În ’77, când a venit cutremurul, am văzut că nu aveam norme corecte. Aşadar, normele corecte s-au făcut după ’77. Trebuie spus că multe dintre construcţiile de dinainte sunt solide, la fel cum multe trebuie consolidate. Astăzi văd că mulți își dau cu părerea despre câte case din Bucureşti sunt în pericol de prăbuşire, însă se vehiculează cifre exagerate.
În plus, un lucru foarte important pe care vreau să-l subliniez aici în legătură cu casele pe care s-au pus bulinele roșii. Toate aceste case au fost făcute înainte de 1940 și ele nu erau calculate la seism. Între 1950 și 1977 noi am făcut tot felul de proiecte în baza unor normative antiseism pe care le-am avut. Deci, între 1950 și 1977.
Din păcate, după 1977 ne-am dat seama că accelerograma e alta la cutremur și am modificat normele. Adică le-am îmbunătățit. Acum, colegii mei de la seismologie și de la facultate vin cu noi norme. Eu nu pot să consolidez vechile clădiri și să le aduc la stadiul în care respectă noile norme. Unu, pentru că n-am bani. Doi, pentru că nu este corect să faci așa ceva. Imediat după 1977 a venit un mare profesor italian care a spus că protecția la seism nu e o problemă tehnică, ci o problemă politică. Vă facem cazemată dacă vreți, dar aveți bani? Asta e problema.
E o problemă politică și eu tot insist asupra acestor treburi. Și explic încă o dată, de ce politică. Eu când eram la minister și am pus bulinele astea, mai trăiau niște profesori mari. Domnul profesor Țâțaru, domnul profesor Mazilu și am avut o discuție cu dânșii. Țâțaru era mai ferm. Domnule, vreau să consolidez casa perfect la normele care le știam în 1999. Domnul profesor Mazilu, care era de părere mea, spunea: „haideți să le consolidăm antiseismic la nivelul normelor la care au fost făcute, pentru că nu avem atâția bani să le aducem la normele de acum. Am discutat vreo două zile și la ultima întâlnire am spus, am decis. Zic: „Domnule, asta e o chestie politică. Eu sunt pe post de ministru politic și vă dau un singur exemplu. Am zece lei. Dacă mă iau după domnul profesor Țâțaru, rezolv două case și salvez 20 de oameni. Dacă îl ascult pe domnul profesor Mazilu fac 20 de case și salvez 2.000 de oameni. Eu, ca politician, sunt obligat să salvez cât mai mulți oameni. Tot cu acel prilej am scos și un proiect de lege pentru crearea unui Fond privind protecția seismică și consolidări, pentru că oamenii nu aveau bani de așa ceva. El a trecut de Senat, dar după ce am plecat eu de la guvernare a venit Miron Mitrea și l-a retras de la Camera Deputaților în anul 2000.
Jurnalul: Cum se verifică rezistența unei clădiri la un seism?
Nicolae Noica: Să explic simplu, ca să înțeleagă toată lumea. Clădirea are o greutate proprie. Se ia un procent din această greutate și se aplică niște forțe orizontale. Înainte de 1940 nu avem norme, după cum am spus, iar după acest an am adoptat normele italiene. S-a luat ca forță orizontală 5% din greutatea proprie a clădirii după 1940. Între 1950-1960, având în vedere că trebuiau să facă niște economii, forțele orizontale au scăzut la 3,5%. Pe urmă, până în 1977 ele a coborât până la 2,8%. După care a venit cutremurul, da? Și ne-am dat seama că nu-i bine. Și le-am ridicat la 5-6%, exact cum erau înainte. După ce le-am pus la 5-6%, au mai trecut doi ani și le-am ridicat la 7%, ulterior la 8%, iar acum, la 9-10 %, ceea ce înseamnă costuri suplimentare. Și de asta am spus eu că problema cutremurului este una de siguranță națională. Puterea este cea care decide cum se face această reabilitare seismică, în funcție de posibilitățile economice pe care le are țara. Aceste clădiri ar trebui aduse la parametrii din norma la care au fost construite. Dacă a fost construită clădire la 3,5%, mergem pe asta. Dacă iau 7% ar costa enorm consolidarea. Și nu avem bani. Dar ar fi în siguranță? Da, bineînțeles. Clădirile construite înainte de 1940 când nu aveam norme seismice, și Bucureștiul este plin de astfel de clădiri, trebuie consolidate cu prioritate, la o forță orizontală de circa 3-4%.
6 luni pentru o autorizație la primăria lui Nicușor Dan
„Uitați-vă, la afirmația primarului Bucureștiului, Nicușor Dan, care spune că va consolida clădirea Scala - atât blocul cât și cinematograful. Amplasată pe Bulevardul Magheru din București, ea este o construcție veche, din 1930. Tot el spune că până încheiem contractul ca să primim fonduri nerambursabile, va dura. După aceea obținerea autorizației, a avizelor va dura între șase și nouă luni. Cum poți să spui așa ceva? La Oradea, Consiliul Local a stabilit ca aceste autorizații să fie emise în cinci zile. Cinci zile! Și primarul Capitalei Nicușor Dan spune că se emite autorizația în nouă luni!”.
Jurnalul: Că tot ați adus vorba despre București. Avem „Planul de analiză și acoperire a riscurilor al municipiului București” realizat de Primăria Generală a Capitalei. Acolo se spune că în București sunt 23.000 de clădiri care pot suferi avarii semnificative în cazul unui cutremur de nivelul celor din 1977. Cât este de reală această cifră?
Nicolae Noica: E o afirmație total gratuită, făcută de niște oameni care nu sunt de specialitate și doar vor să se audă vorbind. Tot felul de așa-ziși specialiști aruncă prin presă tot felul de cifre, care mai de care mai înfricoșătoare, care sperie oamenii. Sunt aberațiile unor oameni care nu sunt de specialitate și nu vor să asculte de specialiști, că aici este marea problemă. Specialiștii sunt ignorați. Vreau să vă spun că pe vremea când eram ministru s-a format Comisia Națională de Inginerie Seismică, din care făceau parte rectori, profesori, numai specialiști. Ea funcționa în subordinea Ministerului Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului. Pe vremea cât am fost eu ministru, comisia a funcționat, dar după anul 2000, când eu am plecat, ea nu a mai funcționat. Ea nu este desființată nici astăzi și apare la Ministerul Dezvoltării și Lucrurilor Publice. L-am întrebat pe rectorul de la Facultatea de Construcții de câte ori s-a întrunit comisia și mi-a spus că în ultimii doi ani niciodată. Deci aici este marea problemă, că nu avem oameni care să știe să pună problema și să încercăm să o rezolvăm. Să vă mai spun ceva. În 2022, în martie, Nicolae Ciucă, care era premier atunci, a făcut un comitet național care să se ocupe de problema protecției la seism. M-a invitat și pe mine, am fost mai mulți. A fost exact în momentul în care se petreceau cutremurele în Gorj. Și țin minte că la discuția de acolo a rugat-o pe doamna ministru de la Învățământ să spună câte școli sunt expertizate seismic. Și spune, vreo 35 de școli. Păi, stai, doamnă, spune primul-ministru, că acum o săptămână mi-ați spus că sunt 70 de clădiri. Mă bag și eu în vorbă și întreb cine a făcut expertizele. De față era și rectorul de la Construcții care nu știa nimic despre aceste expertize. Ele erau făcute de nu știu ce specialiști. Nu se poate așa, te faci de râs. Această comisie nu mai există.
Jurnalul: Conform noii strategii antiseismice adoptate în decembrie 2022 și a legislației subsecvente, autoritățile au anunțat o amplă campanie de expertizare tehnică a clădirilor. Ce s-a întâmplat cu expertizele făcute în trecut și care arătau ce clădiri au nevoie de consolidare, astfel încât să nu mai pierdem astăzi timpul?
Nicolae Noica: Din păcate, ne-am apucat să facem în continuare expertize. Tot felul de evaluări, dar am uitat de cele pe care le-am făcut inițial. Multe dintre expertizele făcute în trecut au fost transmise primăriilor. Trebuie spus că, după cutremurul din 1977, Institutul Național pentru Cercetări în Construcții (INCERC) a expertizat 18.000 de clădiri. Studiile erau în arhiva INCERC, dar ele au dispărut. Iar astăzi arhiva cu aceste cărți tehnice este abandonată într-un subsol la Brăila. Am tot intervenit la Nicușor Dan, primarul Capitalei, pentru a recupera această arhivă care are documentele în baza cărora să se facă consolidarea. Deci, arhiva asta lipsește, lipsesc cărțile tehnice al blocurilor făcute în anii ’60-’90. Nu poți să faci o consolidare fără aceste lucruri. Deci, asta este o problemă, după mine, esențială care trebuie rezolvată. De ce să mai facem alte expertize? Hai să ne uităm mai întâi la astea care sunt făcute. Avem suficiente expertize făcute și care trebuie exploatate, nu să facem din nou expertize. De ce se dorește să se facă din nou expertize? Cineva să mai ia niște bani. Nu se poate așa ceva!
„Problema cutremurului este una de siguranță națională. Pentru a lua măsurile care se impun astfel încât să limiteze efectele sale, este nevoie de o decizie politică pentru care trebuie să-și angajeze guvernanți răspunderea. Dar pentru asta trebuie să înțeleagă problema. Dacă nu o înțeleg, nu o să facă nimic”.
Jurnalul: În luna martie a anului trecut, Primăria Capitalei anunța că începe în toamnă evaluarea vizuală rapidă a 10.000 de clădiri din București, construite înainte de 1977, care au cel puțin 3 etaje și cu mai mult de 10 locuințe. Ce înseamnă evaluarea asta vizuală rapidă? Este bună?
Nicolae Noica: Ascultați-mă, asta este o eroare. Puteți să spuneți: domnilor, l-am întrebat pe Noica și el a declarat că este o gravă eroare tehnică, pentru că asta o propune numai cineva care nu vrea să facă nimic. Când eu știu situația la 100 de blocuri, cele din 1999, ai 18.000 de clădiri expertizate de INCERC, pentru ce să mai faci tu expertiză vizuală? Pierzi timpul. Ce e aia expertiză vizuală? Mă uit că are o crăpătură? Eu sunt specialist, nu se poate așa ceva. Măsura este prinsă într-o ordonanță a Guvernului care ulterior a devenit Legea 212/2022. Cu asta se ocupă Guvernului României, cu ordonanțe care nu au sens.
Primul cutremur consemnat statistic pe teritoriul României a avut loc în 1599, în vremea lui Mihai Viteazul. Ca o coincidență, el a avut loc tot pe data de 4 martie.
Jurnalul: Am văzut că în București se construiesc clădiri rezidențiale cu un nivel de înălțime mai mare, adică cu mai mult de 10 etaje. Și înainte de 1989 puteau constructorii să le facă mai înalte, dar erau limitați de constrângerile impuse de sol. Ce s-a schimbat între timp de se permit astăzi blocuri mai înalte?
Nicolae Noica: Și eu am dat un ordin, pe vremea când eram ministru, ca blocuri mai înalte de 10 etaje să nu se construiască în București decât cu avizul ministerului. Eu am spus atunci așa: în primul rând am spus ca în centrul orașului să nu se facă astfel de blocuri. În al doilea rând am ținut cont că este o zonă seismică, iar terenul nu este propice unor astfel de construcții. Exact după cutremurul din 1977 a apărut un ordin care interzicea construcțiile mai înalte de 30 de metri. Deci 8 etaje, 9 etaje, maximum 10 etaje. Și tu te apuci acum să construiești turnuri.
Jurnalul: Sunt blocuri care au fost anvelopate termic fără o expertiză seismică anterioară. Se mai poate face acum această expertiză?
Nicolae Noica: Ați ridicat o problemă extraordinară și foarte importantă. Eu am atras de multă vreme atenția asupra ei. Dorim să rezolvăm problema energetică. Foarte bine, dar haideți să o cuplăm cu problema consolidării seismice. Eu nu mă apuc să o îmbrac energetic înainte să știu care este stare ei seismică. La vremea când eram la minister am și impus o regulă.
Consolidarea unei case trebui să fie făcută acolo unde se poate, cu locatarii înăuntru. Și cum? I se face o diafragmă pe exterior, perete de beton de 10 centimetri, care reprezintă o consolidare foarte bună și pe ea se aplică izolația termică. Dar aceasta nu este suficientă. Trebuie și în interior. Dar în interior, să nu deranjez omul, îi pun niște diafragme diagonale din metal și nu îl deranjez, decât maximum o zi, două. Această soluție este aprobată de Inspectoratul în Construcții al Municipiului București încă de pe vremea când eram eu ministru, dar nu se vrea folosirea ei.
„Nu trebuie să faci anveloparea la clădiri pe care nu le-ai expertizat și nu le-ai consolidat seismic. Pentru că sunt bani aruncați degeaba. Acum nu se face asta. Prin Planul Național de Redresare și Reziliență se impune expertiza seismică înaintea anvelopării termice. Așa e și normal. Dar asta trebuie să devină regulă, nu excepție”.
Jurnalul: Credeți că la ora aceasta autoritatea responsabilă de calitatea în construcții, Inspectoratul de Stat în Construcții, are capacitatea de a impune respectarea normelor în domeniu?
Nicolae Noica: Vreau să vă spun că Inspecția de Stat în Construcții este unul din lucrurile extraordinare făcute pe vremea lui Ceaușescu. Datorită unui mare ministru pe care l-am avut noi, Dumitru Mosora. El este cel care a impus Inspectoratul de Stat în Construcții. Acest inspectorat nu trebuie să stea în cadrul Ministerului Dezvoltării și Lucrărilor Publice pe care el îl controlează. El trebuie să fie un organism independent, pus, de exemplu, sub autoritatea directă a Guvernului. Când am fost eu ministru, i-am dat tărie acestui inspectorat, care era condus de un domn care avea rang de secretar de stat. Și mai este o problemă, cea a salariului. Pentru toate controalele pe care le face, inspectoratul percepe o taxă. Pe vremea când eram la minister, suma era așa de mare, încât din banii de atunci, 200 de milioane de lei îi dădeam pentru întreținerea monumentelor istorice. Încă vreo 50 de milioane se mai dădeau pentru alte obiective. Și pentru angajații inspecției, ca lucrurile să funcționeze, se stabiliseră, cu aprobarea ministerului, salariile. Salariul secretarului de stat, inspectorul șef, era de patru ori mai mare decât al meu, ca ministru. Deci eu aveam 15.000 de lei la vremea respectivă, el avea 60.000. Un inspector de la inspectorat avea 40.000 de lei. Acela nu se înjosea să ia șpagă de la firmele controlate, că, dacă îl prindeam, îl dădeam afară. A venit Elena Udrea, le-a luat banii, i-a dus la buget și a zis: sunteți funcționari, același salariu ca toți funcționarii. Și acum asta e problemă. Sunt salarii mici, nu mai vin oameni cu experiență, vin tot tineri fără experiență. Și mai e o chestiune, cea a amenzilor prea mici. Amenzile astea de 20.000 de lei nu sunt descurajante. Păi, eu, constructor, îmi permit să-i ofer inspectorului 10.000 de lei ca să-mi dea amenda cea mai mică. Nu se poate așa ceva. Pune-i un salariu mare, dă-i putere și atunci el va rezolva problemele. Eu scriu acum ceva despre Curtea de Conturi. Și găsesc, auziți, în 1864, când era președinte un domn George Lahovari salariul acestuia, salariul președintelui era de 3.000 de lei (aur). Și un consilier avea 2.000-2.400. Ca să vă traduc ce însemnau acești bani atunci. Cu 3.000 de lei, cumpărai un kilogram de aur. Că era 3 lei gramul. Sigur că atunci în fața președintelui Curții de Conturi și a inspectorilor nimeni nu comenta.
Jurnalul: Strategia națională de reducere a riscului seismic prezintă niște date foarte grave. De exemplu, 45% din clădirile din sectorul sanitar au o vulnerabilitate ridicată la cutremur...
Nicolae Noica: Vă spun eu, 50% din clădirile din sănătate sunt în situația asta și mai ales spitalele. Asta e grav, căci spitalele se găsesc într-o astfel de situație. Doamne ferește, vine un cutremur. Nu că pun problema că se prăbușește, dar la un spital dacă i-au căzut niște pereți sau nu știu ce, nu mai e funcțional. În 1977 era o linie de conducere, a venit imediat armata, într-o oră medicii au fost la spitale. Acum ce facem? Dăm totul la ISU. Nu se poate așa, uitați-vă ce se întâmplă. Arde colo, arde colo, arde colo. Nu se poate.
„Eu sunt cu istoria și statistica. Și am zis, ia să vedem când au fost consemnate cutremurele la noi. Și am prins primul cutremur în 1599, pe vremea lui Mihai Viteazul. Culmea, cutremurul din 1599 s-a produs tot pe 4 martie. Statistica arată că la noi există grupe de cutremure mari care s-au produs la intervale de 32-37 de ani. Între aceste grupe există intervale mai mari, de 70-90 de ani. Cutremurul care a avut loc în 1940 este un vârf care este cuplat cu al doilea vârf, cutremurul din 1977. Eu am afirmat acum ceva vreme că înainte de 2030 - 2040 nu o să fie un cutremur mare la noi” (vezi graficul cu evoluția cutremurelor 1599-2020).
Jurnalul: Pe lângă problema banilor, ne confruntăm și cu lipsa specialiștilor, a experților tehnici?
Nicolae Noica: Bine că ați ridicat și acest aspect. Problema nu este atât a experților tehnici, care de bine, de rău, există. Problema este că nu avem firme de construcții care să execute lucrările. Deci noi nu avem antreprizele de construcții care să execute aceste lucrări, pentru că trebuie să fie specializate, există o anumită tehnică în executarea acestui gen de lucrări. Pe urmă nu le convine să facă aceste lucrări unde nu poți să exagerezi la bani, trebuie să ai prețuri rezonabile. Toți s-au învățat la prețuri mari. Și din păcate, ce spuneți dumneavoastră este adevărat, avem și un deficit de experți.
Pe data de 4 martie, la împlinirea a 47 de ani de la cutremurul din 1977, Nicolae Noica spune că va organiza, sub auspiciile Academiei Române, o conferință în care va fi abordată problema seismului. La această manifestare, care vrea să se constituie într-un semnal de alarmă, vor fi invitați să participe specialiști în domeniu, dar și reprezentanți ai Guvernului și ai autorităților locale, cărora li se va cere să prezinte ce au făcut concret pentru limitarea riscului seismic în România.
Cine este Nicolae Noica
Nicolae Noica este inginer constructor, profesor universitar, membru de onoare al Academiei Române și directorul general Bibliotecii Academiei Române. Înainte de 1989 a fost inginer proiectant la Institutul de Proiectări pentru Construcții de Mașini, inspector de specialitate la Institutul Central de Industrie Chimică, inspector de specialitate la Institutul Central de Cercetare și Proiectare Construcții, cadru didactic asociat la Facultatea de Construcții Civile și Industriale membru al Comitetului Român de Istoria Științei din cadrul Academiei Române etc. După 1990 devine șeful Inspecției pentru Calitatea Construcțiilor pe țară, membru al Comisiei Naționale a Monumentelor membru al Asociației Generale a Inginerilor Români etc. De asemenea, de-a lungul anilor s-a făcut remarcat printr-o bogată activitate publicistică.
