Piaţa Universităţii la o lună de proteste

Mesajul Pietei catre romani: "Sa construim o forta nonpartizana, activa si protestatara, care lupta pentru mai multa democratie, justitie si pentru o politica curata. O a treia voce, a cetatenilor, care preseaza partidele si toate sferele sociale sa se reformeze"

La implinirea unei luni de la inceperea manifestatiilor din Piata Univeritatii, cateva "voci" ale tinerilor "de la Fantana" au raspuns unor intrebari pentru Jurnalul National. Claudiu Craciun, "doctor in stiinte politice", Monica Istrate "un om pasnic, revoltat", Vlad Ioachimescu, "asistent universitar ATF", Catrinel Chiriac, 27 de ani, "PR si Business Developer in mediul privat".

● Jurnalul National: Au trecut 33 de zile de proteste. In fiecare seara sunteti nelipsiti de la Fantana. Mai multe "voci", unele specializate in sociologie, au sustinut ca voi, protestatarii, nu aveti de fapt un mesaj coerent, ca cele doua trotuare din Piata Univesitatii sunt diferite, ca este un soi de "razboi" in progres. Cum comentati? Ce va uneste cu cei care se aduna in fata TNB, ce va separa?
● Claudiu Craciun: "Razboiul" a inceput intr-adevar, dar nu e cel la care va asteptati. Razboiul este al nostru, al tuturor, impotriva apatiei, manipularii, urii si coruptiei. Si trebuie spus ca nu noi am atacat primii. Acesta este raspunsul si este doar inceputul.

● Vlad Ioachimescu: Piata a trecut printr-o serie de procese naturale pe parcursul unei luni de proteste. E un lucru instinctiv ca tinerii sa atraga alti tineri, iar pensionarii alti pensionari. Inca de la inceput, in ciuda diversitatii mesajelor, cele care ne-au legat si continua sa o faca au fost: "Jos Basescu/Jos Guvernul". Noi, tinerii de la Fantana, am gasit acolo un refugiu impotriva incercarilor de manipulare, diversiune si dezbinare din primele doua saptamani. Pe noi nu foamea sau saracia ne-au scos din casa, desi teama de ele este reala. Ceea ce cerem in plus e curatarea clasei politice in intregime. Evident ca asta ne-a atras in prima instanta izolarea mediatica si acuzatiile de anarhism. O data cu venirea frigului, in piata au ramas pe ambele trotuare oameni sinceri si hotarati sa infrunte frigul. "Excursiile" pe care le facem seara de seara pe ambele trotuare incep cu "solidaritate" si se incheie cu promisiunea ca vom reveni si a doua zi. Despre ce fel de "razboi in progres" vorbim atunci cand un pensionar plangand de fericire, te strange cat poate de tare in brate si iti multumeste? Nu mai exista o separare in functie de mesaje, ci mai curand "lucrul in doua schimburi": Pensionarii vin de la amiaza si stau pana in jurul orei noua, iar noi venim seara dupa joburi, ca sa nu o suparam pe doamna Udrea. Spre bucuria noastra, auzim de cateva seri si la TNB sloganuri imprumutate de la noi impotriva coruptiei din clasa politica, in general. E semn ca si batranii indraznesc sa spere si dincolo de ziua de maine.

● Monica Istrate: In Piata Universitatii si pretutindeni fiecare om are dreptul sa se exprime liber, sa aiba propriul mesaj. Protestele din Romania au adus inapoi in vocabularul zilnic cuvantul "solidaritate". Toti cei care au iesit cel putin o data la proteste stiu aceste lucruri si nimeni nu ii poate manipula cu texte contrafacute, interpretari fortate, intrebari pe langa subiect etc. Protestatarii din toata tara sunt uniti si asa vor ramane.

● Catrinel Chiriac: Ne uneste: Nemultumirea profunda fata de cum este guvernata si administrata aceasta tara. E o nemultumire impartasita de majoritatea populatiei tarii.
Ne separa diversitatea sociala. Daca punem la un loc cele doua "maluri" avem aproape toate categoriile sociale din Romania, reprezentate in Piata Universitatii. Numai un carcotas poate spune ca suntem separati de un bulevard. Daca nu s-a observat de catre "vocile" specializate in sociologie, exista un pasaj la metrou, unde ne intersectam.

● Care considerati ca sunt cele mai mari victorii pe care le-ati avut pe parcursul acestei luni de protest si ce au insemnat protestele pentru fiecare dintre voi?
● Claudiu Craciun: "Cea mai mare realizare este iesirea din starea de letargie a societatii. Avem din nou incredere unii in altii si, foarte important, in fortele proprii. Am spart barierele dintre noi si impreuna, simplii cetateni, schimbam in felul nostru Romania. Dintr-o data cetatenii au vrut sa fie liberi, sinceri, solidari si implicati. Este momentul pe care nu credeam ca il voi vedea. Am obtinut demisia unui premier, dar lupta este doar la inceput. Am castigat in aceasta luna increderea ca nu vom fi pasivi la nesfarsit.

● Vlad Ioachimescu: Ca masa, nu pot spune ca micile victorii oferite ca momeala de presedinte ne-au satisfacut in vreun fel. Le-am privit pe masura ce se produceau drept ceea ce erau. Efectul lor a fost insa mult mai important, pentru ca am inteles altceva: le e mai frica lor de noi, decat noua de ei. Asta cred ca e victoria noasta. Am convingerea ca peste ceva vreme vom putea vorbi si despre victoria pentru care ne aflam in strada. In plan personal cea mai mare realizare a fost eliberarea de multe bariere mentale impuse atat de societate, cat si autoimpuse.

● Monica Istrate: Inteleg frica de schimbare pe care o simte orice om pe parcursul vietii. Romanii nu sunt nomazi, au nevoie de o stabilitate care acum poate fi obtinuta mai ales prin schimbare. Dar una pentru binele fiecaruia dintre noi, nu doar pentru cel al clasei politice. De aceea nu consider situatia actualului guvern propus ca fiind o consecinta a protestelor – doar caderea guvernului anterior poate fi considerata astfel. In Piata omul invata multe despre auto-reprezentare si puterea individuala de schimbare.

● Catrinel Chiriac: Realizarile pe care le-am obtinut, le stie deja toata lumea si au fost date la televizor si in presa – pornind de la legea sanatatii si pana la caderea Guvernului. Satisfactii? Opozitia politica din Romania nu a reusit sa faca atatea schimbari in sapte ani. Sa nu uitam, noi suntem de 33 de zile in Piata. Personal, mi s-a dres vocea, rezist mai bine la frig si nu in ultimul rand simt ca contez (nu, nu am gresit cacofonia). Mai mult, am sentimentul de apartenenta si mi s-a redat speranta ca imi pot lua tara inapoi.

Scopul protestelor
● Care sunt momentele care v-au impresionat in Piata?
● Claudiu Craciun: Au fost sute de momente importante, de la agresiuni asupra noastra la gesturi de solidaritate si prietenie intre necunoscuti. Momente solemne, tensionate, dar si unele creative, in care umorul iese la suprafata. In Piata nu te plictisesti niciodata. Cele mai frumoase momente sunt cele in care strigam la unison. Cand suntem multi, tremura geamurile de la Arhitectura si Geografie. Se degaja o energie unica de acolo. Si este regenerabila, va asigur!

● Vlad Ioachimescu: Am fost puternic impresionat de Mihai, "paznicul Pietei". Intr-o seara l-am vazut teribil de revoltat. O doamna solidara cu protestele, care are probabil o covrigarie, aducea seara de seara cateva ladite cu covrigi. Mihai este mereu cel care se ofera voluntar sa ajute in orice situatie. Cand el a impartit covrigi oamenilor, un pensionar a luat sapte covrigi in loc sa ia doar unul si i-a bagat in sacosa. Mihai, un tanar crescut prin orfelinate, era teribil de afectat ca nu a avut taria sa ii faca observatie domnului. Pentru mine a fost un exercitiu de imaginatie fascinant.
O intamplare amuzanta a fost cea cu "pasionatul de fotografie", care incerca sa se integreze in multime. Se pare ca invatamantul a fost afectat si la "Stefan Gheorghiu". Nici bietii cu ochi albastri nu mai sunt ce au fost. Cand am realizat ca ne facea poze pentru "panoul de onoare" l-am inconjurat cu aparatele si telefoanele noastre si am inceput sa il fotografiem si noi din toate partile. E imposibil de descris reactia pe care a avut-o si cat de fastacit era.

● Monica Istrate: Prefer sa aleg o singura imagine reprezentativa pentru protest: ambulantele SMURD si reactia omenilor atunci cand acestea treceau pe langa ei, in prima saptamana de protest. Exista si discernamant in Piata, si emotie.

● Catrinel Chiriac: Amuzant este ca lumea nu realizeaza cat de eficienti suntem. Impresionant este ca am descoperit umanitate si solidaritate, din nou, in Romania.

● Care este scopul principal al acestor proteste pentru fiecare dintre voi?
● Claudiu Craciun: Sa construim o forta nonpartizana, activa si protestatara, daca e nevoie, care lupta pentru mai multa democratie, justitie si pentru o politica curata. O a treia voce, a cetatenilor, care preseaza partidele si toate sferele sociale sa se reformeze. O voce care transmite clar si puternic tuturor sferelor sociale nevoia de schimbare si corectitudine.

● Vlad Ioachimescu: La inceput a fost o reactie, nu un scop. Cand am vazut in primul mars la Cotroceni cata lume isi doreste acelasi lucru in acelasi moment, mi-am spus ca exista o sansa ca ceea ce se striga sa devina realitate si asta a devenit un scop in sine. Mi-am promis sa revin zilnic sa protestez, cel putin pana la inlaturarea raului cel mai mare. Acum imi promit ca, odata atins acest scop, sa nu mai asist niciodata nepasator atunci cand lucrurile o iau razna in jurul meu, asa cum o fac multi dintre cunoscutii mei.

● Monica Istrate: Vazand Piata ca o AGORA, este natural ca pe termen lung protestul isi va diversifica scopurile in functie de necesitatile sociale. Sper sa reusim sa ne largim perspectivele si sa invatam cum sa actionam impreuna pentru a crea alternative la sistemul actual de functionare, atat la nivel national, cat si global. Scopul meu imediat este oprirea exploatarii gazelor de sist in Romania. Dar la fel de importanta si urgenta este si oprirea ACTA.

● Catrinel Chiriac: Redobandirea demnitatii, respect, apartenenta, reprezentare, dreptate si adoptarea legii lustratiei.

"Protestele nu se definesc prin cifre"
● Ce spun familia, prietenii despre demersul vostru? De ce credeti ca vocea cetateanului nemultumit se aude din fata televizorului si nu alaturi de voi, in Piata?
● Claudiu Craciun: Aproape toti ne sustin. Deocamdata nu si prin prezenta fizica in Piata, dar lucrurile se vor schimba in curand, o data cu cresterea temperaturii. Suntem putini pentru ca majoritatea celor care au rezonat cu mesajul si atitudinea noastra – si acestia sunt in numar mare – au fost demotivati de violentele initiale si de starea vremii. Acum, ca protestele sunt pasnice si am invatat sa ne ferim de provocatori si manipulari, vor veni mai multi. Suntem o minoritate activa, noi cei din Piata, si ne pregatim sa castigam prin onestitate si perseverenta sufletele si mintile concetatenilor nostri.

● Vlad Ioachimescu: Atat in familie, cat si in randul prietenilor, cei mai multi ne felicita si ne spun ca ne sustin. Mai delicat e atunci cand le ceri sa te sustina la modul real, nu in fata televizorului. Fiecare are scuza lui. Cele mai frecvente intrebari pe care ni le pun unii amici sunt: "Mai e ceva in Piata, mai vine lumea? Si pe cine vreti sa puneti in loc? Dar voi sunteti acolo cu ACTA, sau cu ce? Va plateste cineva?".
Pusi in fata unor astfel de intrebari si coplesiti de atentia si sustinerea mediatica, e mare lucru ca suntem si atatia. Asta nu ne demoralizeaza, ba dimpotriva, ne amuza si ne face mai hotarati. Asteptam zile mai calde: "Vine, vine primavara...".

● Monica Istrate: Inca se emotioneaza de fiecare data cand le spun ca suntem in Piata. Dar multi dintre ei sunt oricum acolo, aproape in fiecare seara. Suntem forte proaspete de toate varstele in care multi isi pun sperantele. Si rezistam; si mai mult decat asta, actionam.
Referitor la faptul ca nu ies mai multi in strada, cred ca dupa aceasta logica, a cantitatii, ar insemna ca minoritatile din toata lumea sa nu aiba drepturi. Protestele nu se definesc prin cifre, asta este parerea mea. Avem de ce sa protestam, avem pentru ce si avem impotriva cui, nu e nici un mister aici. Pentru ce majoritatea nu o face, sau o face pasiv, cred ca pentru nevoia de a pastra ramasita de stabilitate care permite traiul de la o zi la alta. Unii oameni nu mai au energia sa protesteze, o pastreaza pentru supravietuire. Protestam si pentru ei si pentru toti cei care isi doresc sa fie acolo, dar nu pot. Oricum, protestul nu consta doar in prezenta fizica.
Catrinel Chiriac: Ma sustin, am primit numai cuvinte de incurajare si au promis ca vor iesi alaturi de noi in Piata, imediat ce se va incalzi putin. Aparent suntem putini, dar glasurile noastre influenteaza parerea si opinia a sute de mii de oameni care stau la televizor, care ne cunosc sau au auzit de noi. Un "Jos..." spus de cateva sute in Piata Universitatii are ecou intr-un "Jos..." gandit de milioane.

● Ce inseamna Romania pentru voi?
● Claudiu Craciun: O tara pe care o iubesc si urasc in acelasi timp. Pentru ambele motive, revin cu incapatanare si optimism in Piata Universitatii, in fiecare zi.

● Vlad Ioachimescu: Tara de care nu vreau sa imi fie dor. De asta sunt inca in strada.

● Monica Istrate: Sper sa fie locul in care o sa traiesc fericita alaturi de prieteni, familie si ceilalti romani. Am facut-o si pana acum, asa vreau sa fie si de acum incolo si e loc si de mai bine. Mult loc.

● Catrinel Chiriac: Tara noastra si o vrem inapoi.

● Care este sloganul preferat al fiecaruia?
● Claudiu Craciun: "Democratie, nu oligarhie! Si "Tineretul n-a murit, e in Piata pregatit!".

● Vlad Ioachimescu: Tinand cont de context si ca sa facem haz de necaz: "Criogenia salveaza Romania" sau "Daca nu demisionati, vrem sa fim criogenati".

● Monica Istrate: "E doar inceputul!" Si este adevarat.

● Catrinel Chiriac: "Educatie si lustratie." Vrem educatie pentru populatie si vrem sa dispara comunistii din structurile politice. Pentru totdeauna!