Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
- Florian Saiu: Suntem, iată, în pragul trecerii într-un nou an. Ce-i lipsește României, ce-i prisosește, stimate domnule Ioan-Aurel Pop?
- Ioan-Aurel Pop: României îi lipsesc multe. Din trecut, îi lipsesc perioadele de acumulări, ca să fi prins cheag, așa cum au făcut toate țările prospere de azi. Noi ne-am cam risipit, în loc să fi adunat, și nu neapărat din vina strămoșilor, dar și din vina lor. Suntem azi membri ai grupului select de țări europene, dar am fost primiți târziu și am rămas oarecum stingheri, un fel de „egali” de mâna a doua. Nu am avut un start bun în istorie, nu numai cum au avut marile puteri, ci și țări mai mici, dar așezate în Occident, de unde s-au putut extinde spre alte zări, peste mări și oceane, au putut aduce de acolo unele și altele, fără să le plătească, în perioade în care era moral să faci asta. Au fost și țări continentale care s-au expandat peste alte țări și popoare și au acaparat tot ce le-a stat în putință. Acestea au acumulat și au prins gustul profitului. Noi am fost acaparați de alții și le-am dat de toate ori, dacă ne-am opus, și-au luat ei singuri, încât nu am avut spiritul competiției și nici al producției destinate pieței. Tot ce aveam ne era luat sau jefuit, așa că o istorie întreagă am produs doar atât cât să trăim, nu să comercializăm.
- Din nefericire...
- Când ne-au luat pe seamă, era prea târziu, iar competiția era câștigată de alții. Am recuperat câte ceva din handicap, câteodată, dar prea puțin. Azi, ne lipsesc o educație performantă și o elită politică demnă de încrederea românilor. Un popor fără educație serioasă este ușor de manipulat, iar unul cu lideri slabi este fără vlagă, dezamăgit, inert.
Ne prisosesc vorba în detrimentul faptei și netemeinicia, neseriozitatea în detrimentul demnității. Azi, după atâția ani trecuți de la căderea oficială a regimului comunist, s-ar cuveni să ne revenim, să mai terminăm cu vorba lungă și cu lamentările. Am putea să ne alegem lideri buni și, în armonie cu oamenii de rând, am putea contrabalansa secolele de istorie ternă. Ne pierdem prea des în forme și uităm de fond. Putem vorbi la nesfârșit despre educație, dar nu facem astfel școala mai bună; ne risipim energia în proiecte peste proiecte, legi peste legi, dar nu le punem în aplicare.
Gata cu vorba lungă și cu lamentările!
- Concret?
- De exemplu, sunt mulți români care vor schimbarea imnului, a stemei, a drapelului, a altor simboluri, dar nu vor schimbarea mentalității. Simbolurile nu se schimbă peste noapte, de dragul schimbării. Sunt mereu surprins să văd câți români „se pricep” la istorie și cred că știu trecutul nostru mai bine decât istoricii. Este deconcertant pentru mine să văd cum, de exemplu, superbele artefacte de ceramică pictată ale Culturii Cucuteni, Gânditorul de la Cernavodă ori faimosul stindard dacic sunt puse pe seama românilor, când, de fapt, românii nu erau formați ca popor atunci când au fost elaborate cele pomenite. Câteodată este nevoie de expertiză clară și de fapte concrete, în loc de pretenția de pricepere universală. Iar fapta de folos public presupune și unitate, or, noi ne unim și ne urnim prea greu. Vorbim mult de Basarabia ca despre o provincie a țării celei mari (așa cum vorbim despre restul provinciilor noastre istorice), facem poduri de flori peste Prut, recităm, cântăm, ținem conferințe, dar nu prea ne dă ghes fapta, nici în privința acestei moșteniri înstrăinate a Basarabilor și Mușatinilor și nici în alte privințe.
- Omului Ioan-Aurel Pop ce-i lipsește? Ce-i prisosește?
- Mie îmi lipsesc prea multe și îmi prisosesc anii, dar nu aș vrea să schimb nimic din cele pe care le-am trăit. Timpul fuge ireparabil (Fugit irreparabile tempus) și planurile mele se tot înmulțesc, adică au șanse tot mai puține să se împlinească. Dar acest sentiment îl trăiește fiecare dintre noi.
Material secundar 1, în continuare
„Cuvântul corupție ar trebui scos nu din vocabular, ci din viața noastră”
- Florian Saiu: Nu-mi dă pace acest „adamism” al românilor - era un termen pe care-l folosea des (pentru a-l combate) regretatul Eugen Simion -, așa că nu mă pot abține să nu vă chestionez: de ce credeți că au nevoie românii pentru a fi capabili să îngrijească o Românie mai bună, mai educată, mai fericită și, de ce nu, mai bogată?
- Ioan-Aurel Pop: Românii au nevoie de muncă stăruitoare („Munca stăruitoare învinge totul”), de perseverență, de știință în delegarea puterii, de conducători buni, de organizare, de chivernisirea bună a averii publice. Capacitatea de a face o Românie mai bună depinde de noi, de români. Neputințele nu ne fac nici capabili și nici performanți. Este drept că ne-am plecat des - poate prea des - dar demnitatea, rezultată din performanțe, ne-ar putea face respectați. Bogății avem, dar le administrăm prost, fie că o facem direct, fie indirect. Cuvântul corupție ar trebui scos nu din vocabular, ci din viața noastră. Nu vom putea deveni sfinți, că sfinții sunt în ceruri, dar vom putea să ne privim cu mai multă încredere, cu respect de sine. Ne-ar putea cinsti și alții. Noi ne prezentăm singuri drept incapabili, neserioși, corupți, dar ne-ar plăcea să avem o imagine bună peste hotare. Cum? Mai întâi, realitatea proastă nu poate da naștere unui nume bun și unui renume deosebit. În al doilea rând, dacă ne tot autoflagelăm, nu are de unde să tragă străinul concluzii pozitive.
Material secundar 2, în continuare
„România este așa cum ne-o facem sau cum îi lăsăm pe alții să ne-o facă”
- Florian Saiu: Ce vă doriți cu tot sufletul să se îndeplinească în 2023? Ce-i doriți României? Dar românilor?
- Ioan-Aurel Pop: Aș vrea să se împlinească multe în 2023, dar nu am certitudinea că așa va fi. Mi-ar plăcea să se termine războiul din vecini și să se stingă orice alt focar de violență. Ar fi frumos să înceteze și crizele obsedante, precum teama de viruși periculoși și bacterii ucigașe, teama de facturi prea mari, teama poluării și a încălzirii globale. Un mare om de stat român, Nicolae Titulescu, credea că războiului nu i se răspunde cu război, ci cu organizarea păcii. El nu agrea proverbul latin „dacă vrei pacea, pregătește războiul” (Si vis pacem para bellum). În condițiile în care toate se împuținează pe planetă, am putea să ne gospodărim mai bine, nu să credem că pe noi nu ne poate ajunge nicio nenorocire. Aș vrea și eu ca României să i se întâmple în 2023 și mereu de-acum încolo doar ceea ce zicea Eminescu într-o faimoasă poezie („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”), adică să fie fericită.
Stânca și valul
- Dar... (pre)simt o condiționare...
- Doar că „fericirea”, „gloria” și „bucuria” nu vin singure, ci cu sudoare multă, cu muncă și inteligență. Intrarea în spațiul Schengen, din care am făcut un scop în sine, ca și atunci când ne-am luptat să devenim membri (cum ziceam, de mâna a doua) în Uniunea Europeană, nu ne va rezolva de la sine problemele, nu ne va mări automat salariile, nu-i va ține pe tineri acasă și nici nu-i va întineri pe bătrânii noștri amărâți. Oricum, nu România este de vină pentru relele noastre, ci mulți dintre noi, dintre instituțiile ineficiente, dintre conducătorii nevrednici. A ne supăra pe România sau a ne sătura de România este cel mai ușor lucru, mai comod și mai fals. Ar fi bine să ne supărăm pe noi înșine, să ne certăm pe noi înșine și să ne apucăm de treabă. România este așa cum ne-o facem sau cum îi lăsăm pe alții să ne-o facă. Evident, nu pot să-i doresc decât bine României, adică românilor. Dacă românii se vor deștepta – așa cum bine zice Imnul Național – atunci și România va deveni deșteaptă. Mi-ar plăcea să-i văd pe români mai bogați în bunuri, dar mai ales în cultură generală, mai culți, mai bine educați, convinși că numai prin „carte” poți avea „parte” și că averea se dobândește numai prin muncă. A fost un timp – prea scurt – când României i-a mers bine și atunci a avut conducători buni, care au rezonat împreună cu plebea (comunitatea), care au organizat bine școlile și au ridicat imnuri muncii. Nu pledez deloc pentru întoarcerea la trecut, ci pentru revenirea noastră la valori, firește, la valori adaptate timpului nostru. Eminescu era convins că „rămâne stânca, deși moare valul”, gândindu-se la România. Ce frumos ar fi să ne ghidăm în faptele noastre după această idee!
Azi, ne lipsesc o educație performantă și o elită politică demnă de încrederea românilor”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
Un popor fără educație serioasă este ușor de manipulat, iar unul cu lideri slabi este fără vlagă, dezamăgit, inert”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
Ne prisosesc vorba în detrimentul faptei și netemeinicia, neseriozitatea în detrimentul demnității”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
România este așa cum ne-o facem sau cum îi lăsăm pe alții să ne-o facă”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
Vorbim mult de Basarabia ca despre o provincie a țării celei mari, facem poduri de flori peste Prut, recităm, cântăm, dar nu prea ne dă ghes fapta, nici în privința acestei moșteniri înstrăinate a Basarabilor și Mușatinilor și nici în alte privințe”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
Aș vrea și eu ca României să i se întâmple în 2023 și mereu de-acum încolo doar ceea ce zicea Eminescu într-o faimoasă poezie („Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”), adică să fie fericită”, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române
Sursa foto: Andrei Gazsi
