x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Ioana Radu, o adevărată regină a romanţei

Ioana Radu, o adevărată regină a romanţei

de Luminita Ciobanu    |    19 Oct 2007   •   00:00
Ioana Radu, o adevărată regină a romanţei

Ioana Radu: o voce de aur. S-a născut cu căntecul in suflet in "ţara doinelor", intr-un oraş in care frunza, Jiul şi păsările cerului căntă, iar oltenii se iau la intrecere cu ele.
• Luni 22 octombrie 2007 - CD de colecţie


Ioana Radu: o voce de aur. S-a născut cu căntecul in suflet in "ţara doinelor", intr-un oraş in care frunza, Jiul şi păsările cerului căntă, iar oltenii se iau la intrecere cu ele.

Cănd a apărut sub acoperişul familiei Braia, fratele şi surorile sale erau deja trei "forţe", aveau grijă să fie primii la masă, dar şi la căntat. Jana, aşa cum i se spunea acasă, ingăna corul doar cu fluieratul său, ca de mierlă, pentru că glasul său, infăşurat in timiditate, abia reuşea să atingă in treacăt coardele unui violoncel. N-avea voie să cănte, pentru că era repede intreruptă de un trio vocal cu pretenţii: "Tu, taci!... Cănţi prost!... Scărţăi ca roata făntănii!". Nu se visa căntăreaţă, ci invăţătoare, ca să le deschidă copiilor gustul pentru căntul strămoşesc. Caierul vremii a tors anii, iar mezina familiei Braia a mers la şcoală. Se ducea in vizită la profesoara de "lucru de mănă", care o admira pentru talentul cu care cosea flori şi păsări, desprinse parcă de pe covoare, indeletnicire cu care şi-a "căştigat" traiul la un moment dat, pe cănd se afla intr-o cruntă sărăcie alături de primul soţ, Romeo Rădescu. La 11 ani era elevă a liceului de muzică din Craiova. Numai că lecţiile de teorie muzicală nu o atrăgeau deloc. Dar glasul său impunător a cucerit-o pe exigenta sa profesoară, care a uitat de note şi de solfegii. S-a indrăgostit de folclor, dar mai mult i-a plăcut romanţa, căntată şi la bucurie, şi la tristeţe, pentru că poartă in versurile sale chiar sufletul romănilor, pus pe note.


AUTENTICITATE. A adunat toată viaţa căntece intr-un caiet, din copilărie, şi n-a renunţat la notiţele sale nici după ce a ajuns pe culmile succesului. Iar in repertoriul marii interprete nu s-a strecurat decăt versul autentic, pentru că frumosul nu poate fi decăt curat şi limpede, precum clinchetul cristalin al apei de izvor. Dragostea pentru muzică şi pentru Romeo, nume parcă predestinat muzicii şi iubirii, a purtat-o pretutindeni: de la Tărgu-Jiu la Drăgăşani, la Calafat şi apoi la Corabia. Dar admiraţia pentru Maria Tănase a călăuzit-o la Bucureşti. A fost căsătorită de şase ori, dar iubirea pentru Romeo a purtat-o in suflet toată viaţa, chiar dacă a incercat să o lase in urmă. Petre Alexandru, vechi colaborator de-al Ioanei, i-a deschis uşa in lumea muzicii şi chiar i-a inlesnit căteva inregistrări la Radio cu căntecele: "Mi s-a rupt căruţa-n drum", "Bună seară, măndră bună", "Foaie verde trei spanace". Debutul său a fost uluitor. S-a pregătit intens pentru concursul de solistă la Radiodifuziunea romănă, in "duel" cu peste 800 de interpreţi. După mai multe zile, doar două nume au apărut pe lista celor admişi: Eugenia Nedelea (Rodica Bujor) şi Eugenia Braia, care şi-a primit numele de stea, Ioana Radu, de la compozitorul Fili Ionescu.


PRIETENIE. A urcat lin pe treptele succesului şi a devenit o mare interpretă. Ca şi Maria Tănase, Ioana Radu a fost o perfectă autoditactă. Ioana o diviniza pe Maria Tănase, iar Maria ii răspundea cu aceeaşi măsură: "Fă, Ioano, de-aş avea eu glasul tău!" "Taci, fă, Mario, că tu eşti mare!". N-a putut să stea departe de ţară. Mergea in vizită la sora ei, renumita interpretă Mia Braia, plecată in America, dar revenea cu dor de o ciorbă acrită cu borş şi cu zicala "Nu ştii limba, n-ai bani la tăşcăluţă, stai dracului la tine acasă, unde te cunosc şi căinii de pe stradă!".


TEZAUR
. Viaţa ei a fost romanţată intr-o carte semnată de bunul său prienten Harry Negrin. El a fost cel care "i-a scris cartea umbletului sub soare, cu frumuseţi şi inţelegere", aşa cum a creionat-o in versurile romanţelor lui, pe care i le-a dăruit. Publicul a preţuit-o şi a răsplătit-o cu ropote de aplauze. Prietenii, majoritatea colegi de breaslă, au iubit-o şi au respectat-o pentru ceea ce era şi va rămăne: o adevărată regină a romanţei. I-au dedicat un concert aniversar in momentul in care a implinit 50 de ani de carieră artistică. Un spectacol omagial in urma căruia Ioana a rămas in sală, minute in şir, singură, după ce au plecat spectatorii, cu găndul la anii care au trecut... Cu umorul ei innăscut, indrăgita interpretă le-a povestit prietenilor despre acel remarcabil spectacol. "Parcă eram madam Bulandra. Sala, scena, balconul, artiştii, discurile mele in hol... Am primit 16 coşuri, nene, cu flori. Era să mor de bucurie şi de emoţie a doua zi. Uite, colo-n colţ, tubul de oxigen. Mi-au stat la cap un doctor şi o soră. Zi şi noapte. Luam, la două ore, un polonic de medicamente, dar eram mulţumită şi impăcată." Cu vocea ei inconfundabilă, Ioana Radu va rămăne in amintirea celor care au cunoscut-o şi care au admirat-o dar şi in cartea de aur a căntecului romănesc.

SERIOZITATE
"Meseria de căntăreţ este foarte grea; trebuie să vrei să o faci, să poţi să o faci, să ştii să o faci; n-ai voie s-o iei in glumă! Şi n-ai voie să te repeţi! Trebuie să cunoşti poezia, să spui lucruri frumoase, să ştii să le trimiţi direct in sufletul omului, să nu te joci cu publicul, cu sala, cu scena..."
Ioana Radu
AUTODIDACTÃ...
"Nu a avut carte muzicală, era un om ca oricare dintre noi, dar atunci cănd se punea vorba despre căntec era nu exigentă, ci extrem de exigentă. A fost mai bărbătoasă din fire, ii plăcea lucrul bine făcut, nu rezistai lăngă ea dacă te făstăceai, dacă nu terminai o treabă de care te apucasei"
Ion Amititeloaie
NONCONFORMISTÃ...
"Eram impresionat de felul in care reuşea să se impună intr-o viaţă atăt de sumbră, pe care o duceam noi toţi. Era nonconformistă prin excelenţă. Definiţia Ioanei Radu era: Fii tu! Nu accepta teatralismele, surogatele, compromisurile. Ioana avea grijă de foarte multă lume, erau mulţi tinerii artişti care ii cereau sprijinul"
Doru Braia
STIL
"Ioana Radu nu făcea pe nebuna să incheie spectacolele «unei vedete». Nu, venea frumos, se rezema intr-o doară pe ţambal şi incepea să cănte şi... 30-40 de minute, sala era inmărmurită. Nu mişca, nu ţopăia, nu se fandosea. Ţin minte căt trăiesc că Ioana Radu nu mişca pe scenă"
Tiberiu Ceia


Muzica Ioanei Radu, leac pentru suflet

Luni, aşa cum v-a obişnuit, Jurnalul Naţional vă oferă o ediţie de colecţie cu CD dedicată interpretei şi celor care au indrăgit-o. Discul cuprinde piese emoţionante un tezaur lăsat in urmă de Ioana Radu. Un dar preţios, căntece populare şi romanţe, al unei căntăreţe de neegalat. "Pentru mine romanţa este raţiunea de a fi! Am iubit-o, am căntat-o, am adunat-o şi am risipit-o", spunea interpreta pentru care acest gen muzical "se căntă in aşa fel incăt să plăngi răzănd şi să răzi plăngănd". Deşi toamna vieţii se aşternuse peste anii săi, Ioana se regăsea in căntecele pe care le interpreta cu aceeaşi ardoare ca in anii tinereţii. "Inimă, de ce nu vrei să-mbătrăneşti/Nu ţi-e de-ajuns căt ai iubit? Şi căt ai suferit? Inimă, te-mbeţi cu aceleaşi vechi poveşti? Cu care veşnic te-ai minţit? De ce nu-mbătrăneşti?"... Ioana Radu a lăsat in urmă melodii de neuitat. Nici un alt interpret n-a reuşit să cănte romanţele sale in stilul său, remarcabil şi să pătrundă in "cupa lacrimilor". Cu un timbru vocal aparte, cu valenţe superbe, regina romanţei emoţiona de la prima notă, de la primele măsuri.


×
Subiecte în articol: special radu