Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
'Am spart Piata si am iesit cu steagul la Monumentul Eroilor. M-am asezat in fata lumanarilor aprinse si m-a bufnit plansul. Ma gandeam ca oamenii aia care au murit acolo nu se gandeau ca asa ceva se poate intampla dupa 22 de ani', isi aminteste Cristiana de primele zile de protest, cand atmosfera era destul de tensionata. O singura data a lipsit din Piata, tot pentru a-si striga nemultumirile, insa intr-o emisiune de televiziune la care fusese invitata.
Seara, cand ceasurile bat spre sapte, deja e panicata. S-ar simti vinovata sa stea o singura data acasa. Profesoara Cristiana Dorobantu spera ca se va intampla ceva bun pentru tara asta. Si ea si alti protestatari sunt insufletiti pentru ca au avut victorii. 'Mici, e drept, dar e o premiera pentru Romania. Fiecare a venit aici cu motivele lui, insa motivul principal pentru care oamenii au iesit in strada este demnitatea lor calcata in picioare.'
Vreau sa scapam de frica asta pe care o avem in noi!
Stam de vorba la un ceai cald in pasajul de la Universitate. M-a avertizat de la inceput ca nu poate sa stea mult. Trebuie sa se alature celor de sus, din strada. 'Am iesit la proteste pentru ca intamplarea cu Arafat a fost picatura care a umplut paharul. Pentru mine paharul plin l-a reprezentat situatia pe care o intampin la scoala. Am ajuns la concluzia ca nu exista institutie care sa nu fi fost atinsa de politic si care sa nu aiba un Basescu si un Boc mai mici. Vreau sa dispara politicul din scoala. Vreau ca directorul sa fie un manager. Faptul ca directorul unei scoli face angajarile este pentru mine o chestiune de nepotism. Vreau sa scapam de frica asta pe care o avem in noi! Toti se uita la mine si-mi spun: «Mama, ce curaj ai!». Eu n-am nimic de pierdut. Era sa-mi pierd copilul din cauza neglijentei medicilor. Consider ca mai mult de atat nu are ce sa mi se intample', spune Cristiana.
'Eu cred ca presedintele nu are coloana vertebrala. L-am votat si am crezut in el. Iar acesti oameni care ne conduc au profitat ca noi am fost prea preocupati de vietile noastre, prea preocupati sa castigam un ban, sa ne realizam profesional si s-au cuibarit atat de bine acolo, in fotoliile lor. E foarte important sa se faca curatenie in toate partidele. Eu sunt convinsa ca exista si oameni buni', spune Cristiana, in timp ce vorbele ii sunt acoperite de scandari.
E ora la care grupul care se strange la Fantana merge 'in excursie' la cei care se aduna in fata TNB. Se opresc pret de cateva minute in pasajul de la Universitate sa se mai incalzeasca, dar nu se opresc din scandat: 'Nu vrem bani, nu vrem mancare/ Vrem Basescu sa se care'. Cristiana zambeste spre ei: 'Ne place s-o numim «Revolutia de catifea». De atatea zile de cand vin aici, concluziile la care am ajuns au fost apoteotice pentru mine. Vezi, Piata e un fenomen. Avem un contabil care ne da numere, sa stim cati suntem. Il avem pe cetateanul «Un vot» (n.r. – cel care a stat cocotat ore in sir zilnic deasupra intrarii de la Facultatea de Geografie sau pe statuile din fata TNB; intrebat de reporteri cum il cheama, acesta s-a recomandat simplu: «Un vot»). Avem oameni care vin cu sandvisuri si ceai. Acum avem si dans pe care il facem cu totii, «dansul ploii» ii spunem', rade Cristiana.
'E minunat! Intr-o seara in care nu mai imi simteam corpul de frig a aparut o femeie cu un cozonac cald. Am luat o felie, nu mi-a fost rusine. In alte conditii, asa pe strada, n-as fi facut-o. In alta seara a aparut o doamna la 90 de ani care a stat cu noi in ger. Am mers la ea sa-i multumim ca a venit si ea spunea: «Nu, eu va multumesc voua». I-am pupat mana si i-am zis: «Ba nu, noi multumim», si-am tinut-o tot asa, ea ne multumea noua, noi, dansei.'
Ne place s-o numim Revolutia de catifea
De cand a aparut prima oara la televizor, oamenii au inceput sa vina sa-i spuna Cristianei diverse pasuri. I-a placut ca unii i-au marturisit ca au iesit in strada datorita ei. Au auzit-o spunand ca nu conteaza daca stai zece minute sau doua ore, important e sa vii si sa-ti spui pasul: 'M-am simtit intr-un fel, asa... ca am miscat eu un om din casa. In seara aia eram foarte suparata, imi ajunsese. L-am privit pe Basescu in fata si i-am strigat: «Sa-ti fie rusine!»'. Nu-i plac insa cei care atunci cand apare o camera de filmat isi dau in petic, dar in rest stau pe margine. Nu ii place nici ca au aparut tot felul de grupuri, de organizatii printre protestatari.
Citește pe Antena3.ro
Isi intoarce pe dos buzunarele pline cu hartii pe care sunt scrise tot felul de platforme sau proiecte: 'Uite. Am primit tot felul de propuneri, sa intru in tot felul de miscari. Eu nu ma pricep la politica, eu sunt aici pentru ca am o somatie vizavi de putere'.
Cristiana are multe semne de intrebare despre unii dintre protestatari, asa cum are si despre ceea ce s-a intamplat in seara in care au avut loc violentele: 'Molotovul acela dupa care a inceput nebunia a fost aruncat din zona in care stateam eu. Jandarmii aveau un negociator, de partea cealalta erau niste tineri foarte violenti. E ciudat pentru ca avusesem o relatie minunata cu ei pana sambata la ora opt. Fusesem impreuna la Cotroceni, vorbeam, le aratam ce miscari sa faca sa nu inghete de frig. Atunci, ca la un semn, s-a intamplat ceva. De parca cineva le-ar fi zis: «Gata, so pe ei!»', isi aminteste.
Cristiana Dorobantu are 37 de ani. Locuieste impreuna cu mama, sotul si cei doi baieti – unul de 16 ani si cel mai mic de 11 ani – intr-un apartament cu patru camere. Se descurca cum pot, din doua salarii modeste. La 33 de ani si-a reconfigurat viata, cum ii place sa spuna. 'M-am inscris la facultate la varsta aia, datorita fiului meu cel mic. La nastere a luat un virus din maternitate. Cu el am trecut prin cele mai groaznice momente din viata mea, nu am avut nici o speranta ca va trai.'
Cristiana povesteste cu greu si acum, ochii i se umplu brusc de lacrimi. Dar nu are resentimente fata de cei care au fost responsabili de asta. Vrea insa ca lucrurile sa se schimbe, alte mame sa nu mai treaca prin ce a trecut ea din cauza unui sistem nenorocit: 'A fost o minune ca baiatul meu s-a facut bine, dar a ramas cu sechele. Am aflat ca sportul il va ajuta mult si asa m-am intors la prima mea dragoste. Imi place ceea ce fac, iubesc copiii de la scoala, dar nu sunt lasata sa-mi fac treaba asa cum ar trebui, ma impiedic de politica', povesteste Cristiana.
