Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În ultimul timp au apărut mai multe analize la nivel internațional, care arată modul în care topurile universităților sunt influențate de companiile care primesc bani de la instituțiile de învățământ pe care le clasifică.
Fie că este vorba de auditul făcut de marile companii care sunt abonate și la bugetele celor mai bogate universități din lume, fie că se fac topuri pe baza participării profesorilor și a studenților la evenimente din mediul universitar, totul se reduce la bani, iar sumele sunt extrem de mari. Clasamentele ajung, astfel, să reprezinte puterea financiară a universităților de top, nu calitatea educației sau rezultate notabile din cercetare.
Analiștii pieței educaționale au început să vorbească despre pierderea autonomiei universitare, într-un sistem de clasificare aplicat la nivel mondial care depinde de contractele dintre universități și auditori. O astfel de analiză a fost publicată recent în „University World News”, unde se pune problema „schimbării de putere din istoria învățământului superior”.
Times Higher Education (THE) lansează în fiecare an topul „World University Rankings” la care se raportează și studenții români, dar înainte de a deveni etalon pe piața educațională, THE a fost doar o revistă de educație. Apoi a devenit o organizație de clasamente, până a ajuns furnizor de date și consultanță. Analiștii de la „University World News” comentează această transformare drept „ascensiunea noilor imperii de date”.
Anul acesta, topul THE clasifică peste 2.000 de instituții din 115 țări și teritorii. Topul de anul trecut includea mai multe universități românești între locurile 801 și 1.201, primele 3 fiind Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Universitatea din București și Alexandru Ioan Cuza din Iași, dar numai primele două au fost incluse în top 1.000 Quacquarelli Symonds (QS) 2025 - Babeș-Bolyai pe locurile 781-790 și Universitatea din București pe locurile 801-850, în ușoară creștere față de anul trecut, când UBB se afla pe locurile 801-850 în acest clasament, iar Universitatea din București pe locurile 851-900. Doar 13 universități românești au fost incluse în acest top, pe primele 1.500 de poziții. Daniel David, actualul ministru al Educației, fost rector UBB, comenta această situație subliniind că „rankingurile, fie ele și relevante și riguroase, nu acoperă complet diversitatea performanței academice a universităților, de aceea trebuie înțelese doar în acest context, UBB valorizând și alte aspecte academice care nu apar adesea în rankinguri” – de exemplu tratate, cărți sau capitole din cărți, satisfacția academică, contribuția la dezvoltarea locală etc.
România e irelevantă pe această piață
Topul QS analizează învățământul superior de 20 de ani, pe baza unui set de criterii, printre care cercetarea, angajabilitatea sau pregătirea absolvenților pentru piața muncii și contribuțiile instituțiilor la sustenabilitate și internaționalizare. Dar la nivel global mai este de analizat o situație legată de accesul absolvenților de facultate la anumite posturi de conducere sau politice, pentru că spre deosebire de România, marile corporații nu admit, în cele mai puternice state, decât absolvenți ai universităților din top 10 mondial.
În toate clasamentele, mai mult sau mai puțin relevante, top 10 rămâne constant, chiar dacă marile instituții de învățământ superior își schimbă locurile între ele de la an la an sau de la un top la altul. Cel mai recent top QS pune pe primele 10 locuri următoarele universități: Massachusetts Institute of Technology – SUA; Imperial College London – Marea Britanie; University of Oxford – Marea Britanie; Harvard University – SUA; University of Cambridge – Marea Britanie; Stanford University – SUA; ETH Zurich – Elveția; Federal Institute of Technology – Elveția; National University of Singapore – Singapore; University College London – Marea Britanie și California Institute of Technology – SUA. După absolvirea uneia dintre aceste universități de top se poate ajunge CEO de mare companie sau politician important. În România este o situație cu totul diferită, dar niciun director sau politician român nu ar putea ocupa o funcție similară în altă țară care se bazează pe recrutarea din universitățile de top, chiar dacă are zeci de ani de experiență.
Împrumuturi pentru viitorii lideri ai lumii
Ceea ce nu se comentează de obicei este legătura între mediul universitar și corporații, pentru că studiile la universitățile din top 100 sunt extrem de scumpe, iar unele corporații încep recrutarea viitorilor angajați și lideri prin creditele la care apelează unii dintre studenți și pentru care se oferă chiar garanția angajării în companiile care creditează, circuitul fiind creat de mulți ani pe baza circulației banilor în acest sistem – care nu este valabil în România.
De exemplu, pentru a studia la o universitate din top 10 din SUA, un student obține un credit pe care îl va achita în următorii 30 de ani, dar având garanția că va putea lucra într-o mare corporație, unde va avea șanse să parcurgă toate etapele interne până la un post de conducere bine plătit, după primii 10 ani de muncă. Astfel câștigă și universitățile, și corporațiile, dar și studentul care a intrat în acest circuit. Pentru garantarea succesului investiției, atât creditorul (banca de la care se ia împrumutul), cât și corporația care caută tinere talente și universitatea verifică dosarul candidatului cu mare atenție, având o listă lungă de cerințe pe care studentul trebuie să le îndeplinească, astfel încât să arate că va putea să obțină cele mai bune rezultate la studii, să aducă plusvaloare companiei care îl angajează, iar astfel să-și achite creditul pentru studii în cel mai scurt timp.
Nu este cazul universităților din România, unde jumătate sunt finanțate de stat, cele mai multe locuri fiind gratuite, iar locurile cu taxă, la stat sau la privat, sunt printre cele mai ieftine din lume. Studenții care învață în România nu au nevoie de credite de zeci sau chiar sute de mii de dolari pentru a face facultatea, dar nici nu intră într-un sistem din care să poată deveni CEO ai celor mai mari companii din lume sau politicieni de top în cele mai bogate țări.
Imperiul din spatele clasamentelor
THE este deținută de firma europeană de capital privat Inflexion, cu peste 472.694 de puncte de date de la 2.860 de instituții în clasamentul pentru anul 2025, din 155 de țări, ceea ce reprezintă doar o fațetă a imperiului în expansiune al companiei – comentează analiștii de la University World News. THE generează venituri anuale de 95,7 milioane de dolari, având 315 angajați și a făcut mai multe achiziții strategice pentru a-și extinde capacitățile în mai multe domenii. Recent, a achiziționat Forumul Mondial al Educației (EWF), cea mai mare reuniune a miniștrilor educației din lume, care a găzduit 120 de miniștri ai educației și competențelor în 2023.
Printre alte achiziții recente se numără Inside Higher Ed - o platformă de știri cu sediul în Statele Unite - și Poets & Quants - o platformă de conținut pentru școli de afaceri absolvite. „Prin aceste mișcări strategice, THE și-a extins semnificativ capacitățile în ceea ce privește acoperirea știrilor, analiza datelor, recrutarea studenților, informații despre educația în afaceri și acum implicarea politicilor la nivel ministerial. Iar achiziția recentă a HolonIQ de către Quacquarelli Symonds (QS) reprezintă o altă fuziune de referință, creând o putere de inteligență educațională care deservește 6.950 de clienți instituționali și corporativi”, mai explică aceiași analiști. Făcând aceste achiziții, THE influențează piața educațională pe care o analizează.
Ambele companii au înregistrat o creștere remarcabilă, iar organizația combinată are în total aproape 900 de angajați, în 15 birouri din întreaga lume, adăugând platforma avansată de analiză bazată pe inteligență artificială a HolonIQ și o listă imensă de giganți ai tehnologiei, printre care Apple, Google și Microsoft, instituții financiare, inclusiv BlackRock și Goldman Sachs, dar și organizații internaționale precum Banca Mondială IFC, UNICEF și Fundația Gates.
Cele mai importante topuri
„Aceste fuziuni și achiziții evidențiază modul în care organizațiile importante de clasare precum THE, QS și Academic Ranking of World Universities (ARWU) s-au extins dincolo de rolul lor tradițional de furnizori de clasare, pentru a deveni întreprinderi sofisticate de analiză a datelor, oferind servicii complete de consultanță și menținând depozite vaste de date instituționale. Analiza datelor în învățământul superior s-a transformat dintr-un instrument suplimentar într-un motor fundamental al strategiei instituționale, reprezentând o îndepărtare semnificativă de modelele tradiționale de guvernare academică”, comentează analiștii.
Astfel s-a creat o legătură puternică de influență a sectorului privat asupra învățământului superior. Specialiștii mai arată cum unele companii precum McKinsey, Deloitte, EY, KPMG și PwC s-au poziționat strategic ca arhitecți ai viitorului educațional, publicând rapoarte și cadre influente despre „viitorul universității” care determină din ce în ce mai mult strategia instituțională. Un raport recent al National Tertiary Education Union a dezvăluit că din 545 de posturi în organele de conducere ale universităților din Australia, 143 au fost ocupate de directori corporativi și consultanți, cu aproximativ 30 de consultanți, inclusiv peste o duzină din cele „patru mari” firme de contabilitate Deloitte, Ernst & Young, KPMG și PwC.
Există și o influență geopolitică. QS a publicat recent un alt raport, „Cum pot instituțiile de învățământ superior să devină pregătite pentru viitor?”. A fi „pregătit pentru viitor” pare să implice valorificarea datelor din QS pentru a informa procesul de luare a deciziilor instituționale despre orice, de la alocarea de resurse și serviciile de sprijin pentru studenți până la dezvoltarea programelor academice, iar această trecere de la cadrele de luare a deciziilor academice la cele comerciale ridică întrebări fundamentale cu privire la autonomia instituțională și natura guvernanței educaționale – comentează publicația educațională, în cadrul aceleiași analize.
Specialiștii spun că s-au creat astfel noi brokeri de putere de big data cu influențe geopolitice, giganții tehnologici devenind actori nestatali din ce în ce mai puternici, acești „giganți ai datelor” devenind „regulatori în umbră” ai piețelor, cu o influență care o depășește adesea pe cea a actorilor tradiționali de stat sau a instituțiilor academice.
Actorii statali au fost înlocuiți de corporații
„Luați în considerare recenta achiziție de către THE a Forumului mondial al educației. Această mișcare strategică transformă THE dintr-un simplu furnizor de analiză a datelor într-un intermediar puternic între guvernele naționale și piața globală a educației. În mod similar, atunci când HolonIQ achiziționat de QS deservește atât universități, cât și giganți tehnologici precum Google și Microsoft nu oferă doar analize, ci modelează interfața dintre învățământul superior și nevoile de forță de muncă ale industriei tehnologice”, mai comentează analiștii.
Arabia Saudită și alte state au încorporat clasamentele globale în politica națională prin inițiative precum Vision 2030. Un studiu recent publicat în revista științifică „Nature” confirmă eficacitatea unor astfel de răspunsuri, arătând cum inițiativele naționale de învățământ superior pot îmbunătăți clasamentele universităților cu 12,1 până la 17,7 locuri în QS și ARWU, iar aceste companii nu doar măsoară calitatea educației, ci o definesc. „Acest lucru creează o buclă puternică de feedback: aceleași organizații care clasifică universitățile, de asemenea, le sfătuiesc cu privire la strategie și le conectează cu potențiali studenți, creând un sistem fără precedent de guvernanță educațională privată”, mai explică analiștii.
Privatizarea guvernanței educaționale și ascensiunea companiilor tehnologice ca actori geopolitici reprezintă poate una dintre cele mai semnificative schimbări de putere din istoria recentă, ridicând întrebări fundamentale despre autonomia instituțională într-o eră a imperiului digital, iar apariția companiilor de date ca actori nestatali puternici modifică dinamica tradițională a puterii în moduri care depășesc granițele convenționale dintre statele naționale, mai comentează specialiștii.
Citește pe Antena3.ro
