Li, primul ziarist erou din Romania

Dezvaluirile lui Li Jian Hua despre mafia chineza din Bucuresti i-au adus un glont in spate. In loc sa se cuminteasca, a continuat sa scrie despre ticalosiile Triadelor. A castigat: mafiotii au fugit, el a ramas. Face afaceri, face copii, mananca sarmale, joaca fotbal, construieste capitalismul la noi. Chinez de Colentina.

Domnul Li are biroul la etajul opt al unui bloc solid din Pantelimon. Biroul sau e si redactia ziarului Chinezii din Romania, pe care el il face. Prietenoasa redactie. M-as muta si azi acolo, desi ma stanjeneste ca nu se fumeaza. Din prag ma intampina si-mi fura privirea vreo 12 mustaciosi care faceau baie despuiati intr-un acvariu cat o cada. Unul dintre mustaciosi, peste alb, greu, cam la un kil, sta stingher in jumatatea lui de acvariu. Restul ocupa cealalta jumatate. Are un narav, imi explica gazda, Li. Curenteaza. Face un arc voltaic intre mustati, dureros pentru colocatarii care-l ocolesc de frica. Peste condamnat la singuratate.

Ma zgaiesc in calculatorul chinezului. Scrie in ideograme. Acolo isi pagineaza ziarul si-l trimite spre tipografie. Nu reusesc sa pricep cum vine asta, sa tastezi litere, sa formezi cuvinte si sa-ti apara pe monitor semnul acela imbarligat. Ciudos pe nestiinta mea, imi supun gazda la supliciu: interviul.

DE LA TOKYO LA BUCURESTI. Domnul Li si-a parasit tara la sfarsitul anilor ’80, ca sa studieze in Japonia. Presupun ca e un patriot lasat de regimul comunist de la Beijing - foarte deschis spre reforma economica, mai putin spre cea politica - sa invete managementul in ombilicul capitalismului si-al eficientei economiei de piata: Tokyo. Anul 1992 il prinde pe interlocutorul meu cu studiile terminate, manat de curiozitate si de pofta de-a face o negustorie rentabila. Drept pentru care alege tara tuturor posibilitatilor, Romania. Hi, hi, hi! Cica i-a zis un amic ca se fac afaceri bune aici. Prima impresie a lui Li, la scoborarea din avion, pe Otopeni: "O tara foarte, foarte trista". Ii dau dreptate. In ’92, subsemnatul abia uita vanataile lasate de mineri in Piata Universitatii si masura inca performantele economiei de piata dupa ora Moscovei.

Sosirea in Bucuresti - pe atunci, terminalul unor curse mai mult sau mai putin licite, pornite din Beijing - a fost pentru Li o provocare. Viata i s-a schimbat radical. A divortat, a ramas cu copilul, in vreme ce fosta nevasta a luat drumul Canadei. Si-a gasit consoarta in persoana unei vecine frumoase, Teo, care i-a daruit o fetita si ii e azi sotie. Li, Teo si copiii Alexandru, 11 ani si Andreea, 5 ani, sunt o familie fericita. Subiectul meu e taticu’. N-are concediu - imi seamana, nu ma mir. Apuca doua-trei zile, tusti la Poiana Prasov, la Peles, la Bran (Dracula, hi, hi, imi arata el dantura impecabila - rad tot timpul chinezii astia, dar se spala pe dinti), la Cheia. Vara, la Tulcea, la pescuit. Daca as scrie cum pronunta omul, as scrie degeaba, ca n-ar pricepe nimeni. La sfarsit de saptamana, sotii Li se "ascund" in cate-o padure intesata de pantofari de la Bucuresti, Teo face gratar de pui, iar Hua joaca fotbal cu Alexandru. Juniorul poseda calitati de fotbalist, "le are", cum se zice in cartier, si joaca la Electroaparataj. Se antreneaza ca seniorii pe "23 August", vizavi de casa.

Li, impreuna cu fiul sau Alexandru, pe Stadionul National

LA BUCATARIE. Li a uitat gustul catelului traditional de la patria-mama si se impaca bine cu sarmaua si ciorba. Fara paine, daca se poate cu orez. E buna papica romaneasca, are cam mult colesterol, cam mult ulei. La o adica isi sufleca manecile si intra el insusi in bucatarie. Isi face amicii - deopotriva romani si asiatici - sa secreteze. Suc gastric. Le gadila papilele. Zice ca-i place mult pestele - adora sa-l si extraga din apa cu undita, dar n-are timp. Viata de ziarist. Apropo, dar afacerea? Confratii nostri in ale meseriei ar fi, pesemne, tentati sa rada afland ca Li patroneaza o revista saptamanala cu tiraj de 1.000 de exemplare. Dar in Romania sunt, oficial, 5.000 de chinezi (probabil inca pe atatia, neoficial) si epuizarea tirajului, in fiecare sambata, distribuit de vanzatori volanti in targ la "Europa" si in alte cateva locuri geometrice ale conationalilor lui Li e semn ca revista e "marfa". Chinezii rezidenti in Bucuresti nu prea stiu nici romaneste, nici alte limbi, televizorul si presa nu le spun nimic, se simt handicapati ca le lipseste intelegerea lumii in care traiesc. Revista lui Li are ceva pentru toti - vesti din tara (culese de pe TV satelit), stiri din piata (din complexul Europa), noutati legislative a caror cunoastere e vitala pentru cei care vor sa faca ceva purici prin Bucuresti. Plus publicitate - al naibii smecher, nu vrea in ruptul capului sa-mi zica in ce fel o scoate - de la cazinouri, magazine si carciumi. Pretul revistei - 30.000 de lei exemplarul. Nu e scump, cat o pereche de papuci.

ATENTAT. De la revista i s-a tras. L-a mancat pielea s-o faca pe justitiarul. In vara lui 2000, in Bucuresti fusese ucis un negustor chinez. Li manuie stiloul ca pe buzdugan si publica in revista lui si numele ucigasilor, si mobilul crimei. Anchetatorii musamalizeaza cazul (pana azi nerezolvat), in schimb, ziaristul primeste telefon cum ca sa-si faca testamentul si, la fix 10 zile de la articolul cu ghinion, in timp ce venea din Parcul Titan cu copiii lui de mana, in dreptul benzinariei, un necunoscut l-a impuscat in spate, cu un pistol cu amortizor. Se lasa seara, pe 9 iunie. Sangele a curs ca din cismea, copiii s-au speriat, Li a fost operat si chirurgii i-au ciugulit glontul dintre viscere. A scapat cu viata, politia i-a luat o declaratie, dupa care l-a sfatuit, politicos, sa-si aleaga o meserie mai putin riscanta si, daca-i e draga viata si familia, sa se mute din oras. Agresorul lui Li n-a fost prins nici pana azi. Colegul meu chinez isi scoate mai departe foaia, victorios: "Eu scriu mai departe, despre mafie mai putin, pentru ca mafia a cam plecat acasa. Avantaj la puncte pentru Li. Eu nu crapat, dar ei fugit". Asa suna povestea singurului ziarist din Romania impuscat "in interes de serviciu".

.

.

PORTRET DE PERSONAJ POZITIV SI EXOTIC Ii plac pestii, pentru ca-l linistesc atunci cand gandeste. Cu siguranta gandeste des. Vorbeste putin, gandeste mult. Are mai mult timp sa gandeasca decat noi. Nu intelege foarte bine romaneste, deci nu e obligat sa ne asculte prostiile. Deci, se uita foarte putin la televizor, si-atunci priveste indeosebi programele chinezesti transmise prin satelit, sa-si satisfaca apoi cititorii cu vesti importante din tara lor. Se duce anual la Beijing, invitat la congresele colegilor sai din Diaspora. Nu stiu daca nu urmeaza cumva, acolo, si niscaiva sedinte de instruire. Nu merge la teatru, nici la opera, nici la bodega, nici la stadion, doar la antrenamentele feciorului sau, Alexandru. N-a invatat sa injure. Nu fumeaza. Nu bea alcool, dupa cum se pare insa se indoapa cu ceai. Ceaiul te ajuta sa gandesti si te linisteste. A facut karate pana la 16 ani, ca toti chinezii care se respecta. Dupa aia a avut prea mult de invatat, iar acum munceste 12 ore pe zi. Un chinez capitalist in curs de dezvoltare, care se implineste intr-o tara ex-socialista. . Problema majora a chinezilor din Romania este ca nu stiu legile tarii si nici limba. Asa se face ca ei gresesc de multe ori fara sa stie. Nu eu trebuie sa judec asta, dar parca in China, legile, mai ales cele economice, sunt mai bune Li Jiang Hua . DESPRE MAFIA CHINEZA SI VICTIMELE EI Mafia chineza a cunoscut o perioada de glorie aici, in Romania, dar acum profitul s-a imputinat, deci si activitatea mafiei - impropriu numita "Triadele", pentru ca Triadele sunt ceva foarte serios - s-a mai subtiat. Mafia vine la bani multi, or, acum, in comunitatea chineza din Bucuresti nu mai sunt banii de altadata. Apoi, cateva capetenii interlope chineze au fost depistate de politie (nu neaparat gratie geniului politistilor romani), iar altele s-au tras spre orizonturi mai prospere. Condescendent, Li Hua spune ca ziaristii romani risca mult cand scriu despre coruptie, desi experienta spune ca la noi in tara jurnalistii risca doar chelfaneala si procese, nu gloante. Asta, pana una-alta, i s-a intamplat doar lui.