Lucruri vechi la oameni noi

În jur de 40 de colecţionari din toată România au venit la prima ediţie a Târgului de Antichităţi Ţărăneşti, or­ganizat de Muzeul Ţă­ra­nului Român şi Jurnalul Naţional.

La standul Mihaelei Borcea, venită din Brad, judeţul Hu­ne­doa­ra, ne-au atras în primul mo­ment iile. Majoritatea sunt di­na­in­te de anul 1960, dar una veche de peste 120 de ani, care este de fapt o cămaşă de noapte pentru mireasă, era foarte frumoasă. Costa 1.000 de lei. Tot acolo am văzut un peretar de peste 100 de ani, ţesut de măicuţele de la Mănăstirea Râmeţ, şi o fustă bărbătească ce se purta în vechime peste iţari. Colecţionara, fiind o pasionată de icoane pe sticlă de Mărgău, şi-a cumpărat de la alt colecţionar o astfel de icoană. "Ce iau pe mere dau pe pere", spune zâmbind.   

Un pasionat de ceasuri vechi are desigur de unde alege la acest târg. Ceasuri de prins la brâu sau la buzunar, cum făceau stră­bu­nicii, am găsit la Marius Codescu, din Bucureşti. Costau în jur de 170 de lei. Tot la el, gramofoane de început de secol XX, func­ţi­o­nale, între 500 şi 700 de euro.

SCHIURI DE LA 1920. Foarte interesantă ni s-a părut colecţia de obiecte a lui Sorin Mihăilă, care avea, printre altele, trei perechi de schiuri de lemn, vechi cam de 80 de ani, care arătau trăsnet şi care costau în jur de 500 de lei perechea.

La standul de cărţi vechi al lui Florin Colonaş, carte veche, rară şi cam scumpă, dar cu­nos­cătorii o apreciază. Aveam să constat acest lucru când i s-a oferit 250 de lei pe un singur număr de revistă de avangardă.



Orologii vechi, aşa-zise ţă­ră­neşti, deşi sunt de provenienţă apu­seană, de pe la 1750-1850, am văzut la Doru Fărcuş, din Băicoi. Adevărate piese de mobilier în sine, cu cadrane pictate manual la cererea vechilor proprietari - ţărani mai înstăriţi din Ardeal -, ceasurile au preţuri în jurul a 250 de euro. Interesante şi unice la târg, lămpile cu gaz datând din jurul anului 1850, de fapt nişte lustre rudimentare, dar elegante în felul lor, acestea mai sunt încă utilizate în sa­te­le transilvane unde nu este cu­rent electric. Preţul lor, 250 de euro. Un storcător de fructe din me­tal de pe la 1900, o râşniţă de ce­reale cam tot de atunci, un in­teresant rotisor pentru şemineu şi nici mai mai mult, nici mai pu­ţin decât un aruncător de talere folosit la vechile partide de vâ­nă­toare, tot în colecţia Fărcuş am văzut.

Cât am admirat obiectele lui Tudor Oprescu, acesta a şi avut câţiva cumpărători. "Este o artă să vinzi obiectele vechi, la fel şi să le aduni. Trebuie să ai noţiuni de istoria artei, să fii un om cultivat, să ştii de toate, să apreciezi corect vechimea şi perioada din care vine lucrul", ne-a spus co­lec­ţi­o­na­rul, care, la rândul său, cum­pă­ra­se şi el câte ceva încă de la prima oră. Avea de vânzare un ochean en­glezesc din secolul al XIX-lea, un dulăpior pentru mirodenii, co­voa­re, o balanţă de metal, pe care a şi vândut-o cu 350 de lei, potcoa­ve vechi, la 10, 15 lei, vase de ce­ra­mică, lăzi de zestre.

Fiarele de călcat erau cam toa­te la acelaşi preţ, am văzut la mulţi colecţionari, de exemplu, la Şandor Imre erau la 50 de lei. Tot el mai avea laviţe ardeleneşti, din Suceava, blidare de lemn pictat, juguri lucrate cu crestături, datând de la început de secol trecut. O diplomă ungurească cu si­gi­liu, de la 1920, costa 100 de lei. Iubitorii de fotografii cred că au apreciat albumul lui cu poze de la anul 1900.

VIOARĂ SECULARĂ. Pa­si­o­naţii de arta fotografică au putut afla la standul familiei Olimpia şi Jorj Dumitru o adevărată co­moa­ră: un aparat vechi de fotografiat, marca Herlango, care ar func­ţi­o­na şi acum dacă ar mai exista plăci fotografice pentru el. Cei doi co­lec­ţionari au fost fotografi profesionişti, au avut propriul studio pe Pache Protopopescu, dar de când tehnica digitală a detronat fotografia clasică, s-au reorientat spre colecţionare. Un apa­rat de radio marca VEF, func­ţional, dar şi o vioară Steiner de la 1666! "Am şters 20 de ani praful de pe ea, dar cum copiii mei nu au aplecare spre muzică, trebuie s-o vând, este o moştenire de fa­mi­lie, însă asta este situaţia. Are certificat de evaluare, doritorii o pot achiziţiona cu 700 de euro". Co­lecţia amintitei doamne este sporită de un suport de flori pe ca­re l-a primit în dar o rudă a sa de la bucătarul Regelui Carol al II-lea.

BIBELOURI FUNCŢIONALE. Printre lucurile cele mai interesante pe care le-am văzut la târg s-au aflat şi câteva din colecţia lui George Cheagă, din Buşteni: un spărgător de nuci din metal sub for­ma unei veveriţe, care func­ţi­o­na prin apăsarea pe coada dră­gă­la­şei vietăţi, nuca fiind aşezată între lăbuţe şi bot; un tăietor de ca­pete de trabucuri tot la el am văzut, din metal dur, pe post de foar­fe­ce fiind ciocul unei ciori. Am­bele "animale" au fost cum­părate în timp ce proprietarul ne arăta cum funcţionează. Câte 100 de euro fiecare şi au ajuns în alte colecţii.

Sobe şi godine de fontă, fabri­ca­te la Călan, în jurul anului 1920, avea de vânzare Nicolae Golci, la preţuri cuprinse  între 400 de euro, cea mai mică, şi 2.500 de euro, cele mari. La acelaşi stand am văzut un superb sa­movar din alpaca argintată, care costa 1.200 de lei.

Interesante şi lucrurile lui Valerică Rotaru, un buzoian din Ulmeni, care a adus fiare de călcat cu dragon, un gramofon la care am ascultat o frântură de simfonie înregistrată pe disc la Casa de discuri Columbia. Muzica a fost gratis, dacă am fi dorit gramofonul, ne-ar fi costat 2.000 de lei.

Cu siguranţă, iubitorii de lu­cruri pe care se vede patina vre­mii au avut de unde alege şi mai au încă şi astăzi, în ultima zi de târg de la Muzeul Ţăranului.