EROS SHOW ● Cinci nopţi fierbinţi la Sala Polivalentă
Printre vitrine cu plastice virile şi vibrante, don’şoare şi tipi cu
poponeţul la vedere, care se zice c-ar fi de renume internaţional, vă
invită zilele acestea să îmbinaţi utilul cu plăcutul, adică să le
admiraţi fără perdea protuberanţele muncite la sală şi să înţelegeţi că
sexualitatea contează.
EROS SHOW ● Cinci nopţi fierbinţi la Sala Polivalentă
Printre vitrine cu plastice virile şi vibrante, don’şoare şi tipi cu poponeţul la vedere, care se zice c-ar fi de renume internaţional, vă invită zilele acestea să îmbinaţi utilul cu plăcutul, adică să le admiraţi fără perdea protuberanţele muncite la sală şi să înţelegeţi că sexualitatea contează.
Dacă vă scărpinaţi în cap fără să vă încolţească prea multe idei pentru a susţine impresia că pe la noi lucrurile s-au schimbat între timp, ei bine, iată dovada indubitabilă: Eros Show, ediţia a 5-a. Vizionarii în domeniu preconizează că România e pe calea cea bună şi că în curînd va cădea vlăguită de atîta sex. Adică, mai elevat zis, că "industria erotică va deveni un punct de referinţă pentru show-biz-ul autohton‘‘.
Miercuri, pe la orele 22:00 trecute, în prima seară dintre cele cinci fără de prejudecăţi, pe uşile Sălii Polivalente nu se înghesuiau prea mulţi indivizi înfierbîntaţi. Înăuntru, nişte sunete amplificate la boxe prilejuiau unduirea maiestuoasă a mai multor tinere feciorelnice dezbrăcate în rufărie suavă, de corp. Mai multe grupuleţe de tineri încinşi şi roşii în obraji de la tensiune stau ciorchine în jurul fetişcanelor nonconformiste, chinuind zoom-ul de la telefoanele mobile, de n-ai loc să faci o poză pentru ziar.
DOMNUL MEU VIBRANT. De la standurile de la intrare vizitatoarea sau vizitatorul poate pleca purtînd în sacoşă, contra a 240 RON, un străpungător de plastic umed şi tremurăcios denumit în englezeşte "jeleu la dimensiune reală‘‘ sau "domnul meu vibrant‘‘. Pe lîngă sfredelitoarele gigantice cu baterii, pe care Terente ar fi fost ciudos, se mai pot administra pentru distracţie, cum zice pe prospect, stimulatoare pentru moţoflender, care te bagă într-un extaz mai ceva ca al albinelor aflate în proces de polenizare. De aici, probabil, vine şi denumirea de "mini bee‘‘. Pentru cei mai năzbîtioşi se găsesc cătuşe în multiple variante de prezentare, cu blăniţă, fără blăniţă, din plastic, din metal, ce pot fi folosite contra unei sume ce păleşte în faţa posibilelor şi lubrifiantelor fascinaţii nocturne. Pentru băieţi, oferta e ceva mai modestă, dar cel puţin interesantă. Domnii surescitaţi se pot simţi bine şi singuri, visînd la Pamela, cu condiţia să mîngîie afectuos o pompă pentru plăcere sau, pentru fericirea în doi, pot utiliza nişte scule în formă de inele, care seamănă cu nişte piuliţe din trusa de traforaj.
Cotind după standurile cu jucării care sînt "real fun‘‘, se pot admira nişte fete mascate şi vopsite enigmatic peste piepturile goale, într-un spaţiu ce se doreşte a fi misterios şi senzual, presărat cu nişte lumînări arzînde. Ceva mai încolo, o don’şoară blondă aţîţătoare se zvîrcoleşte aţîţător sub un baldachin înconjurat protector de o puzderie masculină aflată în evidente chinuri fizice. Alături se lărgesc zîmbetele întărîtate ale Reginei nopţii, Profei de sex sau al lui Mary moldoveanca, de pe coperta unei celebre reviste de gen, înjumătăţită de mult rîvnitul DVD "Total anal‘‘.
MOŢOFLENDER CU CERCEL. Deodată, vocea de fundal care ne îndemna să ne simtem (sic!) bine, să nu ratăm show-ul, să folosim prezervativele şi să vizităm exponatele se materializează. Ea capătă nişte contururi sclipicioase aurii, o faţă mumificată de pudră, poartă rochie mini, sandale de sticlă cu toc de 16, gene bombon şi un şirag de pene mov alternînd cu roz în jurul gîtului încă nefeminin. Nu se dezlipeşte de microfonul performant – după dimensiuni – ţine tot timpul buzele ţuguiate într-o manieră voit seducătoare, întreţine vizitatorii care vor să se pozeze cu amfitrioana (sau amfitrionul), se învălurează în mod repetat şi decadent pe verticala unor domnişoare care par să danseze. Nu cu foarte mare succes, dacă ar fi să ne luăm după chipul unui domn la costum care stă în faţa unui pahar cu bere şi fumează imperturbabil. Între pauzele acestei activităţi extenuante – de unde am dedus strădania vădită a mersului băţos pe toace – doamna sau domnul în cauză (greu de precizat) anunţă începutul spectacolului de masculi. Pe scena înălţată în mijlocul sălii, nişte băieţi epilaţi, cu şepci şi cu pantaloni de camuflaj decupaţi la prohab, cu pectorali tatuaţi şi muşchi încordaţi au spasme coregrafice în faţa unei don’şoare fără chiloţi, ce stă crăcită pe un scaun, lăsînd la vedere moţoflenderul găurit cu cercel sclipicios. Fauna spectatoare e bucuroasă, aplaudă.
TRAGE-MĂ DE LESĂ! Pe monitoarele care împodobesc standurile, unii, diverşi, se mozolesc în diferite poziţii. Pentru ăia care nu mai rezistă psihic există după un paravan un show privat de care poate beneficia orice cetăţean excitat care plăteşte 15 RON. În această atmosferă relaxantă şi uşor misterioasă – de la fumul de ţigări pe care nonconformiştii adunaţi nu se sfiesc să le pufăie peste tot deşi e spaţiu public – se anunţă venirea divei. Cum care?! Mirobolanta Alina Plugaru. Venirea starletei provoacă aplauzele cuiva. Poartă o rochie neagră mulată şi pufăie încontinuu. Telefoanele şi-aşa încinse trec proba de foc. Don’şoara zîmbeşte amabilă şi stă la pozat. De arătat n-a arătat nimic, că abia seara următoare avea program. Aşadar, delirul mobiloid nu ţine mult, mai ales că şi-au făcut apariţia două exponate vii golaşe, pescuite în lesă de un vizitator transpirat. Mulţimea se mută la show-ul inopinat dezlănţuit în faţa Agenţiei de Vampe, unde insul îi trage nişte palme excitante peste ochi uneia dintre exponatele vii prinse în lesă. Se încinge un meci în toată regula, drept pentru care cineva îi udă cu apă să se mai răcorească. Tulburat de frenezie şi de ritmul sunetelor amplificate la boxe, insul o trînteşte pe cealaltă în genunchi ca să o adape, deşi don’şoara ţipă în patru labe că nu-i e sete. Până la urmă îi place şi linge sălbatic ultimele picături din petul aşezat de ins la prohab. Spectacolul pare că place publicului, întrucît o femeie planturoasă îl îndeamnă pe bărbată-su să se destrăbăleze: "Hai, Nicule, du-te!‘‘. Nicu se duce. În alt colţ, alte două exponate vii, una cu aspiraţii de asistentă, după vestimentaţie, cealaltă de răufăcătoare, după cătuşele cu blăniţă, au grijă de nişte masculi rahitici loviţi de spasmofilie lombară.
BĂSE, UN PREŞEDINTE HOTĂRÎT. Atenţia tuturor este captată de anunţul intrării în scenă a "superbei, minunea minunilor, frumoasa Symba‘‘. Se cere publicului să ridice mînuţele sus, deşi unii voiau chiloţii jos, întrucît diva putuse fi admirată mai mult timp în toată splendoarea ei, tăvălită pe jos lângă un panou pe care cică picta. Sus, îl terminase de pingălit pe Traian Băsescu, zugrăvit într-o manieră avangardistă pe fundalul tricolorului. Şi, ca să nu rămînă urmă de îndoială că e el, stă scris mărturie: "Pentru dl Traian Băsescu, un preşedinte hotărît. Symba‘‘. Alături, standul Accept, străjuit de un fel de buturugă în chip de falus, spune stop homofobiei, stop SIDA şi ne anunţă că "excesul de sare, zahăr şi ură dăunează grav sănătăţii societăţii‘‘.
Citește pe Antena3.ro