"O sa fie cutremur in lumea politica"

Jurnalul National: Presa franceza pare pusa pe dezvaluiri, de o saptamana incoace. Ce parere ai, nu mai e nici un pericol pentru nimeni, din moment ce se tot publica atatea detalii?

Ovidiu Ohanesian: Nu pot sa stiu. Din pacate, lucrurile astea nu sunt controlabile. Intotdeauna acolo exista un pericol, intotdeauna exista oameni rapiti, exista probleme, n-am de unde sa stiu. Probabil ca cei din presa au facut cateva speculatii, nu au pus intreg adevarul pe masa.

"Am refuzat sa plang"

Apare in articolul din Le Nouvel Observateur un detaliu despre bataia pe care ai mancat-o. Pana la urma, care e motivul, ca nu stiu, ai parut, asa, un pic rezervat, cand ai fost intrebat despre asta aici?

Ovidiu Ohanesian: Au amestecat un pic lucrurile. Eu am luat bataie pentru ca am refuzat sa plang. Asta a fost. Asta a fost principalul motiv. Dar ei erau suparati pe mine mai demult, pentru ca nu reactionam la numele lor, astea, in limba araba.

Dar in conferinta de presa de aici tu ai parut un pic mai rezervat, parca un pic rusinat, cand a trebuit sa explici de ce ai fost batut si asta ne-a dat de banuit, ca a fost mai mult decat o bataie…

Voi ati vazut ca noi am incercat sa nu dam amanunte de genul asta, care ar fi putut sa-i supere. Si, avand in vedere ca era si Florence acolo si cu Hussein Hanoun, cel putin ei doi, iti dai seama ca puteau s-o pateasca mai rau, daca noi dadeam prea multe amanunte. Ne-au amenintat si pe noi, nu numai pe ei.

"Eu n-am avut glume cu ei"

Am intrebat-o si pe Marie-Jeanne despre asta: se spune despre "Boss-ul" rapitorilor, Abu Sahar, alias tot felul de alte nume cu rezonanta irakiana, ca ar fi fost un tip cu simtul umorului. Tu cum l-ai caracteriza?

Eu nu pot sa comentez. Daca ai citit articolele sau interviurile mele, ai putut sa vezi ca eu nu am avut glume cu ei in program. Cine a avut glume e treaba lui. Eu am fost foarte rezervat, de la inceput, pana la sfarsit. Ca au avut ei glume e altceva.

Cheia e la Munaf

Ce mi se pare mie ciudat in articolul din Le Nouvel Observateur este faptul ca se vorbeste doar o data despre Munaf, si atunci intr-un context legat de Marie-Jeanne. Cum iti explici asta, atat timp cat Munaf este, cel putin oficial, complice la facatura privind rapirea voastra, din prima faza?

Nu mi se pare ciudat. Atat timp cat americanii il tin acolo pe Munaf si nu-i dau drumul sa vina in Romania, n-o sa se afle niciodata adevarul.

Jurnalistul Serge Raffy, de la Nouvel Observateur, afirma, in finalul anchetei sale realizate la Bucuresti si Paris, ca, din informatiile serviciilor secrete, in beciul captivitatii voastre comune cu Aubenas nu s-ar mai afla nimeni si ca "Boss-ul" rapitorilor ar fi disparut fara urma. Ai informatii in acest sens?

Eu iti dai seama ca n-am de unde sa stiu ce s-a mai intamplat dupa mine si de aceea am fost foarte rezervat in afirmatiile mele. N-am cum sa stiu daca in urma mea au mai adus alti rapiti sau ce s-a intamplat cu ei. Iar acel, ma rog, Abu Sahar - ca asa isi zic toti, e o porecla generala pentru rapitori - este normal sa fi disparut ca magarul in ceata, pentru ca el trebuie sa raspunda de faptele lui. Si el e unul dintre oamenii care stiu cine este in spatele acestei rapiri, acestei actiuni. Nu aia doi fraieri, Omar si Munaf. Cine este cu adevarat in spate.

"Munaf si Omar sunt niste unelte"

Ei, tocmai asta voiam sa te intreb. Acum, ca a mai trecut timpul, care-ti mai e parerea: sunt vinovati Hayssam si Munaf de aranjamentul privind rapirea voastra?

Sunt implicati, sunt vinovati de implicare, dar nu ei sunt organizatorii. In spatele lor este altcineva. Ei, si nu numai ei, au fost niste unelte. S-au folosit de ei sa faca ce au facut si trebuie sa plateasca!

.... Inclusiv Munaf.

Inclusiv Munaf. El nu e degeaba tinut de americani. Cautati-l pe liste si o sa vedeti cine e Munaf! Cautati cine sunt parintii lui, cine e familia, unde a facut el scoala, cu ce s-a ocupat, cum s-a imbogatit Munaf si o sa vedeti adevarul! Uitati-va in trecut, ca sa vedeti adevarul! Cu cine au colaborat ei.

Mai spune-mi un singur lucru. Ai promis ca faci o ancheta pe cont propriu. Mai e valabila promisiunea?

Sigur ca da. Ancheta este in derulare, sunt elemente noi, care duc intr-o singura directie.

Oh, pot sa te intreb care?

...

.... Ca presupun ca nu Roma este aceea.

Deocamdata nu pot sa spun. M-as fi asteptat la colegii mei din presa sa o evidentieze, ca sa spun asa. Uitati-va inca o data in trecutul persoanelor implicate si o sa vedeti cine sunt adevaratii autori ai acestei marsavii!

"Sa fie adus in tara!"

Hm, foarte complicata sarcina pentru toti, nu numai pentru tine...

E-atat de simplu! Sa vina Munaf in tara si o sa aflati adevarul!

Chiar crezi ca o sa vina Munaf in tara?

Sa vina el aici si o sa se afle! O sa fie un cutremur in lumea politica, economica si media!

Si tu crezi ca vine Munaf?

Sa fie adus! Sa ceara toata lumea chestia asta si va trebui sa-l aduca!

"Destui cat sa faca irespirabil aerul intr-o celula de 2 pe 4 metri... Cel putin 6..."

Marie-Jeanne Ion nu e convinsa ca Serge Raffy, de la Nouvel Observateur, detine toate informatiile din dosarul rapirii irakiene. Din spusele sale, "timpul dezvaluirilor totale nu a venit inca".

Doua articole cu detalii despre captivitatea lui Florence Aubenas si, respectiv, a voastra, in Irak, in interval de o saptamana. Presa franceza pare pusa pe dezvaluiri. Ce paere ai, nu mai e nici un pericol pentru nimeni, din moment ce se publica lucruri care pana acum au fost catalogate drept secrete?

MJI: Nu stiu foarte multe in clipa asta. Am incercat sa nu mai pun intrebari si sa-mi vad de viata mea. Dar nu pot sa nu fiu jurnalist si, desigur, in fiecare dintre noi exista o curiozitate... umana. Nu cred ca dezvaluirile n-ar pune pe nimeni in pericol. Cred doar ca autoritatile, care stiu foarte bine care e situatia acolo, in Irak, pur si simplu nu pot spune prea multe lucruri jurnalistilor. E foarte clar pentru mine ca ceea ce colegii mei din Franta au aflat au aflat din surse conexe, pentru ca ma tem ca timpul dezvaluirilor totale nu a venit inca. Sper sa dureze cat mai putin...

"Le-am spus ca suntem casatoriti in secret"

Dintr-o ampla ancheta aparuta in revista Le Nouvel Observateur am aflat un detaliu pe care l-ai omis cand ai vorbit publicului din Romania despre perioada in care ai fost ostatica in Irak: tu si Munaf ati incercat sa-i convingeti pe rapitori ca sunteti casatoriti. Cum ati facut asta?

N-am ascuns asta, probabil ca n-a interesat pe nimeni prea mult... Le-am spus rapitorilor ca suntem casatoriti in secret, in ideea ca asa m-ar respecta mai mult si nu s-ar atinge de mine. Dar nu prea cred ca ne-au crezut, nu aveam familiarisme. Pana la urma, n-a fost nici o problema din acest punct de vedere, pentru ca am inteles ca unui musulman credincios i se interzice oricum sa atinga o femeie straina, asa ca am scapat nevatamata.

Pana la urma, de ce a mancat Ovidiu bataie? De la el am inteles ca se rusina sa dezvaluie motivul. Din presa franceza aflam ca nu a putut pronunta corect 99 in araba.

Nu putea pronunta, nu intelegea... Adevarul e ca numele lui de cod era cel mai dificil, fonetica aduce putin cu cea chineza... Au fost situatii ciudate si in astfel de situatii unele persoane se blocheaza. Cam despre asta a fost vorba. Intrebati-l mai multe pe el, sunt chestiuni care tin de psihicul si subconstientul fiecaruia.

"Avea un umor negru"

Se spune despre "Boss-ul" rapitorilor, Abu Sahar, alias tot felul de alte nume cu rezonanta irakiana, ca ar fi fost un tip cu simtul umorului. Tu cum l-ai caracteriza?

Avea umor... negru. Ii placea, de pilda, o inregistrare video a unui jurnalist ostatic inchis intr-o cusca, care se ruga din rasputeri de autoritatile lui sa-l elibereze. Voia ca inregistrarile cu noi sa arate cam la fel. Si se distra foarte tare cand ne cerea asta... Dar acelui jurnalist i-au taiat gatul...

Din cate ai putut sti, cat ai stat in beciul irakian, cati ostatici ati fost acolo, cu totul?

Destui cat sa faca irespirabil aerul intr-o celula de 2 pe 4 metri... Cel putin 6...

Jurnalistul Serge Raffy, de la Nouvel Observateur, afirma, in finalul anchetei sale realizate la Bucuresti si Paris, ca, din informatiile serviciilor secrete, in beciul captivitatii voastre comune cu Aubenas nu s-ar mai afla nimeni si ca "Boss-ul" rapitorilor ar fi disparut fara urma. Ai informatii in acest sens?

Nu cred ca beciul este gol. Sau, daca ACEL beci este gol, atunci exista un altul, in alta parte... Cred ca daca discutam prea mult pe subiectul asta s-ar putea sa existe consecinte. Nu stiu ce sa spun, mi-ar placea sa aflu ca cel care ne-a tinut sub pamant este la randul lui prizonier in mainile Politiei irakiene (nu i-ar fi deloc bine!), dar as vrea sa fiu sigura ca intreaga situatie de acolo s-a rezolvat pozitiv... Deocamdata nu sunt astfel de semne.

"Nu vreau sa dau verdicte"

E curios ca intr-un articol de dimensiuni considerabile, cum este cel din Nouvel Observateur, nu este pomenit numele lui Munaf, decat atunci cand se vorbeste despre trucul cu casatoria. Tu crezi in complicitatea lui la falsa voastra rapire, pusa la cale de Hayssam?

Am facut o declaratie, ca martor in acest caz. Nu vreau sa dau nici un verdict inainte de a-l afla pe cel al justitiei.

Te-ai gandit vreodata sa faci propria ancheta, pe marginea "povestii irakiene"?

Peste ceva vreme, poate... Deocamdata incerc sa-mi pun viata in ordine. Nici nu cred ca se poate face o ancheta "ca la carte" acum.

Drumul la Hamrya

Mai am o curiozitate, pe care o tot uita ziaristii care "te trag" de limba pe aceasta tema: de unde stiai in ce zona a Bagdadului urma sa fiti dusi, cand ati fost rapiti?

La prima oprire a masinii care ne-a dus spre prima locatie, atunci cand rapitorul care statea in dreapta fata - politistul - a coborat sa inchida portbagajul deschis de Sorin si Ovidiu, acesta a strigat spre cineva din spate: "Amrie". E un cartier din Bagdad. Eu nu stiam pe atunci lucrul asta si am inteles "Hamria". Am aflat mai tarziu, de la Munaf, ca era vorba, intr-adevar, de un cartier. Dar am scris in mesajul adresat sefului meu numele asta, in speranta ca ar putea fi de ajutor, daca cineva ar fi intervenit sa ne salveze. Am avut multe probleme din cauza asta. Multa vreme am crezut ca asta a fost motivul pentru care am ajuns in beci... Dar se pare ca lucrurile au stat altfel...

Serge Raffy refuza tacerea impusa

Serge Raffy (foto), ziarist la revista franceza Le Nouvel Observateur, a lucrat o luna, la Bucuresti si la Paris, la ancheta care s-a vrut a spune totul despre rapirea ziaristei Florence Aubenas in Irak. Cum cazul Aubenas nu poate fi separat de cel al rapirii ziaristilor romani la Bagdad, Raffy aduce, prin ancheta sa, multe raspunsuri la intrebari pe care fiecare dintre noi le-am pus, la vremea noastra, dupa eliberarea ziaristilor. Intr-un mini-interviu acordat jurnalistei Laure Gnagbe, in Le Nouvel Observateur, Raffy explica de ce pune "pe tava" toate informatiile pe care le-a obtinut, fara teama de ceva.

Tocmai ati publicat o lunga ancheta despre "secretele eliberarii lui Florence Aubenas". Cum ati lucrat la ea?

Am luat toata povestea de la inceput. In septembrie anul trecut am scris o ancheta despre rapirea lui Christian Chesnot si a lui Georges Malbrunot, impreuna cu Sara Daniel. Am pornit chiar din punctul ala. Evident, am prevenit-o pe Florence Aubenas in legatura cu ceea ce aveam sa fac. A ramas la pozitia ei, de "eu nu spun nimic", dar s-a aratat incantata ca un ziarist lucreaza la subiectul asta. Mi-a luat o luna de munca redactarea acestui articol. I-am intalnit pe toti oamenii care au participat, de aproape sau de la distanta, la eliberarea sa. Am pornit sa intervievez fara parti-pris ziaristii de la Liberation, membrii echipei Julia (un deputat francez controversat, cu legaturi in lumea araba, implicat in negocieri pentru eliberarea ziaristilor Chesnot si Malbrunot - n.r.) si agentii serviciilor secrete. Am putut obtine astfel informatii de la cel mai putin important intermediar, pana la conducerea statului.

Florence Aubenas nu a putut povesti la revenirea in tara. Nu va temeti ca publicarea informatiilor dumneavoastra va pune in pericol viata altor ostatici?

Este o chestiune foarte importanta. Ne agaseaza, bineinteles, dar refuz santajul fricii. Fie ca e de la rapitori, fie de la serviciile secrete! Exercita constant o presiune, ca sa ne tinem gura. Florence Aubenas a fost privata de libertate, umilita. Este un act odios, criminal, ca si altele, si trebuie sa vorbim despre el. Contrariul ar fi grav pentru democratie si pentru meseria de ziarist.

AUTORUL

 Serge Raffy este ziarist, scriitor si scenarist. Ii place sa spuna despre el ca este jurnalist, nu militant. Cu toate astea, e un militant. In favoarea adevarului spus pana la capat, fara constrangerile impuse de unii si de altii. Serge este autorul unor carti de referinta, cum ar fi "Pista andaluza", "Castro, infidelul" (o biografie a liderului cubanez Fidel Castro, fara menajamente) sau "Jospin, secrete de familie" (foto) - cineva spunea ca, pentru a-l cunoaste pe fostul candidat la Presedintia Frantei, socialistul Jospin, e bine sa-l citesti pe Raffy.  Â