Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Puţini ştiu însă despre Cantores Amicitiae că este singura corală românească al cărei disc de colinde a circulat în ţară pe vremea comunismului. Cu un profil aparte, abordând un repertoriu cuprinzând cântece de pe întregul mapamond, Cantores Amicitiae a fost şi prima formaţie corală românească difuzată la Vocea Americii. Membrii coralei au cucerit cu profesionalismul şi frumuseţea interpretării principalele ţări europene şi au făcut cunoscute colindele româneşti regilor şi reginelor lumii.
Dar au îndrăznit şi au reuşit să ofere şi românilor, începând din 1978 şi până astăzi, spectacole de colinde, mai întâi după Crăciun, apoi chiar în luna decembrie, pe vremuri luna lui Moş Gerilă. Bineînţeles, după serii întregi de vizionări şi verificări, şefii organizaţiilor ce dispuneau cenzurarea pieselor îl puneau pe maestrul prof. univ. Nicolae Gâscă, unicul conducător al formaţiei din 1975 – anul înfiinţării coralei, şi până astăzi, să introducă mici modificări în textele care aveau un caracter religios pronunţat, fiind eliminate simboluri cum ar fi Crăciunul şi tot ce ţinea de el. Cu toate acestea, se întâmpla uneori ca unul să fie textul predat cenzorilor pentru a primi „viza” de spectacol, şi altul în sală, unde anumite colinde erau cântate chiar în varianta originală.
În ’89, „Cântăreţii prieteniei” au dat pe 21 şi 22 decembrie două concerte în două Românii diferite, una comunistă, cealaltă aflată în zorii capitalismului. Atunci, pentru români, Moş Gerilă s-a culcat şi s-a trezit cu vechiul său nume, Moş Crăciun. Astăzi, Cantores Amicitiae se bucură de un respect deosebit, în special în străinătate. În ceea ce priveşte cântecele de Sărbători, colindele în special, maestrul profesor Nicolae Gâscă amintea cu un anume prilej că „în exprimarea dragostei pentru Dumnezeu Tatăl şi Iisus Hristos, limbajul vorbit nu este suficient. Interpretarea muzicii augmentează puterea de exprimare, adânceşte rugăciunea. «Acela care cântă se roagă dublu»„.
El îşi aminteşte cum a început să susţină concertele cu „cântece de iarnă”, pentru că nu le putea numi colinde în acea perioadă. Mai întâi, un astfel de spectacol a avut loc în ianuarie, apoi în martie, pentru ca până la urmă să fie susţinut în decembrie, în ajunul Sărbătorilor, care, oficial, nu erau respectate de comuniştii care se declaraseră atei. „Pogorât-a Domnul Sfânt”, „Plecarea magilor”, „Iată, vin colindătorii”, „Zloboză-ne garda-n casă”, „Bună seara la fereastră”, dar şi „Santa Claus is Coming”, „Blue Christmas” sau „Noel de Saboly” sunt cântece religioase româneşti şi de pretutindeni din repertoriul Cantores Amicitiae.
„Prima dată nu a fost de Crăciun, că era greu. Însă, din 1978 am prezentat concerte de Crăciun la Filarmonica din Iaşi. În 1989, concertul a fost programat pe 22 decembrie, dar s-a cântat şi pe 21, pentru că se vânduseră toate biletele şi existau solicitări. Aşa s-a ajuns să cântăm în două lumi diferite. Am reuşit să organizez astfel de spectacole şi pentru că am avut secretari locali de partid inteligenţi, care au permis acest lucru. Unul dintre ei a fost Anton Crihană, un om luminat, de altfel.” Maestrul recunoaşte că avea de multe ori de lucru cu cenzura, mai ales la colinde. „Totdeauna îmi cereau o listă cu textele. Evident, scoteam Moş Crăciun şi puneam Moş Gerilă, dar cântam tot ce voiam eu.
Cântecele trebuiau să fie scrise, că putea să vină cineva mai bătut în cap de la Bucureşti şi întreba de ele şi să avem ce să-i arătăm”, a spus dirijorul şi conducătorul coralei. Profesorul Gâscă îşi aminteşte că în versul unui cântec de-al său, „Sirena lui Roaită”, era un vers „să-mi mai văd tovarăşa o dată”. Aici, cenzorul a intervenit şi a sugerat schimbarea sau eliminarea versului, pentru că s-ar fi putut interpreta ca o trimitere la Elena Ceauşescu. „Tot aşa am modificat şi în colinde. Când am scos discul de colinde, trebuia să propun şi textele lor. Ele trebuiau uşor modificate, estompate.
Deşi denumirea de pe afişele spectacolelor era «Cântece de iarnă», toată lumea ştia că e vorba de colinde.” La primul concert, în 1978, pentru a i se da drumul pe scenă a trebuit să vină o comisie pentru vizionare, un fel de evaluare fără public a spectacolului. „Din comisie făceau parte doi colegi din Conservator şi «Tovarăşul» de la Comitetul Judeţean de Partid, unde exista un birou al cenzurii. După ce aceştia au urmărit spectacolul, şi-au dat OK-ul.” Trebuie spus că tot spectacolul a fost înregistrat pe o bandă de magnetofon pe care a luat-o omul cu cenzura. Într-o zi, maestrului Gâscă i-a venit ideea să ceară şi el înregistrarea ca să-şi facă un duplicat. „Mi-a spus «îmi pare rău», nu v-o pot da, pentru că nu o am. Tocmai şi-o copiase tot Comitetul Judeţean, că aveau nevoie de colinde pe la iarnă”, a subliniat profesorul Gâscă, arătând faptul că până şi cei mai îndoctrinaţi din punct de vedere politic aveau nevoie de fumoasele „cântece de iarnă”.
Citește pe Antena3.ro
Ideea înfiinţării formaţiei corale i-a venit profesorului Gâscă în 1975, după o întâlnire cu tinerii la Casa de Cultură a Studenţilor din Iaşi. Primul concert a avut loc la Botoşani, la 14 mai 1976, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, în aceeaşi lună, la câteva zile, având loc şi spectacolul de la Iaşi. Din 1977 şi până astăzi, corala a fost prezentă cu concerte pe marile scene ale lumii: „Când am înfiinţat formaţia am vrut să-i creez încă de la început un drum propriu. Ideea era să găsesc o altă cale, diferită de cea a Madrigalului sau a altor formaţii corale din ţară. Am ales să prelucrez folclor din toată lumea”.
Pentru a realiza un repertoriu adecvat, a recurs la o metodă curajoasă şi inedită. A găsit în cartea de telefoane adresele şi a scris la toate ambasadele străine din ţară, cerându-le partituri. „Acum îmi dau seama că nu m-am gândit că se putea întâmpla ceva şi ar fi trebuit să cer voie de la Securitate sau de la alţii.” A primit răspunsuri pozitive de la mai multe reprezentanţe străine, inclusiv un pachet voluminos cu zeci de partituri de la Biblioteca Congresului American. Aşa a ajuns să susţină în semn de mulţumire un concert la Biblioteca Americană de la Bucureşti. Însă membrii coralei şi dirijorul Gâscă nu au ştiut că acel concert este înregistrat. Mai mult decât atât, el a ajuns să fie difuzat de Vocea Americii, un post ascultat de români pe ascuns la acea vreme.
„Aşa am ajuns prima formaţie corală românească difuzată de Vocea Americii, dar nu am păţit nimic.” Se întâmpla în 1979. Între timp, formaţia mai fusese în turnee în principalele ţări europene, cântând în perioada Crăciunului cântece populare religioase de pretutindeni, dar şi colinde româneşti la curţile regilor lumii. Prima dată au ajuns în 1978 în Austria şi în Republica Federală Germania, cum era pe atunci. Pe lângă turneele susţinute în ţară, mergeau aproape an de an peste hotare, unde popularizau şi muzica românească. Acelaşi lucru l-a făcut Cantores Amicitiae şi după 1990. Au fost în Belgia, Luxemburg, Franţa, Spania sau Elveţia. În această din urmă ţară au imprimat şi şase discuri, care s-au adăugat celor scoase de Electrecord înainte de Revoluţie.
Cântăreţii, prietenii şi profesorul
După ce a fost rectorul Universităţii de Arte „George Enescu” timp de zece ani, până în 2000, prof. univ. dr Nicolae Gâscă este şi astăzi titularul disciplinei de dirijat a prestigioasei instituţii de învăţământ ieşene. În calitate de dirijor, împreună cu Cantores Amicitiae, a imprimat zece discuri. Compus din 34 de studenţi, care erau înlocuiţi cu alţi tineri după ce terminau facultatea, Cantores Amicitiae şi-a propus încă de la început să facă astfel cunoscute iubitorilor de muzică cele mai frumoase creaţii muzicale ale lumii. Corala s-a impus în ţară şi în străinătate prin omogenitate, precizie şi fineţea interpretării, dar mai ales prin respectarea stilului şi caracterului specific fiecărei lucrări corale.
Rezultatele vin să confirme: premiul I la Concursul Internaţional de la Viena „The Youth and the Music”, premiile II şi III la „Internaţional Musical Eisteddfod” în Llangollen, Ţara Galilor, menţiunea „Excelent” la Concursul Coral Internaţional de la Montreux, Elveţia, Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de la Cantonigros, Spania, două premii I – pentru cor mixt şi gospel – la Concursul şi Festivalul Internaţional „Music World” de la Fivizzano, Italia. Adevărat mesager al prieteniei, după cum spune şi numele, Cantores Amicitiae a primit elogii inclusiv de la şefii de state din Uniunea Europeană, formaţia corală fiind invitată să cânte inclusiv la Consiliul Europei, la Bruxelles, în 2010.
