Pogorărea Sfăntului Duh pe Muntele Sion

Prăznuită la cincizeci de zile după Paşti, Cincizecimea - aşa cum e numită in Biblie - sărbătoreşte pogorărea Sfăntului Duh peste Sfinţii Apostoli.

Despre sărbătoarea Rusaliilor există atestări incă din secolul al IV-lea d. Hr. In a sa "Istorie ecleziastică", Eusebiu din Caesarea relata că se impodobeau casele in semn de bucurie cu flori şi ramuri verzi. Obiceiul fusese moştenit de la evrei care cinsteau şi ei in aceeaşi zi primirea Legii pe Muntele Sinai. De altfel, şi astăzi se aduc in biserici frunze verzi de tei sau de nuc, care sunt binecuvăntate şi impărţite credincioşilor la sfărşitul Sfintei Liturghii. Frunzele simbolizau limbile de foc ale puterii Sfăntului Duh care s-a pogorăt peste Sfinţii Apostoli.

Citește pe Antena3.ro

Șefa partidului lui Călin Georgescu, reacție violentă în fața jurnaliștilor, în prima zi în Parlament

DIN CARTEA CĂRŢILOR. In Biblie se povesteşte cum Invierea lui Iisus Hristos i-a convins pe apostoli de divinitatea sa. După Inviere, invăţăceii au inţeles definitiv cine este Iisus Hristos şi semnificaţia operei Sale. Timp de 40 de zile, Iisus a rămas impreună cu ei, pregătindu-i pentru misiunea lor in lume, făgăduindu-le totodată puterea Duhului Sfănt. In tot acest timp, in centrul predicii Măntuitorului s-a aflat tema Impărăţiei lui Dumnezeu, pe care la răndu-le apostolii trebuiau s-o propovăduiască. In aşteptarea botezului cu Duhul Sfănt, apostolii s-au intors la Ierusalim. Lor li s-au alăturat Maria, mama lui Iisus, "fraţii" Lui şi alţi ucenici.

Cu toţii aşteptau dobăndirea harului sfănt. Faptele Apostolilor din Noul Testament relatează botezul cu Duhul Sfănt: "Şi cănd a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi impreună in acelaşi loc. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vănt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi li s-au arătat, impărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfănt şi au inceput să vorbească in alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. Şi erau in Ierusalim locuitori iudei din toate neamurile care sunt sub cer. Şi iscăndu-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci fiecare ii auzea pe ei vorbind in limba sa. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicănd: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileeni?"

Duhul Sfănt care s-a pogorăt peste apostoli şi pe care l-a făgăduit Domnul Hristos, nu s-a mai intors de unde a plecat, ci El este pretutindeni, şi in cer şi pe pămănt"

Părintele Teofil Părăian