Premiantă la Harvard, refuzată de România

Corina Tarniţă a obţinut recent Summa cum Laudae pentru cea mai bună teză de doctorat la Harvard. Olimpică având rezultate notabile, a părăsit România cu ani în urmă. A fost primită la Harvard şi a absolvit cu succes matematica. A făcut un master, şi-a luat şi doctoratul şi a fost primită ca cercetător la aceeaşi Meccă a universităţilor lumii: Harvard. În 2006 a fost onorată cu Magna cum Laudae, cea mai înaltă distincţie, la aceeaşi universitate.

Prilejul întâlnirii cu reporterul a făcut-o pe Cristina Tarniţă să tragă un semnal de alarmă cu privire la situaţia din învăţământul românesc şi să sublinieze faptul că americanii, în special cei de la Harvard, se arătă îngrijoraţi de soarta tinerilor învăţăcei români care sosesc acum în număr din ce în ce mai mic în ţara tuturor posibilităţilor, dar şi cu privire la soarta populaţiei de rând. Ne-a povestit cum e viaţa la Harvard, cum a fost şcoala, cum s-a descurcat printre geniile de acolo şi mai ales cum îşi duc acestea traiul de zi cu zi. Despre pasiunile sale şi planurile de viitor, având în vedere faptul că, după doctoratul de succes trecut cu Summa cum Laudae (caz rar: tot la Harvard), românca a fost acceptată recent pe un post de cercetător în matematică la aceeaşi celebră instituţie de învăţământ americană.

Teza sa de doctorat a primit, în 2009, premiul Highbridge, pentru cea mai bună lucrare. Dar de-a lungul anilor a primit nenumărate distincţii din partea Universităţii Harvard, şi nu numai. A scris articole, cărţi, a ţinut conferinţe în marile universităţi ale lumii, una dintre ele fiind celebra MIT - Massachusetts Institute of Technology. Cum a fost primită ca şi cercetător în mediul academic numărul unu în lume, Harvard? Cât se poate de onorant! A primit unul dintre puţinele (numai 12!) locuri de cercetători. O reuşită cu atât mai mare, cu cât majoritatea celorlalte locuri sunt de la celelalte specialităţi.

Cu alte cuvinte, Corina Tarniţă, de 27 de ani, este cel mai "performant" (dacă putem folosi cuvântul) proaspăt posesor de doctorat în matematică din lume. În schimb, de la România şi-a luat adio. Sfatul său dat tinerilor absolvenţi de liceu, şi nu numai, este să părăsească România, cel puţin temporar, întrucât e greu să te realizezi în ţara natală. "Cred că ar fi foarte bine pentru tineri să aibă o expunere în străinătate. Şi eu aş fi vrut să mă întorc, dar am avut foarte multe discuţii goale, fără conţinut, de genul ar fi minunat, aşa şi pe dincolo. Ar fi trebuit să mi se spună: avem următoarea ofertă, dar am purtat doar nişte discuţii fără să mi se facă o propunere realistă. În aceste condiţii aţi considera viabil să lucraţi în România?

E foarte greu de ales România, pentru că trebuie mai mult pus accentul pe cercetare, or, asta nu se face în ţara noastră. Aşa că a trebuit să refuz din nou România", spune Corina Tarniţă. Am întrebat-o ce se vede de la Harvard că se petrece acasă, în ţară. Îmi spune că este o senzaţie de prăbuşire. "Ce se aude acolo sună un pic haotic, iar părinţii mei, care sunt profesori universitari în Craiova, spun că nu mai înţeleg nimic din ceea ce fac guvernanţii. De aceea m-am gândit serios să-i aduc lângă mine în SUA. Şi fosta mea profesoară de matematică de la liceu cu care ţin legătura s-a arătat îngrijorată. Pur şi simplu nici ea nu pricepe logica măsurilor care se iau, mai ales împotriva dascălilor", spune Corina.

Ea a sosit recent la Iaşi alături prof. univ. dr Martin Nowak, un prestigios profesor de biologie şi matematică la Harvard, el fiind şi cel cu care şi-a dat doctoratul. Românca spune că se află de opt ani la Harvard. A ajuns acolo imediat după ce a absolvit Colegiul Naţional "Carol I" din Craiova. "Am fost accceptată la toate universităţile la care am aplicat, dar am ales Harvardul pentru că avea cel mai faimos departament de matematică din lume", îşi aminteşte Corina. "Poţi să întrebi cât de mult doreşti, totul este bazat pe o relaţie foarte strânsă între student şi profesor. Şi se pune foarte mult accent pe cercetare." Ştia foarte bine engleza din liceu, dar mărturiseşte că este puţin şocant atunci când eşti nevoit să vorbeşti toată ziua în această limbă. "Nu e uşor deloc, într-o săptămână de Harvard am făcut mai multe teme decât în liceu, probleme în fiecare săptămână, tot felul de examene. Acolo nu se lasă totul pentru sesiune, în permanenţă vor să se asigure că ştii materia, ceea ce ajută foarte mult." Singura barieră întâlnită de Corina a fost cea culturală. La Harvard e mare diversitate. "Fiecare are un simţ diferit al umorului." În anul în care a aplicat Corina erau 1.600 de studenţi, dar nu împărţiţi pe grupe.

În ce priveşte cheltuielile de studii, ea a primit bursă integrală pe toată durata prezenţei sale la Harvard. Acum primeşte un salariu anual de cercetător de 50.000 de dolari, urmând ca din 2011 suma să ajungă la 80.000 de dolari. "Fac parte dintr-un grup mare, divers, cu unguri, americani, români, un sârb şi alţii". Locuieşte într-un apartament închiriat în Cambridge, destul de aproape de Harvard. În ce priveşte cunoştinţele celor de acolo despre români, ei bine, aflaţi că cei din mediul academic ştiu destule despre România. Şi asta pentru că urmăresc documentarele făcute despre perioada comunistă, despre Ceauşescu. "Am fost şocată cât de multe ştiu, mă întreabă cum a fost exact în comunism." Mai nou, Corina Tarniţă studiază criza. Aplică formulele matematice pentru a înţelege evoluţia acesteia. "Facem acest lucru pentru a înţelege evoluţia sistemului financiar, iar concluzia este că avem nevoie de multă colaborare şi armonie."

Ce-i lipseşte în SUA în afara spiritului românesc şi al certurilor politice? Ciorba de burtă, sarmalele şi faptul că nu poate primi pachet din cauza măsurilor de securitate. O zi din viaţa sa acolo decurge monoton: îi place să se trezească relativ târziu, apoi lucrează trei ore, după care merge la biroul său de la Harvard. După-amiaza are foarte multe întâlniri şi discuţii cu colaboratorii, iar partea sa de lucru o face mai mult acasă, după ora 19:00. Munceşte până pe la 23:00.
Corina nu a uitat însă tradiţiile româneşti: "Avem masa de Crăciun, de Paşte, la care port costumul străbunicii mele, care are vreo 70 de ani. L-a cusut singură. Toţi americanii au fost impresionaţi să mă vadă astfel costumată. Facem şi câte o horă, de aceea mă mai bucur când mai vin în ţară la câte o nuntă şi ascult muzică populară".

O întreb de ce Harvardul este Harvard, de ce e cea mai faimoasă universitate a lumii, prin ce se caracterizează ea şi ce are ieşit din comun. "E numărul unu în lume şi pentru că are un mediu foarte divers şi un sistem de învăţământ foarte bun, cu somităţi sosite din toate colţurile pământului. Aici, un profesor este acceptat abia după ce şi-a făcut stagiul în alte mari universităţi ale lumii. Dacă sunt multe genii? Sunt peste tot, în special în departamentul de matematică. Par extratereştri, sunt puţin mai ciudaţi, nu le pasă în ce se îmbracă, majoritatea sunt în biroul lor tot timpul, acolo trăiesc. Unii au un stil de viaţă foarte relaxat, mulţi n-au familie, trăiesc doar pentru matematică."

Unii sunt aşa, mai hippie, alţii vegetarieni, cu fel de fel de credinţe. "M-am întâlnit acolo şi cu laureaţi Nobel, nu neapărat de la Harvard. Sunt puţin preocupaţi, cu gândul în alte părţi, dar când ai o discuţie cu ei sau asişti la un curs de mate, e unul dintre cele mai grozave momente. Ai o senzaţie extraordinară, parcă în sfârşit s-au deschis porţile ştiinţei. Au un mod deosebit de a vorbi despre ştiinţă şi nu este nimic prefăcut, înţeleg perfect ceea ce spun, este o senzaţie autentică." Corina a avut posibilitatea să-i vadă, de când este la Harvard, pe unii dintre cei mai importanţi oameni ai lumii care au venit în vizită: Obama, Gorbaciov, Bill Clinton, Bush, Dalai Lama.