Printul congelat

La 27 ianuarie Printul Ca-rol Mircea al Romaniei (fo-to medalion) deceda in capitala Marii Britanii. La 31 ianuarie, tot la Londra, se desfasura un serviciu religios in memoria dece-datului la Biserica Romana. O slujba doar, neurmata de o inmormantare. Decedatul este in continuare in cus-todia unei firme de servicii funerare, iar inmormantarea sa este inca subiect de dispute.

La 27 ianuarie murea la Londra Printul Carol Mircea al Romaniei. La 31 ianuarie, tot la Londra, se desfasura un serviciu religios in memoria decedatului, la Biserica Romana. O slujba doar, neurmata de o inmormantare. Decedatul este in custodia unei firme de servicii funerare londoneze (Funeral Home), iar inmormantarea este inca subiect de dispute.

Avea 86 de ani. A murit, dupa o lupta lunga cu boala, dar dupa ce a reusit sa revada Romania spre finele anului trecut, cand a si acordat un interviu Jurnalului National. Printul Carol Mircea venea pentru a doua oara in tara (de data asta, dupa mai bine de 50 de ani de absenta), din exilul in care si-a trait viata. A mai venit in tara o singura data, la moartea Reginei Maria. Intr-un ferpar de dimensiuni apreciabile, dat publicitatii de cotidianul britanic The Telegraph, la 9 februarie, se remarca, de altfel, ca Printul Carol Mircea "si-a petrecut cea mai mare parte din viata incercand sa-si dovedeasca legitimitatea".

NERECUNOSCUT. Fiu al Printului Mostenitor Carol al Romaniei (ulterior Regele Carol al II-lea) si al Ioanei Maria (Zizi) Lambrino, cu care Carol s-a casatorit in secret si incalcand regulile Casei Regale, decedatul nu a fost niciodata recunoscut ca facand parte din Casa Regala a Romaniei de catre fratele sau vitreg, Regele Mihai I, care este si sef al acestei Case. Carol Mircea s-a nascut la 8 ianuarie 1920 in Bucuresti, iar la nastere a fost inregistrat drept "Mircea Grigore Carol Lambrino", numele pe care l-a folosit aproape intreaga viata, se afirma in ferparul din The Telegraph. Cei doi nu s-au intalnit niciodata si nici nu si-au vorbit, desi, sustine fiul Printului Carol Mircea, Printul Paul, "multe Case Regale europene au incercat sa mijloceasca o intalnire".

EXILUL. Povestea vietii lui Carol Mircea este suficient de complicata, pentru a putea fi subiect de telenovela: fiu rezultat dintr-o casatorie incheiata pe teritoriul altui stat, care a fost desfacuta in Romania si nerecunoscuta de Casa Regala, fortat sa traiasca in exil, in Franta si Anglia, Carol Mircea si-a vazut recunoscuta legatura de sange cu Printul Mostenitor Carol al II-lea prin doua decizii judecatoresti, pronuntate la Lisabona si Paris.

TELENOVELA. Printul Mostenitor Carol a fost fortat sa se desparta de Zizi Lambrino si nici nu si-a vizitat vreodata fiul, ceea ce, de altfel, potrivit documentelor vremii, Zizi nu i-a iertat niciodata. Zizi si fiul ei au fost obligati sa plece la Paris, de unde nu mai avea voie sa se intoarca in Romania, dar si sa returneze bijuteriile in posesia carora intrase, in schimbul unei alocatii. Potrivit ferparului din The Telegraph, "Printul Carol Mircea sustinea ca si-a vazut tatal o singura data, in copilarie, cand avea 5 ani".

CHESTIUNI FINANCIARE. Copilul si mama lui au trait la Paris, unde Ioana Lambrino a fost nevoita sa lucreze ca dansatoare, pentru a-si intretine fiul, care a fost inscris la Academia de Belle Arte. Inclinatia artistica a fost cea care l-a facut, ulterior, sa realizeze peisaje pe care le transpunea pe carti postale. The Telegraph afirma ca, o data cu venirea la putere a comunistilor in Romania, "mica stipendie pentru Zizi a incetat sa mai fie livrata". "In 1945, Carol s-a deplasat in Brazilia, pentru a-i solicita niste fonduri tatalui sau, dar a fost impiedicat sa-l vada. Zizi a decedat intr-un spital din Paris, in martie 1953, iar Carol i-a scris de mai multe ori tatalui, in zadar, pentru a-i cere bani pentru inmormantarea ei. Dupa numai o luna, fostul rege Carol al II-lea murea in Portugalia", se mai arata in ferparul dat publicitatii de The Telegraph. "Carol Lambrino a lucrat ca legator de carti in Paris, dar prin 1957 ramasese fara serviciu, punand aceasta pe seama faptului ca oamenii nu mai erau interesati de luxul cartilor legate in piele, care erau specialitatea lui. Dupa moartea tatalui sau, Carol a inceput lunga batalie pentru legitimare, castigand actiunile in justitie din Portugalia, in 1955 si ulterior la Paris, in 1957. Si-a asumat titlul de Print de Romania, desi in Romania era un regim comunist", noteaza The Telegraph.

FAMILIE. Printul Carol Mircea, alaturi de fiul sau cel mare, Paul, si de nora sa, Lia

URMASI. Carol Mircea a fost casatorit de trei ori si a avut doi fii: Printul Paul al Romaniei, care locuieste acum in tara, si Printul Alexander, care locuieste in Statele Unite. La serviciul religios de la Londra au fost prezenti atat Printul Paul, cat si Alexander, dar si vaduva Printului Carol Mircea, Antonia de Corville, precum si rude si apropiati ai familiei.

PROBLEMELE. Potrivit declaratiilor fiului cel mare al Printului Carol Mircea, ultima dorinta a defunctului a fost aceea de a fi inmormantat in Romania, tara in care s-a nascut, pe care a fost obligat s-o paraseasca si pe care a revazut-o doar de doua ori, dar al carei cetatean nu a incetat niciodata sa fie. Alaturi de tatal sau, fostul Rege. Din momentul decesului si pana azi, demersurile pe mai multe planuri ale fiului s-au lovit de una si aceeasi problema: disputa din sanul Casei Regale privind recunoasterea lui Carol Mircea drept fiu al fostului Rege Carol al II-lea si parte a Familiei Regale. De 15 ani, in Romania se afla pe rol un proces de exequator, menit a face recunoscute la noi deciziile tribunalelor de la Lisabona si Paris, din 1955 si 1957. Taraganarea acestui proces - fara precedent in analele justitiei, dupa cum ne-au asigurat surse judiciare londoneze - este, de fapt, cheia acestor nelamuriri si pune in dificultate Eparhia Argesului si Muscelului, prin reprezentantul sau, Episcopul Calinic. Eparhia este cea care are in subordine Manastirea de la Curtea de Arges, unde se afla inhumate capetele incoronate ale Romaniei si unde si-a gasit, in cele din urma linistea si Carol al II-lea ("Regele-playboy", cum era supranumit), dupa 50 de ani de la trecerea la cele vesnice. La 14 februarie 2003, osemintele acestuia au fost aduse in tara si sicriul care le contine asezat pe un piedestal, provizoriu, intr-o capela aflata intre palatul episcopal si Manastirea Curtea de Arges, urmand a fi pus intr-o cripta speciala.

EXPLICATII. In demersurile sale pe langa Eparhia Argesului si Muscelului, Printul Paul solicita depunerea temporara a sicriului cu trupul neinsufletit al tatalui langa cel al fostului Rege Carol al II-lea. In raspunsul primit de la Eparhie, acestuia i se aduce la cunostinta, de fapt, miezul disputei: nerezolvarea chestiunii recunoasterii in cadrul Familiei Regale a decedatului si a urmasilor acestuia. In sprijinul acestei afirmatii se aduce comunicatul secretariatului Regelui Mihai al Romaniei, in care se precizeaza ca, "in calitatea sa de Sef al Familiei Regale Romane, Majestatea Sa, Regele Mihai I este singurul care se poate pronunta in chestiuni dinastice. Majestatea Sa, Regele Mihai I, precum si precedentii Sefi ai Familiei, Ferdinand I si Carol al II-lea, nu au recunoscut si nu au acordat niciodata titlul de Principe al Romaniei si calificativul de Alteta Regala nici lui Mircea-Grigore Lambrino, nici urmasilor lui. De asemenea, Regele si predecesorii lui nu au acordat nici uneia dintre persoanele sus-numite calitatea de membru al Familiei Regale Romane. Prin urmare, utilizarea in orice imprejurare, publica sau particulara, fie chiar si din curtoazie, a titlului de "Principe al Romaniei" si a calificativului de "Alteta Regala" de catre Mircea-Grigore Lambrino si urmasii lui este considerata de Casa Regala a Romaniei ca un abuz si va avea intotdeauna dezaprobarea ei ferma". Eparhia Argesului si Muscelului se afla, prin urmare, undeva la mijloc, intr-o situatie de care nu poate raspunde. Undeva, la Londra, zace refrigerat corpul neinsufletit al defunctului Carol Mircea. Recunoscut ca fiul lui Carol al II-lea de catre justitiile portugheza si franceza, dar inca neasimilat ca atare de justitia romana si mai ales de Familia Regala.