Ciobanii din Marginimea Sibiului sunt revoltati ca nu le-a spus nimeni la timp ce au si ce n-au voie sa faca din laptele de oaie dupa intrarea in UE. De o luna, nici un oficial nu a reusit sa-i lamureasca un-de au voie sa-si vanda marfa. Oieritul, un mod de viata transmis din generatii, risca sa sucombe.

Birocratia romaneasca o face de oaie. Desi se lauda ca branzariile lor sunt la fel de curate ca ale confratilor europeni, ciobanii din Marginimea Sibiului sunt suparati ca nu li s-a spus la timp cum sa se adapteze cerintelor UE si se vad in pericol de a pierde un mod de viata mostenit din neam in neam.

Oierii din Marginimea Sibiului au dat primii piept cu incapacitatea autoritatilor de a furniza informatii si indrumari privind conditiile impuse de piata europeana. Pentru a doua oara de la inceputul scandalului declansat de Ordinul 301/2006, reprezentanti ai Directiei Agricole si ai Directiei Sanitar-Veterinare din judetul Sibiu s-au prezentat in fata oierilor din Jina marti, 30 ianuarie, pentru a le explica ce si cum e cu noile norme europene. Dar la intrebarea care i-a aprins pe ciobani, si anume, cum isi vor mai putea vinde ei branza?, oficialii au ridicat mai mult din umeri, nelamuriti nici ei. "Avem mii de kile de branza p’acasa si ce facem cu ea?", se intreaba oierii.

VARIANTE. Ciobanii au trei posibilitati: sa se inscrie ca producatori ai produsului traditional - "telemea de Sibiu", a doua varianta, sa se asocieze si sa investeasca in unitati moderne de productie (acestia nu vor avea restrictii la vanzare), si a treia solutie, sa furnizeze laptele unor unitati specializate. Nu-ti trebuie multa scoala sa pricepi repede ca cea de-a treia varianta este imposibila. Distantele intre stanile din munte si unitatile de procesare sunt prea mari pentru ca livrarea laptelui sa se faca fara ca acesta sa se acreasca. Pentru producerea marcii traditionale, investitiile nu sunt atat de pretentioase. In schimb, varianta asocierii le surade unora dintre ei, dar nimeni nu i-a lamurit pe ciobani in care dintre situatii vor putea duce branza in pietele din Oltenia sau din Bucuresti. Adica, acolo unde marfa lor are pret.

Victor Stroe/Jurnalul National AVERI LA PASTRARE. Tone de telemea zac in putini si in butoaie

Neliniste. Mustata, caciula de miel si privire scrutatoare au ciobanii din Marginime. Dar mai ales mandrie. Pana in vara, toti ar trebui sa-si declare efectivele si sa primeasca cel putin de doua ori pe an cate un inspector al DSVSA Sibiu care sa le verifice efectivele, dar si fiecare cratita din stana. Iar cei mai multi ar trebui sa se asocieze cu cate un consatean pentru a se putea incadra in noile norme de producere a "telemelei". "Sa ne lase in pace!", asa se apara cel mai bine ciobanul. Cooperativizarea nu a reusit aici in munti, si el parca si acum trage nadejde ca deasupra lui nu trebuie sa ramana decat legile naturii pe care le-a adoptat in mii de ani. "Aici, la noi, sa stiti ca multi dintre ciobani au case facute pe la stana, unii au si apa trasa, branzarii facute cu gresie si faianta... Nu cred ca e vreunul care sa nu poata indeplini normele de igiena", vorbeste cu mandrie viceprimarul Gheorghe Cuntan despre consatenii sai din Jina. Nu ne este foarte clar cat e vorba aici despre mandrie, care ii caracterizeaza pe toti marginenii, sau despre o realitate demonstrabila oricand. "Da’ sa stiti ca ciobanii nostri s-au dus care la Caras, care la Arad, Tulcea sau Calarasi... Unii si-au cumparat terenuri si si-au facut acolo case si buletine", ne spune Gheorghe Cuntan, observand mirarea noastra ca, ajunsi in patria oieritului, nu intalnim prin comuna nici o oaie.

Ion Maritan, din Poiana Sibiului, si-a vandut cele 2.000 de oi, in 1985, statului si si-a facut din banii impartiti cu fratele sau mandretea de casa in fata careia l-am gasit. Dupa ’90 insa, a dat la fier vechi cele trei masini de tors lana, pentru ca nimeni nu mai punea pret pe lana oilor, si si-a cumparat iarasi oi. Povesteste ca abia acum s-a intors din Tulcea, unde ginerele sau si fiica sa au concesionat teren de la o primarie, cu 30 de euro hectarul pe an, si acum ierneaza acolo cu turma de 10.000 de exemplare pe care o stapanesc. Oile nu le mai aduc inapoi, pentru ca nu mai au cum, iar transportul cu trenul ar fi prea scump.

ZVONURI. Pe un imas, la marginea Orlatului gasim un cioban cu o turma mai mica, de circa 100-150 de oi. Omul nu stie mare lucru despre noile norme europene. "Despre asta trebe sa vorbiti cu patronii. Ii gasiti in Orlat. Eu doar pazesc oile si vara le mulg." Totusi, are o nedumerire, pe care tine sa ne-o impartaseasca: "Am auzit la radio ca va trebui, musai, sa mulgem oile cu «electrica». Asta nu-i in regula! Pai, ca sa mulgi o oaie cu mulgatoare d’aia, electrica, cum e la vaci, trebe trei oameni: unu’ s-o tina de coarne, sau de cap daca-i ciuta, unu’ sa-i puna alea de muls pe uger sau pe tate, cum se pun la vaci, si unu’ sa-i ridice coada, nu? Ca altfel oaia nu te lasa…".

Gabi Boholt/JURNALUL NATIONAL ABUNDENTA. Piata din Sibiu, o adevarata imparatie a branzei

"Ne vom descurca"

Piata Cibin, din Sibiu, este locul in care ciobanii din satele si comunele dimprejurul orasului isi vand zilnic branza, cascavalul si celelalte produse din lapte de oaie. Autoritatile locale au amenajat in acest scop, chiar la intrarea in piata, un spatiu special, cu dotari la nivel european: cabine individuale pentru fiecare vanzator, placate cu faianta si conectate la reteaua de apa, vitrine frigorifice, cantare electronice cu marcatoare de bonuri fiscale etc. Preturile sunt ceva mai mici decat la Bucuresti. De exemplu, telemeaua se vinde cu 10-11 lei noi kilogramul.

Desi e joi, deci mijlocul saptamanii, in magazin sunt foarte putini cumparatori. Probabil din acest motiv, multe "cusete" sunt goale, fara vanzatori si fara marfa. Magazinul este foarte curat, inclusiv pardoseala de gresie, desi afara, pe caldaram, e umezeala. "Deocamdata, aici, in piata, noi nu avem probleme cu respectarea normelor europene, venim din satele din jurul Sibiului, care sunt la distante de sub 30 de kilometri, cum spune legea, si inca din vara anului 2003 avem toate dotarile care se cer acum", ne-a declarat un tanar cioban, "patron din Sadu", care supraveghea vanzarile la standul sau. "Mai greu o sa fie cu dotarile care ni se cer la stana. Bunaoara, cum o sa urcam noi cu cisterne frigorifice pe munte, unde, chiar si vara, nu poti ajunge nici cu calul?", ne intreaba interlocutorul nostru. Totusi, el este optimist: "O sa ne descurcam noi cumva, asa cum ne-am descurcat si pe vremea comunistilor, cand ni se bagau tot felul de bete-n roate, ca nici aia nu ne prea aveau la inima".

INVITATIE "Mai intai oierii trebuie sa vina la noi sa se inregistreze si atunci le vom explica la fiecare in parte ce trebuie sa faca. Daca vor respecta normele, vor putea sa-si vanda branza, la fel ca inainte" medic Ioan Pentia, purtator de cuvant DSVSA Sibiu CONDITII "Oamenii trebuie educati. Daca vor sa-si continue activitatea, trebuie sa se inregistreze ca si producatori de marca traditionala, telemea... Normele nu sunt negociabile" medic Ioan Pentia, purtator de cuvant DSVSA Sibiu COMPARATIE "Cel mai corect ar fi sa ne dea pace! Sa stiti ca noi inainte nu am avut colectiv si ne-am crescut oile si le-am muls tot cum am stiut noi. Sa ne lase in pace si astia cu UE!" Ion Danulatiu, oier, 76 de ani INDIGNARE "Un ordin care sa interzica liberul acces pe piata... Pai, asa ceva nu cred sa fi existat nici pe vremurile alea de trista amintire. Asa ceva in democratie n-am mai pomenit" Gheorghe Cuntan, viceprimar comuna Jina DISPERARE "Noi ce facem cu atata branza? Ca de cand cu scandalul asta, nici aia de o luau si mergeau cu ea la piata la Bucuresti nu mai vin sa o cumpere" Maria Sava, stapana peste 4 tone de telemea

Ciobanii din jurul Sibiului mergeau in transhumanta cu turmele pana-n Caucaz

Victor Stroe/Jurnalul National Pe la sfarsitul secolului al XIX-lea, ciobanii din Marginimea Sibiului ajungeau cu oile lor, pe drumurile transhumantei, pana in Basarabia, si chiar mai departe, pana in Caucaz. In "Cartea de aur a satului Cacova Sibiului" (azi, Fantanele), parintele Ioan Hanzu jr noteaza pe la 1939: "Din vremuri vechi, ocupatia principala a locuitorilor (din Cacova - n.r.) fiind economia de oi, purtata, pana prin 1878, numai prin vechiul Regat, prin Basarabia, Dobrogea si Bulgaria, iar de la 1880 pana la 1918, prin Vestul Imperiului Rusesc, Crimeea, si de la Don la Volga pana-n Caucaz, ei au indragit-o si si-au insusit frumoase dexteritati in cunoasterea meseriei, ce erau transmise generatiilor urmatoare". Mai la vale, parintele Hanzu noteaza: "La varsta de 14 ani, fiecare baiat trebuia sa plece de-acasa la economia de oi, fie a parintelui, fie a unui neam, si acasa nu se mai intorceau pana la varsta de 24 de ani, cand se prezenta la ultimul termen de asantare (incorporare in armata - n.r.), la care cauta, prin corupere de bani, sa fie declarat neapt pentru serviciul militar. (...) Foarte putini feciori faceau serviciul militar si numai intamplator era cazul de nu se puteau sustrage la comisia de asantare. Unii din ei erau insa sortiti de la comuna sa faca armata la Imparatul (Imperiului Austro-Ungar - n.r.) pentru satul Cacova si intotdeauna cadeau feciorii care erau mai saraci si care faceau sase ani sau chiar mai multi. Multi feciori au murit la oaste, nu din cauza traiului rau, ci din cauza dorului de casa, fapt constatat de medicii regimentului 30, la care, de regula, faceau armata cei din jurul Sibiului. Dupa ce se eliberau din serviciul militar, baietii mergeau inapoi la tarla lor si nu se mai intorceau acasa doi-trei ani, dupa care veneau sa se insoare".

Cateva precizari utile

Medic Ioan Pentia, director peste veterinarii din judet ani de-a randul si martor la integrarea telemelei de Sibiu pe piata comunitara din postul de reprezentant al DSVSA in relatiile cu presa, crede ca scandalul se va stinge in mod favorabil pentru oieri. "Daca vor respecta toate conditiile de igiena si se vor inregistra ca producatori de marca traditionala, ciobanii din Marginime vor vinde branza la fel ca pana acum." Salvarea oierilor din Marginime o reprezinta o portita legala care le permite sa vanda produse inregistrate ca marci traditionale, cum este "telemeaua de Sibiu". Cu conditia insa ca acestea sa fie produse in conditii de igiena si maturate cel putin 60 de zile. Ioan Pentia spune ca medicii din cadrul Directiei Sanitar-Veterinare ii vor ajuta pe ciobani sa inteleaga si parcurga toti pasi necesari. Nici bomba disparitiei transhumantei aruncata de Marian Avram, seful ANSVA, nu il sperie pe Ioan Pentia: "Transhumanta a cam disparut pe masura ce s-au restituit proprietati catre oameni, iar ciobanii nostri s-au stabilit fiecare pe unde a gasit conditii mai bune. Iar miscarea munte - vale este permisa in continuare, dar se impune acum un mod controlat".