"Rambla de las flores"

Sau "Bulevardul florilor". Sau "Rambla florilor", după cum scria Mihai Tican Rumano într-unul din numerele Ilustraţiunii Române din anul 1936. Entuziasmat, jurnalistul descria un bulevard al oraşului Barcelona.

Astfel, Rumano lăsa frâu liber condeiului, într-o ameţitor de plăcută metaforă. "Cel mai pitoresc, sau mai bine zis cea mai pitorească porţiune este desigur aceea numită «Rambla de las flores», adică bulevardul florilor, care e unic în felul său (...)", îşi începea jurnalistul exuberanta relatare.  

"Sub umbrele imense şi violent colorate, prin care soarele îşi cerne razele aurii, frumoasele vânzătoare, ale căror obraji rivalizează adesea cu petalele florilor ce vând, îmbie trecătorii cu gestul şi surâsul. (...) Şi florile se vând mereu, mereu (...).

Garoafe. În zilele de sărbătoare, Rambla îţi mai oferă minunatul prilej al unei adevărate defilări de femei frumoase, care se îndreaptă spre biserică, şi pe capul cărora flutură graţios văluri diafane, văluri negre aşternute pe bucle cu irizări de oţel. Iar ca un amănunt de atrăgătoare gingăşie, - în vreme ce vălul este negru - aproape de umăr ele îşi pun şi câte un mic bucheţel de garoafe roşii, care contrastează în chip fermecător cu podoaba cernită. (...) De altminteri, femeia spaniolă este nedespărţită de florile care pentru ea vorbesc... La lucru sau la plimbare, ea poartă flori în piept şi flori în păr... O floare aruncată de ea face mai mult decât 1.000 de vorbe...".