Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
MESERIA, BRĂŢARĂ DE AUR! ● 70 de ani în slujba cărţilor de noroc
Doyle Brunson sau "Texas Dolly" este "tăticul gamblerilor", cel care a inventat celebrul Texas Hold'em.
MESERIA, BRĂŢARĂ DE AUR! ● 70 de ani în slujba cărţilor de noroc
Doyle Brunson sau "Texas Dolly" este "tăticul gamblerilor", cel care a inventat celebrul Texas Hold'em.
Doyle Brunson este pentru poker ceea ce Babe Ruth a fost pentru baseball – un "munte" de om care nu numai că a revoluţionat şi a popularizat jocul său favorit, dar a şi stabilit nişte standarde de excelenţă după care sînt măsuraţi toţi jucătorii profesionişti de poker. Brunson este totodată personificarea noţiunii că "pariurile pot fi o profesie respectabilă". Poreclit "Texas Dolly", texanul născut la 10 august 1933 este figura emblematică a Texas Hold'em-ului No Limit. De două ori cîştigător al WSOP (1976 şi 1977) şi cîştigător a 10 brăţări WSOP, este jucătorul de No Limit cel mai de succes al tuturor timpurilor. Unanim apreciat pentru valoarea sa, el este autorul cărţii "Doyle Brunson's Super System", despre care toţi jucătorii consacraţi de poker afirmă că este "Biblia" acestui joc.
Un accident la genunchi a pus capăt visului său
Din începuturile sale modeste, chiar umile, nimic n-ar fi putut sugera că acest băiat, crescut în preeriile prăfuite ale Texasului, va deveni unul dintre cei mai mari şi mai respectaţi pariori din lume. Doyle s-a dovedit a fi un atlet foarte promiţător încă din tinereţe, fiind chiar "curtat" de Lakers NBA. Din nefericire însă, un accident la genunchi a pus capăt visului său de a deveni faimos în lumea baschetului. Şi pentru că instinctele sale competitive trebuiau satisfăcute într-un fel, Doyle şi-a găsit refugiu în cărţile de joc. A început să joace poker din ce în ce mai des după ce a fost rănit. La început, obişnuia să ia parte şi la jocuri ilegale. Chiar dacă era periculos, acest mod de trai avea şi părţile lui "colorate". A cunoscut oameni care mai tîrziu au scris o filă în istoria pokerului mondial, printre care şi Johnny Moss, Sailor Roberts, "Amarillo Slim" Preston. S-a stabilit în Las Vegas, Nevada, unde a devenit părintele unanim recunoscut al jocului de poker. Joacă poker de mai bine de 40 de ani şi poate fi încă zărit acolo unde se desfăşoară cele mai importante jocuri de poker din lume. A cîştigat 10 event-uri World Series Of Poker, două mîini de Texas Hold'em îi poartă numele, iar cîştigurile sale din turneele de poker depăşesc 5,000,000 $. A pus pe hîrtie mare parte din cunoştinţele sale despre poker, scriind o serie de cărţi de referinţă, cum ar fi "Super/System", "Poker Wisdom of a Champion", "My 50 Best Hands", "Accordin to Doyle", "Ace on the River: an Advanced Poker Guide", "How I Made over & 1.000.000 Playing Poker", "Doyle Brunson: My Story".REPUTAŢIE. În anii '80, Brunson era la fel de cunoscut în lumea golfului ca şi în poker. Juca golf pe sume astronomice şi nu numai. Era şi este un împătimit al pariurilor sportive, fiind prezent la fiecare eveniment de gen. Cu o carieră desăvîrşită în poker, Doyle Brunson rămîne unul dintre cei mai apreciaţi şi cei mai renumiţi jucători de poker din lume. Deşi acum are o vîrstă respectabilă, Doyle continuă să joace poker la fel cum o făcea în tinereţe, cînd era nevoit să caute jocuri de poker în Texas. Acum, joacă poker online, exclusiv pe propriul său site – Doyles Room. "Nu ştiu cine este cel mai bun jucător din lume. Cît despre faima mea, cred că aceasta se datorează longevităţii mele. Ştiţi, am jucat poturi mai mult decît oricare alt jucător de pînă acum şi sînt recunoscător că am putut merge atît de departe!", spunea într-un interviu regele pokerului profesionist.
Poker Hall of Fame sau Galeria Campionilor
În fiecare an,
"muzeul" legendarilor jucători de poker se îmbogăţeşte cu cîte un nume
nou. Fondat în 1979 de Horseshoe Casino, Poker Hall of Fame (Galeria
Campionilor la Poker) a premiat pînă în prezent 35 de jucători
profesionişti (cîte unul în fiecare an), cu excepţia anilor 1993, 2002,
2005 şi 2006. Actualmente, onoarea de a fi primit în Poker Hall of Fame
este conferită de Harras's World Series of Poker. Criteriile de
selecţionare trebuie să respecte însă nişte reguli stricte. Pentru a
face parte din Hall of Fame, jucătorul trebuie să fi pariat sume extrem
de mari, să fi jucat în competiţii consacrate împotriva unor pariori de
top, să îşi cîştige respectul şi, nu în ultimul rînd, să treacă testul
timpului. Cu toate că acestea sînt criteriile oficiale, unii membri au
fost induşi în Poker Hall of Fame şi din alte motive. Edmund Hoyle, de
pildă, nu a jucat niciodată în viaţa lui poker, dar este cel care a pus
bazele regulilor de poker. Astăzi, zicalele "potrivit lui Hoyle" sau
"regulile de poker ale lui Hoyle" sînt sinonime cu corectitudinea şi
integritatea jocului de cărţi. O altă figură emblematică este şi Wild
Bill Hickock, devenit celebru nu atît abilităţilor sale de parior, cît
felului în care a murit. Hickock este unul dintre cei trei "faimoşi"
membri ai Galeriei Campionilor care au murit la masa de joc. În timp ce
juca o mînă de doi aşi şi doi optari, cunoscută azi sub denumirea de
"mîna mortului", Hickock a fost împuşcat pe la spate. Ceilalţi doi
pariori celebri, Jack "Treetop" Straus şi Tom Abdo, au suferit un atac
de cord în timpul jocului. MECIURILE SECOLULUI. Renumit parior, Felton "Corky" McCorquodale Corky (zis şi "Wild Billy") a fost cel care a introdus Texas Hold'em în Las Vegasul anilor '63. În 1979, Corky devine primul membru în Hall of Fame. Unul dintre cei mai mari jucători de poker din toate timpurile, Johnny Moss, este cel care, pe lîngă Stu Ungar, a cîştigat WSOP (World Series of Poker) de trei ori (1970, 1971 şi 1974). Tot el este cel care l-a înfruntat, în meciul secolului, pe Nick the Greek. Să nu uităm totuşi că Johnny Moss a inventat celebrul "ace ten". Jucător profesionist, Red Winn este cunoscut pentru titlul de campion al WSOP din 1979, an în care a fost indus şi în Hall of Fame. Coproprietar al mai multor cazinouri (printre care Sands, Riviera şi Dunes) între anii '50-'70, Sid Wyman era un împătimit al mizelor extrem de mari ce i-au adus faima, dar i-au format şi mîna. Vestit pentru pariurile sale astronomice în orice cazino din Las Vegas, "Nick the Greek" Dandolos a ajuns aproape de faliment în ultimii ani de "activitate". Întrebat cum a putut odată să parieze milioane de dolari şi acum să parieze doar pe 5 dolari, Dandolos a răspuns foarte sigur pe el: "Eh, asta-i mişcarea!".
STRÎNGĂTORII. William "Bill" Walter Boyd este deţinătorul a cinci brăţări five stud-poker la WSOP şi răspunzător pentru popularitatea jocului Omaha hold'em. Încă din prima zi de la deschiderea cazinoului Golden Nugget, în 1946, şi pînă la închiderea sa în 1982, Boyd a fost managerul sălii de jocuri. În semn de apreciere faţă de cariera sa, a fost desemnat să facă primul joc la Mirage. Un jucător constant de poker, T. "Blondie" Forbes şi-a cîştigat dreptul de membru de onoare al Poker Hall of Fame în 1980. Un jucător agil şi de drum lung, lui Joe Bernstein i s-a dat calificativul de "strîngătorul" mesei de joc, iar lui Murph Harrold, "cel mai bun jucător de deuce-to-seven draw din toate timpurile", în timp ce lui Red Hodges, "unul dintre cei mai buni jucători de seven-card-stud". Henry Green este unul dintre puţinii, dar dibacii jucători de orice fel de poker. Puggy Pearson, cîştigător al titlului mondial în 1973, este extrem de agresiv şi temperamental la masa de joc, dar foarte îndemînatic la seven-card-stud. Doyle Brunson a cîştigat de două ori WSOP (1976 şi 1977) şi a fost primul jucător care a cîştigat un milion de dolari într-un turneu. Brunson a fost poreclit "Texas Dolly" după ce Jimmy "The Greek" Snyder i-a răstălmăcit din greşeală numele său, Doyle. Fred "Sarge" Ferris a devenit jucător profesionist ca să scape de sărăcie; titlul de campion mondial la poker în 1980 (deuce-to-seven). Benny Binion este fondatorul cazinoului Horseshoe din Las Vegas şi totodată cel care a inaugurat, în 1970, WSOP, ca o convenţie a pariorilor. A murit de Crăciun, la vîrsta de 85 de ani. David "Chip" Reese a devenit membru Hall of Fame la 40 de ani (1991), fiind cel mai tînăr posesor al acestui titlu.
GIGANŢI WSOP. Parior înflăcărat şi promoter a numeroase turnee de poker, Thomas Austin "Amarillo Slim" Preston a cîştigat titlul mondial în 1972. Deşi nu a părăsit scena pokerului definitiv, Preston nu mai concurează în marile turnee. Supranumit şi "Gentleman Jack", Jack Keller este unul dintre cei mai consistenţi pariori încă de la apariţia sa în Las Vegas, la începutul anilor '90, şi este campionul mondial al WSOP din 1984. Este un jucător profesionist activ, deşi locuieşte în Mississippi. Julius Oral "Little Man" Popwell a fost indus în Hall of Fame abia după moartea sa. Trofeele sale sînt rezultatul veleităţilor sale deosebite în five-card-stud. A jucat împotriva celebrilor Johnny Moss şi Henry Green. În 1974, Roger Moore a intrat în prima sa competiţie WSOP şi de atunci nu a ratat nici una, căpătînd reputaţia de a fi un jucător extrem de dîrz şi hotărît. Moore a jucat admirabil cu giganţi WSOP precum Johnny Moss, Doyle Brunson, Chip Reese, Amarillo Slim, Jack Straus, Puggy Pearson. Cînd vine vorba despre legendele WSOP, Stu Ungar este un nume care apare des pe buzele tuturor. El este considerat de mulţi profesionişti cel mai bun jucător de No Limit hold'em al tuturor timpurilor, iar cele trei brăţări îşi spun cuvîntul. Deşi a participat la cîteva turnee, obţinînd trei titluri mondiale (limit omaha, no limit hold'em şi deuce-to-seven), Lyle Berman preferă totuşi jocurile cu mize cash mari. Ţinînd cont de numărul participărilor la evenimentele de gen, recordul său se poate înscrie cu mîndrie în Galeria Campionilor.
În faţa obstacolelor vieţii
Una dintre cele mai respectate persoane din industria jocurilor de noroc, Doyle este de părere că orice mînă poate fi transformată într-o mînă cîştigătoare, indiferent de cărţile pe care le posedă jucătorul. În jocul de poker, contează cel mai mult felul în care joci o mînă, şi nu neapărat cărţile pe care le primeşti. Brunson este convins că pentru a avea succes la poker, unui jucător nu trebuie să-i pese deloc de bani. Mai mult, Doyle a stabilit nişte standarde de excelenţă după care sînt măsuraţi toţi jucătorii în prezent şi atît el, cît şi alţi jucători profesionişti de poker merită recunoaştere deoarece au reuşit să transforme pokerul în al treilea cel mai vizionat sport în Statele Unite. Şi-a dedicat întreaga viaţa promovării acestui joc, pe care îl iubeşte datorită diversităţii şi imprevizibilului care îl caracterizează. A refuzat să îngenuncheze în faţa obstacolelor pe care i le-a pus în cale viaţa: a fost diagnosticat cu cancer şi a supravieţuit; cîţiva ani mai tîrziu, soţia sa a primit acelaşi diagnostic şi a învins şi ea boala. A reuşit să treacă peste durerea de a-şi pierde fiica în vîrstă de 18 ani, cînd aceasta a înghiţit din greşeală o doză letală de potasiu.CAMPIONII WSOP
- Johnny Moss, 1979
- "Nick the Greek" Dandolos, 1979
- Felton "Corky" McCorquodale, 1979
- Red Winn, 1979
- Sid Wyman, 1979
- "Wild Bill" Hickok, 1979
- Edmond Hoyle, 1979
- T. "Blondie" Forbes, 1980
- Bill Boyd, 1981
- Tom Abdo, 1982
- Joe Bernstein, 1983
- Murph Harrold, 1984
- Red Hodges, 1985
- Henry Green, 1986
- Walter Clyde "Puggy" Pearson, 1987
- Doyle Brunson, 1988
- Jack "Treetop" Straus, 1988
- Fred "Sarge" Ferris, 1989
- Benny Binion, 1990
- David "Chip" Reese, 1991
- Thomas Austin "Amarillo Slim" Preston, 1992
- Jack Keller, 1993
- Julius Oral "Little Man"
- Popwell, 1996
- Roger Moore, 1997
- Stu Ungar, 2001
- Lyle Berman, 2002
- Johnny Chan, 2002
- Bobby Baldwin, 2003
- Berry Johnston, 2004
- Jack Binion, 2005
- Crandell Addington, 2005
- T.J. Cloutier, 2006
- Billy Baxter, 2006
- Barbara Enright, 2007
- Phil Hellmuth, 2007
