Calomfireştii, neam de baladă

"Memoriile" generalului Bucur Calomfirescu, publicate de curând la Editura Vitruviu, pot fi citite ca un parcurs prin opt secole de istorie. Scriitorul acestor pagini, aşternute cu îngăduinţa timpului mereu în curgere, îşi proiectează propriul destin de militar de carieră în perspectiva poveştii neamului său de boieri olteni cu rădăcini ce au putut fi urmate până în secolul al XII-lea.

Despre Calomfireşti, acest "neam de buni luptători, ajunşi boieri din ţărani şi căpitani de oşti", Bucur Calomfirescu a început să strângă mărturii încă din adolescenţă. Cele 500 de pagini de documente şi de povestiri din bătrâni, adunate atât cât vremurile i-au permis, i-au fost însă luate de la domiciliu, în 1950, după arestarea sa, "de către locotenentul-major F.-C.B. din Serviciul de Informaţii al Armatei". I-au rămas însă în suflet legendele pe care le-a cules despre Calomfireşti de la bătrâni sfătoşi, ce vorbeau cu ştiinţă străveche, despre un neam de voinici demni de scrierile lui Sadoveanu.

Se pare că, deja pe la 1200, aceşti luptători au început să primească, în schimbul faptelor lor de arme, moşii de la domnitorii valahi şi de la regii unguri. Despre luptele lor cu turcii şi cumanii, autorul a aflat şi din "Balada lui Radu Calomfirescu", culeasă de Vasile Alecsandri, dar şi din amintirile lui Filip Haiducul, un bătrân singuratic, de 120 de ani, pe care l-a întâlnit chiar el în Munţii Mehedinţilor.

Cu un secol în urmă, pe urmele înaintaşilor săi de legendă, bunicul lui Bucur Calmofirescu, sergent, se remarca în Războiul din 1877-1878. Decoraţiile sale, împreună cu cele ale tatălul autorului, ţin companie, de 65 de ani, propriilor sale însemne de onoare: Ordinul "Steaua României" şi Ordinul "Mihai Viteazul". Colonelul Bucur Calomfirescu, Cavaler, avansat în anul 2000 la gradul de general de brigadă, a luptat în cel de-al doilea război mondial atât pe Frontul de Răsărit, cât şi pe Frontul de Vest.

Din această perioadă tragică pentru oameni şi pentru ţări cartea de faţă redă o succesiune de episoade extreme, cu decizii pe viaţă şi pe moarte, comploturi, crime politice. Schiţate în cuvinte puţine, dar percutante prin surprinderea detaliilor semnificative, se perindă de-a lungul paginilor figuri de militari, de industriaşi, de politicieni, de profesori, de ţărani şi de eroi. Un sistem neobişnuit pentru noi de valori umane şi morale, o lume elegantă, elitistă se recompune prin relatarea reacţiilor celor portretizaţi, a discuţiilor pe care le-au purtat, prin transpunerea succintă a întregului lor destin.

Purtat de-a lungul şi de-a latul continentului de talazurile războiului, Bucur Calomfirescu a trăit prietenii profunde cu oameni pe care istoria i-a aşezat de fapt pe poziţii adverse. Ruşi, nemţi, ucraineni, români, autorul şi i-a apropiat, căutând omul dincolo de uniformă şi de orice fel de convenţie. "Prietenia este superioară oricărui grad de rudenie, chiar frăţiei", consideră Bucur Calomfirescu, iar secretul acuităţii cu care a reuşit să reconstruiască o lume nu este altul decât investiţia sufletească în exerciţiul trăirii: "se zice că timpul şterge totul, că oamenii uită. Poate să fie pentru unii adevărat, dar la mine acest vast cimitir, care e timpul şi uitarea, n-a avut nici un efect".

Portretul generalului conte Adolf von Hülssen
"Înalt, frumos, chiar foarte frumos, deşi trecut de 46 de ani, nimeni n-ar fi crezut că are mai mult de 30. O siluetă fragilă, aproape băieţească, umeri largi, fără nici un început de rid, totul în înfăţişarea sa nota agerimea, sugera sprinteneala, radia fineţea şi seriozitatea intelectuală: ochii mobili, privirea pătrunzătoare, gestul scurt, nervul strunit într-o rezervă discretă. Până şi haina, lipsită de eleganţă lustruită, dar impecabilă în sobrietate, împrumuta ţinutei sale ceva cu totul deosebit. Delicat, prudent, afişând o generozitate în orice împrejurare, foarte înţelegător şi apropiat de toţi subalternii şi de şefii săi, păstra totuşi o ţinută distantă, impregnată de o doză de respect mistic.
Calm în toate situaţiile, cu o serioasă cultură generală, cultura omului de Drept, nu a şoferului de Drept ori a clănţăului."