Democraţie-democraţie, dar totul până la laptopul meu!

Am fost martor la o grava incalcare a drepturilor unor cetateni si, recunosc, mi-am dorit sa le fie incalcate inca si mai tare. As fi vrut sa li le incalc eu insumi, daca s-ar fi putut. S-a dovedit intr-o clipa ca sevele civico-deontologice cu care mi-am adapat creierul in anii democratiei erau apa chioara.

Am vazut cum niste politisti bat doi cetateni. S-a intamplat chiar sub fereastra mea. Stau la parter; daca intindeam mana, puteam sa le iau sepcile politistilor. Dar n-am facut nimic sa le atrag atentia ca incalca legea. N-am ridicat un deget in ajutorul celor batuti.

Cetatenii maltratati erau doi spargatori prinsi cu rata-n gura si cu ou-n buzunar. Doi hoti atat de prosti, incat meritau batuti doar pentru asta, chiar fara legatura cu spargerea. De cand prostia ne alege primari, ne pune conducatori in varful statului, ne fixeaza valori si reguli, nu mai trebuie tolerata.

Sambata noaptea, dupa o zi de foc, in cochetul meu cartier de la marginea Bucurestiului, aleile erau pline de oameni iesiti sa se racoreasca. Peste tot, nelipsitele doamne cu catei — se pare ca pentru ele a fost contruit acest minunat cartier. Terasa centrala, plina ochi. Restaurantul, ca in fiecare weekend, gazduia o cumetrie. Doamnele, in cunoscutele rochii facute din draperii, cu sclipici, specifice cumetriilor si nuntilor, ieseau si ele afara din cand in cand ca sa stinga vapaia manelei. La geamuri, pe verticala blocurilor, alti oameni cu gaturile intinse dupa o adiere. Cartierul, intr-un cuvant, fremata.

Cu toate acestea, doi hoti s-au catarat pe acoperisul unui garaj si de acolo au sarit, pe geam, intr-un apartament de la etajul unu. Pentru ca n-a putut sa puna un banner ca sa vada toata lumea — si mai ales hotii — ca nu e acasa si ca apartamentul e disponibil pentru vizitatori, proprietarara a lasat geamul deschis. Spargatorii n-au avut ce sparge; au intrat ca la ei acasa. Nu s-au sinchisit de plimbareti, nici de camerele de supraveghere agatate pe la toate colturile; toate sunt indreptate in jos, spre masinile parcate pe langa blocuri. Mai mult, inainte de a se strecura in apartamentul lasat la dispozitia lor, hotii au baut bine la elegantul restaurant din cartier, in pofida preturilor piperate, alaturi de cetatenii onesti. Au stat chiar in dreapta mea, dar nu mi s-a parut nimic suspect la ei.

Erau doar doi tineri cu fete cam tampe care se uitau la meci si turnau bere in ei. Chiar au exagerat cu bautura. Un hot care bea in timpul serviciului iti inspira inca si mai mult dispret. Sila! Cand sa iasa din apartament cu prada, unul dintre ei, beat cum era, a aproximat gresit distanta pana la acoperisul garajului si a cazut in cap. Cazut in cap era oricum. Si a mai facut-o o data. Capul tare si tabla au provocat, la impact, o bubuitura neobisnuita intr-un cartier in care linistea este inclusa in oferta agentilor imobiliari. Un vecin a alergat si l-a vazut pe dobitoc cu cracii in sus. Celalalt se caznea cu o mana sa-l traga jos, pe alee, iar cu cealalta sa adune prada imprastiata pe acoperis. Luasera un laptop, doua boxe audio si niste bani. Mai tarziu am auzit ca era vorba de 1.950 de lei.

Vecinul a sunat la 112. Politia a aparut in cateva minute. In timpul asta, hotul cazut in cap a zacut teapan, iar celalalt, care tinuse de sase, prea beat ca sa poata fugi, a stat acolo ca la priveghi. Asa ca au fost luati amandoi ca din raft si legati unul de altul cu catuse. In acel moment m-am bagat si eu printre vecinii adunati ciotca. Doar era primul jaf din istoria cartierului! Un adevarat eveniment.

Pana atunci m-as fi dat cu fundul de pamant, as fi urlat in ziar, as fi iesit in strada ca sa apar dreptul unui infractor de a fi retinut si cercetat cu respectarea tuturor drepturilor sale. Mama, cata dreptologie as mai molfait cu prietenii mei dreptologi! Sambata noaptea, insa, imi doream sa apuc sa dau la inghesuiala un pumn sau un sut intr-o mecla de hot, dar politistii au fost egoisti, i-au batut doar ei pe nenorociti. Amandoi tipau la politisti si ii injurau. Unul dintre talhari zicea ca a venit in vizita la sora-sa, celalalt — cazutul in cap, revenit brusc la viata cand a simtit pupatura catuselor pe mana — zicea ca e treaba lui ce cauta acolo.

"Ba, bulangiu' dracu', ia, ba, mana de pe mine, futu-ti mortii ma-tii! N-ai dreptul sa dai!", striga sesarul. Pandarul. Politistul, mititel si uscat ca un neg, dar fortos, i-a sucit mana stanga la spate pana i-au ajuns aluia degetele la urechea dreapta. Atunci ar fi trebuit sa ma revolt si sa-i atentionez pe politisti ca le aplica rele tratamente persoanelor retinute. Dar, in loc de asta, am strigat alaturi de vecinii mei sa-i rupa mana de tot si sa-l bata cu ea peste gura. Apoi s-o arunce la caini — la acesti caini frizati si parfumati care fac frumosul nostru cartier sa puta. Incurajat, mititelul i-a mai indesat cateva dureroase pe sub coaste. "Ba, de ce dai, ba? Boule, imi lasi semne!", striga hotul. Si-l baga si-l scotea pe omuletul legii. Iar el ii mai dadea o caraba in cap si-i zicea: "Care semne? Te-ai lovit la cap cand ai cazut de pe acoperis. Toata lumea a vazut". Pe urma i-a bagat un bombeu la turloaie. "Ia te uita, te-ai lovit si la picior!". Pana au venit criminalistii, hotii si-au luat-o binisor. Mai erau si recalcitranti, dupa ce ca fusesera prinsi la furat!

Eu stau la cativa metri de apartamentul jefuit. La parter. Bineinteles ca mi-am facut griji. As fi vrut sa-i bata pe nenorociti ca pe hotii de cai, sa ni-i dea si noua sa le explicam cum e cu munca pentru un laptop si cat de necesar este el la casa omului care l-a cumparat. Si cum e cu proprietatea privata pe lumea asta, in general. Nu-i exclus ca numai cu bataia aia sa fi ramas. Nici nu stii cum dau hotii peste un judecator milos care, ca sa nu mai bage carne proaspata in puscariile si asa ticsite si constatand ca bunurile ciordite au fost recuperate in totalitate, sa le dea drumul.

In momentul ala s-au dus naibii toate principiile democratice din mintea mea. Mi se parea — si mi se pare si acum — ca in clipa in care ai intrat in casa mea si mi-ai luat ce e al meu ti-ai pierdut drepturile. Mai ales laptopul, cu care imi castig painea. Totul pana la laptop, da?

Se va gasi vreun invartitor de vorbe care sa-mi spuna ca gresesc, si se prea poate sa aiba dreptate, dar eu tot le-as fi rupt mainile alora si le-as rupe oricand mainile unora ca ei. Bine, nu le-as fi rupt, doar le-as fi rasucit pana s-ar fi invartit ca morisca. Oleaca de mila, asadar. Pentru ca baietii — s-a vazut la identificarea prin statie — erau moldoveni de-ai mei. Din Vaslui.