Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Stiti bancul ala cu cainele care a dat tarcoale unui copac pana cand n-a mai avut tarcoale? Ha, ha! Asa sunt io. La cate tarcoale i-am tot dat Suspendatului, parca incep sa raman fara. Gravitez ca o planeta in jurul casei din Comanita. Acum, de pilda, se aduce mancarea. Un pricajit burdusit cu caserole nu raspunde atunci cand, rai, ziaristii il intreaba de sanatate. Zambeste pisicher. Probabil ca se simte important. Acuma pleaca iar. Probabil se duce sa ia si de baut. Cate maini sa aiba un om ca sa care atat? Da’ astia chiar n-au mila de bietul pricajit? Si Onaca ala sau cum il cheama, care e cat malu’, pe altu’ mai sanatos nu mai gasea sa-l trimita dupa potol!
In vecinatate, o tigancusa frumoasa foc isi exerseaza feminitatea dand din soldurile pe care nu le are. Ajunsa-n capul strazii, se uita absent la santierul organizat aici. Bai, aici e axa Bucuresti-Londra-Washington, bai! Aici incepe totul! Aici e punctul zero al inceputului, iar tu treci dand din solduri fara aproape sa observi aceasta e-sen-ti-a-la initiativa. Aici! Aici se fac importante investitii. Aici, cica o sa fie o benzinarie! Pana si calculatorul meu stie asta! Calculatorul meu a aflat numaidecat ca se afla la centrul zero. Asa stie el ca se conecteaza, numai tigancusa asta nu stie nimic.
Pricajitul s-a intors iar. Acuma are doar o punga mai mare si atat. A! Si Ochelari de soare. La biserica de vizavi, ma-mprietenesc tare de tot cu tanti Ioana. Tanti Ioana zice ca aseara a fost aici insasi fata cea mare a Suspendatului. "E mai frumoasa decat aia mica. Nici nu se compaaaara! E mai distinsa, e mai altfel. Seamana cu maica-sa, aia mica e mai boccie, seamana cu tac-su, parca e si mai negricioasa, asa'. Un nene de alaturi zice ca da, ca daca sta toata ziua la solar, d-aia are o negreala mai artificiala, ailalta, Ioana, se vede ca se bronzeaza natural. Adica una e bronzu’ de solar si alta e bronzu’ de soare'.
Cica si-a luat nici mai mult nici mai putin decat 30 de lumanari si s-a dus si le-a aprins pe toate la vii. 30 de lumanari! Ma gandesc ca fiecare lumanare corespunde cate unui ametit din staff-ul de campanie. Cica a stat la vii asa, in rochia ei caramizie, cu spatele gol, si s-a rugat nitel, n-a plecat numaidecat. Doamne, sper ca n-o bagi in seama p-asta! Sper ca tu tii cu noi, nu cu ei! Doamne, nu le ajuta in campanie, te roaga poporul roman si iarta-ma daca sunt asa de patetica, iar daca te uiti la numarul de lumanari, fie, am sa ma duc si am sa cumpar o suta de lumanari. Sau chiar mai bine: 22 de milioane de lumanari, cate una pentru fiecare viu din aceasta tara care, uite cum se achita de pacate de opt ani incoace!
Tanti Ioana ofteaza. Ce bine c-au mutat toaletele din curtea bisericii! Foarte bine ca le-au mutat! Ca ce chestie sa vii asa, fara sa-ntrebi, fara sa nimic, si sa le pui acolo?! Da’ chiar asa? Da’ lasa, c-a vorbit parintele si s-a rezolvat.
Cand trec prin fata sediului de campanie, masinile incetinesc si se holbeaza putin la portile inchise, pe urma se mai holbeaza putin la ziaristi, pe urma ambaleaza si se cara.
De la etaj, doi vigilenti se uita la noi. Vom reveni cu amanunte!
