Gânduri închinate muzicii

Ediţia de Colecţie "Moromeţii" ne-a prilejuit întâlnirea cu o compozitoare cu care muzica de film se mândreşte, Cornelia Tăutu. Pentru acest film a şi obţinut, de altfel, Premiul Uniunii Cineaştilor în 1987.

Cornelia Tăutu are demnitatea lucrului bine făcut. Muzica pe care a revărsat-o peste filmul românesc are efectul pe care îl are ploaia când hrăneşte ţarina. A compus şi muzică simfonică, de cameră, corală, vocală şi multă muzică de teatru. A fost distinsă cu numeroase premii naţionale de film, precum şi cu Premiul Academiei Române pentru o simfonie în 1987. Este suficient să enumerăm filmele cărora le-a compus muzica şi astfel argumentaţia noastră va fi completă şi concisă.  "Zidul", "Acţiunea", "Autobuzul", "Din nou împreună", "Imposibila iubire", "Moromeţii", "Buzduganul cu trei peceţi", "Stejar, extremă urgenţă", "Rug şi flacără", "Vacanţă tragică", "Rămânerea", "Fiul munţilor", "Ciocolată cu alune", "Drumeţ în calea lupilor"... În total 25 de filme.

Într-un interviu acordat revistei Actualitatea muzicală din iulie 2007, compozitorul Vasile Şirli, care începuse să scrie muzica la filmul "Moromeţii", dar părăsind ţara a renunţat la această colaborare, spune: "Mie îmi pare rău că nu am putut lucra filmul lui Stere Gulea, însă este absolut formidabil ceea ce a făcut Cornelia Tăutu".  

Am încercat să descoperim cum se apropie un compozitor de filmul căruia îi compune muzica vorbind cu Cornelia Tăutu. "Din fericire, lucrând o vreme la Institutul de Etnografie şi Folclor, lumea satului mi-a devenit familiară, petrecând multe zile în culegerile de muzică populară pe care le-am realizat. Fiind realmente fascinată de frumuseţea vechiului folclor muzical românesc, m-am apropiat de pelicula lui Stere Gulea, ca să zic aşa, "în cunoştinţă de cauză"; cu o firească teamă, întrucât realizarea acestei ecranizări mi s-a părut impecabilă; chiar strălucită. Am resimţit acest lucru ca pe o mare răspundere pe care trebuia să o onorez. Nu aveam voie să scriu o muzică folclorizantă, edulcorată; trebuia să fiu concisă, expresivă şi să rămân în acelaşi timp apropiată de realitatea ţărănească. Am apelat aşadar la "arhetipuri" muzicale; minuscule celule melodice folosite de când lumea. Stere Gulea a ştiut foarte bine ce să ceară de la toţi colaboratorii săi. Prin urmare, şi de la mine. De altfel, apropierea de muzica ţărănească veche m-a marcat puternic şi în viaţa de concert".

Cu referire la "Buzduganul cu trei peceţi" de Constantin Vaeni, Ecaterina Oproiu scria în România liberă din septembrie 1977: " ... Această nou-venită plină de har, Cornelia Tăutu, nu arată obişnuita «creativitate feminină»; în locul graţiozităţii am descoperit vigoare, în locul unei emotivităţi extreme am descoperit sobrietate preclasică, în locul afectării specifice reluărilor artizanale de folclor găsim o întoarcere savantă spre izvoarele muzicii medievale şi, în final, în locul unui gângurit etern - ştim cât de greu este pentru unii dintre compozitori să-şi părăsească pianul - am descoperit lungi, solemne tăceri pline de o înţelepciune binevenită".

"Fiind realmente fascinată de frumuseţea vechiului folclor muzical românesc, m-am apropiat de pelicula lui Stere Gulea, ca să zic aşa, «în cunoştinţă de cauză»; cu o firească teamă, întrucât realizarea acestei ecranizări mi s-a părut impecabilă; chiar strălucită"
Cornelia Tăutu