x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Special Reportaje JURNALUL UNUI ROMĂN SĂRAC. O altă idee de excelentă de combatere a sărăciei

JURNALUL UNUI ROMĂN SĂRAC. O altă idee de excelentă de combatere a sărăciei

de Luiza Moldovan    |    12 Feb 2013   •   22:30
JURNALUL UNUI ROMĂN SĂRAC. O altă idee de excelentă de combatere a sărăciei

Am renunţat, cu părere de rău, la proiectul meu de gay pe bani. După o noapte de reflecţie, mi-am dat seama că ce vreau io să fac nu e doar lipsit de realism, ci şi tâmpit de-a dreptul. Ca să nu zic că e şi de prost gust, nu doar tâmpit. Văd acum o ştire la televizor cu unul sărac care a făcut mai multe fapte penale doar ca să intre la închisoare. O idee excelentă! De ce nu m-am gândit şi eu la asta? Faci câteva fapte penale după care te duci să te predai, aducând cu tine, bineînţeles, şi documentaţia necesară. Asta dacă faptele tale penale nu sunt suficient de penale încât să fie şi vizibile!
Exact ca-n bancul ăla cu Bulă la închisoare, vizitat de mama lui: “Mamă, da’ mâncare-ţi dau?”, “Da, mamă, îmi dau mâncare la ore fixe”, “Da’ un pat al tău ai?”, “Da, mamă, şi ne schimbă cearşaful o dată pe săptămână”, “Da’ la plimbare ieşi?”, “Da, mamă, de două ori pe zi”, “Păi, mamă, ai grijă cum te porţi, să nu te dea ăştia afară!”.

Temă de gândit: ce fapte penale să fac eu, astfel încât să atrag după mine furia legii? Dacă fur, s-ar putea să nu mă prindă. Am ieşit eu odată cu un iaurţel din Mega Image şi n-a piuit nimic. Nu c-am vrut, da’ nu mi-am dat seama că nu l-am pus la casa de marcat. Altădată am ieşit chiar cu nişte blugi, dacă vă puteţi imagina, de la Cora. Nici ăia n-au piuit! Când mi-am dat seama că nu i-am dat la piuit şi că-i aveam pe mine din greşeală, am avut tupeul să mă plimb cu ei prin faţa agentului de pază, care, ironic (nu el, ci conjunctura în sine!), era chiar în dreptul casei de marcat la care eram eu. Am fost foarte sălbatic! O zi plină de adrenalină a fost ziua aia! Ah, ce zile minunate!

Trebuie să studiez mai îndeaproape problema furatului. E foarte greu să furi şi să te mai şi prindă! Păi uită-te la istoria noastră din ultimii douăş'trei de ani! Câţi se jură că nu fură? Pe câţi i-a prins cu raţa-n gură? Concluzie: furtul e foarte greu de demonstrat. Trebuie construită o argumentaţie solidă, trebuie să aduci în instanţă probele! Păi unde e borcănelul meu gol de iaurt? Şi blugii? Blugii ăia cum demonstrez io că i-am furat? Le dau cuvântul meu de onoare? Că aşa, poate toată lumea să spună că fură, dar trebuie probe, domnule, probe! În plus, am învăţat-o şi pe nevastă-mea că la anumite magazine poate să-şi ia cu ea în cabina de probă câte haine vrea, să-şi păstreze pe ea ce-i place şi pe celelalte să le lase la loc. Problema e că nu te prinde, dom’le, asta e problema! Să violez? Nu pot, că-mi iubesc nevasta! Dar, stai! Am o idee excelentă: să-mi violez nevasta! Deşi e foaaaaarte greu de demonstrat şi asta, e o idee de reţinut. Altceva ce-aş mai putea să fac ca s-ajung totuşi la închisoare?

Hmmmm.... să mă rog de interlopii ăştia, să spună c-am făcut eu ce au făcut ei. Hmmm... nu-mi convine, nu cred că pot. Nu pot să ucid la comandă! Eu sunt un tip spontan: ucid când îmi vine, deci şi asta cade!






×
Subiecte în articol: homosexualitate