Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In secolul al XIX-lea, cand in Sulina s-a stabilit Comisia Europeana a Dunarii, spre acest loc veneau nave din toate colturile lumii. Aici se vorbea greceste, ruseste, englezeste. Au mai ancorat vapoare cu sutele pana in anii '80, cand s-a dat in folosinta canalul Dunare-Marea Neagra. Apoi s-a inchis fabrica de peste, unde se lucra in trei schimburi, iar, incetul cu incetul, localnicii au inceput sa plece sa-si caute de lucru prin alte parti. Liceul "Jean Bart' mai are doar cate doua clase paralele. Una de real si una cu profil tehnologic. Astazi, in oraselul semi-izolat, unde mai traiesc vreo 4000 de oameni, o adolescenta isi trimite in toate colturile lumii lucrarile. Nu cu vaporul, ci prin internet.
Mama Dianei s-a nascut in Sulina. Si-a intalnit sotul, medic militar trecut in rezerva, cand el a venit sa-si ocupe postul. Au plecat apoi in Arges, in satul lui, insa femeia nu s-a putut acomoda, asa ca s-au intors pe Dunare. La Crisan, la Chilia si inapoi la Sulina. "Aici oamenii sunt primitori, dar salbatici, nu se adapteaza la civilizatie. Femeile gravide refuzau sa se interneze la Tulcea cand li se apropia sorocul, asa ca nasteau cu moasa in dispensar. Ca sa nu le mai aud vaietele noaptea, imi puneam perna in cap', spune Violeta Lica.
Mama. Tata. Bunicul, catelul. Si Diana. Zambesc cu totii din desenul inramat de o pictorita care l-a vazut si s-a indragostit de el. Liniile trasate de copil, petele de culoare se aranjeaza intr-un ritm care transmite bucuria. "O familie fericita'. Dianei i-a placut dintotdeauna sa deseneze si, la un moment dat, cand avea sase ani, a avut noroc sa o intalneasca pe pictorita Rodica Poiata, care a locuit o vreme in Sulina, si sa ia cateva lectii de la ea. "Inainte imi foloseam doar talentul, acum vreau sa ma perfectionez. Ma pregatesc acasa, imi comand carti, caut tutoriale pe internet. Ma axez pe designul de produs si pentru filme, iar tata ma incurajeaza', spune Diana. A preferat sa nu mearga la liceul de arta de la Tulcea, care nu e unul dintre cele mai bune. E in clasa a X-a la liceul din Sulina, la clasa de real. Vrea sa ajunga la Universitatea de Arte George Enescu, in Iasi, dar sa urmeze si cursurile unui institut din Bucuresti, pentru a se perfectiona in animatie 3D. Viseaza si sa studieze in Paris, unde ar putea vedea expuse lucrarile lui Van Gogh, a carui influenta se vede in panzele ei.
In strainatate nu a mers deocamdata Diana, insa lucrarile ei – da. "Am lucrat pe internet la site-uri. Cei care m-au angajat sunt din toata lumea. Primul a fost din California. Trebuia sa fac un filmulet de animatie de trei minute in Flash, care avea drept tema copilaria celui care a dat comanda. Mi-a trimis poze cu el, o melodie compusa de un prieten de-al lui, ca sa nu avem probleme cu copyright-ul, si un scenariu. Am primit pentru aceasta lucrare 40 de dolari', povesteste Diana. N-a cheltuit banii, i-a pus alaturi de cei pe care i-a strans cand a fost la colindat, de Craciun, si de alocatie. Deocamdata, nu are nici un plan pentru ei.
Diana picteaza doar vara, afara, ca sa nu se intoxice cu diluant, apoi, dupa ce tablourile se usuca, le inveleste bine si le sigileaza, ca umezeala persistenta din aerul orasului sa nu le distruga.
Daca nu va reusi sa-si indeplineasca visul de a face animatie 3D pentru filmele unor regizori renumiti, adolescenta are o varianta de rezerva, datorita tatalui ei, care a obligat-o sa invete limba engleza de cand avea sapte ani. "Copiii se jucau fericiti pe strada. Diana se juca singura in curte, iar discul cu lectia de engleza mergea. L-a acuzat pe tatal ei ca i-a mancat copilaria', spune doamna Lica. Insa engleza a inceput sa ii placa, iar acum ar putea sa dea cu succes la o facultate de limbi straine si sa devina translator.
Diana iese rar din Sulina, doar daca are vreo activitate programata in alta parte. Cu trupa de dansuri a mers la Valenii de Munte, iar cu echipa de baschet – la Tulcea. Oraselul natal nu-i ofera prea multe moduri de a-si petrece timpul liber: "Aici, ca sa te distrezi, poti merge doar la o carciuma, unde se fumeaza. Nu am unde sa ma duc sa vad un film, pentru ca nu avem cinematograf, nici sa vizitez ceva. Exista un muzeu, la far, dar l-am vazut deja de foarte multe ori. De Zilele Sulinei, au loc aici spectacole de muzica populara. "Acum doi ani, au venit cei de la Teatrul «Jean Bart» din Tulcea. Au jucat «Romeo si Julieta», «O scrisoare pierduta» si «Palaria». In rest, nu prea ne viziteaza alti artisti', povesteste adolescenta.
Nici cu cei de o seama cu ea Diana nu impartaseste prea multe. Colegii ei nu prea sunt interesati nici de invatatura, nici de ce vor face cand vor termina scoala. "Ii trag in jos si pe cei care au perspectiva. Cei saraci invata mai mult decat cei mai rasfatati. Cred ca daca eram intr-un oras mai mare, as fi avut mai multe oportunitati. Poate acolo ar fi fost cineva care sa ma indrume. Insa am noroc cu tatal meu, care e un om destept si a citit mult. El imi pune intrebari si ma lasa pana seara sa ma gandesc la raspunsuri', spune Diana. Doctorul e si el mandru de fiica lui, insa ii place sa o tachineze: "Inca nu sunt mandru, trebuie sa invete 3D-ul. Eu as fi vrut sa fie avocata; pregateam zestrea de barou – 10 000 de marci. Neam de neamul meu n-a avut de-alde astia, artisti.'
In camera ei, ferita de vanturile aspre ce se isca la varsarea Dunarii in mare, printre papusi si cartile pe care le iubeste - Pe aripile vantului, Dama cu camelii, Maitreyi, Diana se pregateste pentru ziua cand va pleca sa cucereasca lumea.
mai multe animatii pe http://www.youtube.com/user/DianaAdriana95/videos
