Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vechea uniforma sta intinsa pe pat, dar copilului Lele ii e frica sa o atinga. Vede el bine ca i-a ramas prea mica sa-l mai incapa si anul acesta. Are noua ani, este in clasa a doua, dar vara asta parca a crescut peste masura. Poate ca haina cea neagra l-ar mai incapea un pic, dar camasa cea alba s-a scurtat dintr-o data cu cateva degete. Oare nu vor rade colegii de el daca-l vad ca vine asa la scoala? Incearca pantalonii, dar si aceia s-au facut mici. Fermoarul s-a prapadit; ca sa-i vina, pantalonii trebuie prinsi cu ac de siguranta. De dincolo, din odaie, rasuna vocea mamei: 'E mica uniforma, nu are nimic! Punem un nasture, doi, acolo si gata!'. Dar pe Lele vorbele astea mai mult il mahnesc. Ii e rusine sa mearga asa la scoala. El si-ar dori sa ia premiu, sa citeasca mai mult, sa fie cel mai bun din clasa. Dar asta, mama parca n-ar intelege-o...
'Uneori as vrea sa-i vad ca pleaca amandoi impreuna la scoala, cu ghiozdanul in spinare'
Si cum ar putea ea sa inteleaga? A facut scoala pe apucate, nici n-a ajuns la liceu si s-a si maritat. Acum munceste cu ziua in sat, dar asta numai cand are noroc si o cheama cineva. De cand i-a murit barbatul face foamea. Oricum, in casa n-a avut niciodata un frigider, macar. Ar fi prea scump sa plateasca curent electric si pentru el. Locuieste in Mogosoaia, langa Bucuresti, intr-o darapanatura de casa gata sa cada pe ea. Are, cu totul, opt copii: unul e la puscarie, cinci au plecat in lume sa se descurce singuri. In casa ei din Mogosoaia a mai ramas doar cu doi: cu Lele si cu Bebel, fratele mai mare. Pe Bebel nu l-a trimis niciodata la scoala, e analfabetul casei. Copilul are doar 12 ani, dar mama il tine langa ea sa faca treburile mai grele, de barbat: aduna fier vechi, face de paza, cara apa, iarna da la zapada, strange lemne din padure si tot ce mai trebuie. Singura zice ca nu s-ar descurca si ca, daca n-ar fi Bebel, ar muri toti trei de foame.
'Sotul a murit de cancer la esofag. Cat timp a stat el la pat, ajutor n-am avut decat de la Bebel. Curata zapada iarna prin sat, iar banii ce-i castiga ii aducea in casa. Si cara lemne cu bratul sa bagam in sobita aia sa ne incalzim toti. Sotul fuma si eu ii ziceam copilului: Bebelu, ochii si focul, mama! Sa nu cada jar sa luam foc cu totii, sa nu cada scum de la taticu’ cu tigara!', povesteste mama.
De rusine ca e analfabet, Bebel s-a salbaticit: nu vorbeste cu nimeni, ci numai raspunde prin da sau nu. Zici ca e autist. Acum ii e rusine sa mearga in clasa intai ca ar fi mai mare cu cinci ani decat colegii lui. 'Nu ma duc, ca nu vreau sa fiu eu tatal picilor', ii spune mamei. Incercam sa-l provocam sa ne citeasca pe litere un titlu, dar degeaba. Bebel priveste titlul cu spaima, isi indeasa sapca pe cap si dintr-o data o ia la fuga, trantind usa, fara sa spuna nimic.
Mama vede scena si ne explica: 'Ma uitam cand Lele citea la televizor si Bebelu, nema! Ce sa ajunga el daca nu merge la scoala? Ce puteti crede dumneavoastra ca ajunge Bebelu? Nu se poate, nu se poate, asta e! Ce sa-i fac? Uneori as vrea sa-i vad ca pleaca amandoi impreuna la scoala, cu ghiozdanul in spinare'.
Citește pe Antena3.ro
Sa ajung sofer, sa vina Mos Craciun, sa am un calculator
Dar Lele de abia are o vechitura de ghiozdan primit de pomana. Rechizite mai primeste de la scoala, dar tot nu-i ajung. Astazi i-am daruit cateva caiete. Se napusteste asupra lor ca si cand ar fi prima data cand vede asa ceva. Le deschide pe fiecare, le rasfoieste si, cand se convinge ca nu-l vede nimeni, le miroase. 'Hmm, miros a nou!', murmura. Carti cu povesti n-are, mama n-a avut niciodata bani sa-i cumpere asa ceva. Nici carti de colorat n-a avut vreodata. Povesti citeste numai dupa amiaza, dupa ore, cand ajunge peste drum, la fundatia The Door. Acolo se simte acasa, acolo mananca dupa amiaza o ciorba calda. La fundatie merge in fiecare zi sa-si faca temele cu voluntarii. Caci mama nu l-a ajutat acasa niciodata la teme, nu se pricepe sau n-are timp.
De ceva vreme, vine la fundatie, la teme, si Bebel. La cei 12 ani ai lui, deocamdata nu stie sa faca decat cerculete si bastonase. Lele, insa, stie de pe acum ce vis are: vrea sa fie sofer. Isi inchipuie ca meserie mai buna nu exista pe lume. 'Ce ti-a adus Mos Craciun anul trecut?', l-am intrebat. I-a inghetat zambetul pe buze: 'Nu mi-a adus nimic. Dar mi-as dori sa-mi aduca un calculator'.
Lui Mihai Bibicu, director al fundatiei The Door, luptatorul Lele ii pare un personaj ca din carti: 'El a simtit exact trendul si a facut deja alegerea in viata, alegand clar educatia si scoala. Fratele lui care nu merge la scoala inca se gandeste. E cu trei ani mai mare si inca se gandeste'. Dar alegerea facuta tot nu e suficienta pentru micutul Lele. Ca sa-si vada mai departe de scoala are nevoie de uniforma, de carti si de caiete in plus. Dar toate astea sunt o mica avere pentru familia Gheorghe. Daca mama ar da banii pe carti pentru copii, cu ce si-ar mai cumpara mancare?
