Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Iaşi, Starea Civilă. Un cuplu de pensionari, Virgil şi Maria. El, 68 de ani, ea, 65. Se apropie timid de treptele instituţiei ce sclipesc sub “mângâierea” neblândă a soarelui. Ambii poartă pălării de paie ce le acoperă părul cernit. Îmbrăcaţi lejer, în bluze obişnuite, nu par a se prezenta la un eveniment deosebit, propria lor căsătorie. Doamna poartă cu ea o sacoşă din plastic în care a aşezat cu grijă o sticlă de suc, o alta de apă plată şi două caserole cu prăjituri. Consumaţia modestă de după fericitul eveniment. Bărbatul poartă cu el… o durere insuportabilă. Îşi frământă între palme marginile pălăriei. Roşu la faţă, se plimbă dintr-un loc în altul neputându-şi stăpâni suferinţa. Un cancer la limbă, avea el să se destăinuie reporterilor ce-l luaseră cu asalt. Au pătruns în sală fără emoţii, bărbatul descoperindu-şi respectuos chipul chinuit. Doamna a zâmbit puţin înainte să ajungă în faţa celei care va oficia evenimentul. Nu s-au ţinut de mână, nu s-au sărutat. Şi-au jurat doar credinţă până la moarte unul-altuia în faţa ofiţerului. Dacă soţia a strigat cu glas tare “da”-ul regulamentar, bărbatul abia a îngânat celebra afirmaţie între două grimase de durere. Martori au fost sora doamnei, alături de soţul lei. Soţii Holoşpin sunt la a doua căsătorie, după cea din 1978. În 2001, după ce a aflat că soţul său o înşeală cu o vecină şi alte probleme, doamna a cerut divorţul. “Era împrăştiat rău soţul meu atunci, de aceea am hotărât să mă despart, dar am locuit în continuare cu el”, spune Maria. A continuat să trăiască cu Virgil sub acelaşi acoperiş, evitându-se din când în când, la bucătărie, unde consumau prânzul pe rând sau în alte locuri. Pentru că este bolnav şi trebuie să rămână toate în regulă după eventuala dispariţie a bărbatului s-au gândit să-şi pună din nou “pirostiile”. Aşadar, o poveste de dragoste cu suişuri şi coborâşuri la final de drum, încheiată cu o nouă căsătorie.
La 68 de ani, s-a căsătorit în prag de moarte
“A fost un băiat frumos, un băiat deştept. Eu am lucrat la SC Antibiotice SA şi lucra şi dumnealui acolo, am fost la o şuetă undeva, la un bal, aveam doar 20 de ani, atunci ne-am cunoscut”, poveşteşte Maria. “Nu avem copii, dar este foarte bine să am grijă deocamdată doar de domnul Holoşpin...Am trăit împreună aproape 50 de ani…Acum el este operat la gât…Nu am niciun fel de emoţie. Nici nu am motiv. În viaţă trebuie să ai foarte multă tărie de caracter şi să fii un om pregătit să dai piept cu greutăţile chiar dacă viaţa îţi oferă surprize”, adaugă Maria Holoşpin. Aşa au devenit Maria şi Virgil proaspăt recăsătoriţi, la aproape 70 de ani. Au vrut să aibă parte de intimitate la acest important eveniment. Fără alai. Nu au chemat nici măcar vecinii, şi lăutarii au lipsit. După oficiere, ameţit de durere, domnul Holoşpin şi-a aprins o ţigare. A ciocnit cu soţia un pahar de suc muşcând cu tărie din chiştocul aprins. S-au făcut fotografii, s-a filmat. Domnul şi doamna proaspăt însurăţei nici măcar nu s-au ţinut de mână. Au spus că nu şi-au făcut planuri pentru luna de miere, dat fiind afecţiunea de care suferă bărbatul. Nu vor pleca nicăieri. “Doar sănătate dacă ar fi”, subliniază ei pe rând. Se retrag timid din curtea plină de viaţă, cu tineri exuberanţi, cu fete cu fuste scurte, machiate până la urechi, rujate şi împopoţonate, pregătite să ia viaţa în piept. Pentru soţii Holoşpin nu a mai rămas decât să ia moartea în piept. De aceea au ţinut să dea un sfat tinerilor de astăzi. “…Dacă vă căsătoriţi să rămâneţi aşa, nu astăzi legaţi şi mâine divorţaţi. Să fie şi unul şi altul oameni serioşi, pregătiţi pentru viaţă. Şi să facă copii!”, accentează doamna Holoşpin parcă cu o undă de regret în glas că în familia sa nu s-a născut niciunul. “Dacă am emoţii? Am dureri, cine ştie mâine dacă mă mai trezesc”, adaugă Virgil, bărbatul care s-a căsătorit în prag de moarte…
