Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se facuse 4 dimineata si Florin umbla la pas pe marginea unei autostrazi nesfarsite, undeva in Zaragoza, Spania. Vreo 15 kilometri asa a mers, cu rucsacul in spinare, ametit de viteza din jur. Tanarul Florin Arjocu, autostopist profesionist, avea la bord zeci de mii de kilometri, ba chiar vazuse toata Europa aproape gratis, numai cu 'ia-ma, nene'. Dar, de dat asta, avea al naibii ghinion sa nu gaseasca in drumul lui o benzinarie unde sa faca urmatorul stop - caci in Europa civilizata benzinariile sunt un fel de 'statii' pentru autostopisti. Planul era sa ajunga in Madrid si parea floare la ureche. Plecase de acasa, din Timisoara, si pana in Spania nu daduse un ban pe transport. Ba se mai si oprise pe drum, sa viziteze Venetia si Grenoble.
«Where are you from?» «Romania, Timisoara». «Si atunci de ce vorbim engleza?»
Dupa ore in sir de mers pe autostrada, bucurie mare, in sfarsit, o benzinarie! N-avea de unde sti ce surprize urmau sa vina imediat peste el. Afara se facuse lumina, parcarea se umpluse de TIR-isti.
'La 7 dimineata, plec cu un sofer roman de TIR pana in urmatoarea benzinarie. Urmatorul TIR se apropie si ma ia pana la periferia Madridului. Tot roman si soferul acesta. Faina coincidenta. De acolo, o masina mica ma duce in oras, la metrou. Conversatia cu cei din masina a decurs cam asa: «Where are you from?» «Romania, Timisoara». «Si atunci de ce vorbim engleza?». Si m-am simtit mandru sa fiu roman, salvat tot de romani, dar la 2800 de kilometri distanta', povesteste Florin Arjocu.
“Confortul? Nu-mi spune mare lucru. Merg cat ma tin balamalele'
Asta s-a petrecut in 2008 si este numai una dintre aventurile vietii de autostopist profesionist. Intre timp, Florin a batut peste 100.000 de kilometri numai cu stopul, ca sa se plimbe prin lume si sa vada cam toate tarile Europei. Are 29 de ani, lucreaza in IT si, din dragoste pentru calatorii, a deschis www.drumliber.ro, un site de referinta pentru amatorii de turism.
Ca Florin mai sunt multi altii in Romania si chiar au construit o comunitate a autostopistilor: se sfatuiesc pe forumuri, fac trasee in grup si organizeaza adevarate intalniri. Cand pleaca la drum, nu le trebuie restaurante, nu vor camere luxoase la hotel, nu-si cumpara suveniruri. Au la ei o pereche zdravana de bocanci, o haina polar, un rucsac comod si cateva sandviciuri.
Confortul? “Hmm, mie asta nu-mi spune mare lucru', zice Florin. “Pur si simplu merg cat ma tin balamalele. Uite cateva motive pentru care prefer stopul: fiindca de multe ori asa ajung mai repede decat cu trenul, fiindca am multa mobilitate, pot sa merg unde vreau si cand vreau, fiindca asa cunosc oameni noi, interesanti si fiindca… nu costa nimic. Daca merg cu autocarul sau cu autobuzul e un chin, stau inconfortabil, merg mai greu decat o masina si, culmea, trebuie sa mai si platesc pentru toate astea', spune timisoreanul.
Dar, dintre toate avantajele mersului cu autostopul, cel mai mult pe el il incanta aventura: “Poti trece prin unele experiente fantastice. Cum ar fi sa traiesti 24 de ore intr-un TIR in deplasare, pe autostrazile Europei? Eu am facut-o de doua ori, odata de la granita Frantei cu Italia (Ventimiglia) si odata de la Ljubljana pana in Romania. TIR-ul iti ofera foarte mult confort pentru ca are doua paturi, iar scaunele sunt foarte ergonomice'.
Viata dupa autostop: 29 de ore de somn, fara pauza. “Colegul a crezut ca am murit'
Ca autostopist, soferii te uimesc mereu. Intr-o zi, Florin a dat peste niste pocaiti care l-au terorizat tot drumul Cluj – Arad numai cu muzica religioasa. Alta data, la Milano, pe cand tocmai se intorcea din Franta, a dat peste un sofer ungur care a plecat mai departe cu tot cu bagajul lui, din greseala.
“Chiar daca era 23 decembrie, era amiaza si soare, iar eu eram doar in polar si tricou, nu aveam nevoie de mai multe haine. Atunci m-am vazut fara geaca, fara rucsac, fara aparat foto si telefoane. Tipul plecase si eu eram la Milano, imbracat subtire si cu o noapte in fata … Ce sa fac?', isi aminteste Florin. Intr-un final, ungurul si-a dat seama de greseala si s-a intors din drum sa-i dea bagajele inapoi. “Dupa care am mers fara pauza pana la granita cu Slovenia.
In continuarea drumului am mers cu un bosniac pana la Ljubljana, iar de acolo, foaia RO (cartonul pe care autostopistul scrie unde vrea sa ajunga n.n.) m-a dus pana la Simeria, tot in 24 de ore. Deja de doua ori intr-o luna traiam o zi intreaga in cabina TIR-ului'.
Dupa o expeditie–maraton ca asta, cade frant si doarme in nestire. Recordul lui timisoreanului a fost de 29 de ore de somn fara pauza. Colegul lui a crezut sincer ca a murit. Cand s-a trezit, Florin nu intelegea cum de are el 30 de apeluri si mesaje pe telefon…
