Vanghelion de criză, sărbătoare hibridă

Pe vremuri, distinsul primar Marean Vanghelie dădea cu mici pe bon şi bere în populaţie de 1 Mai şi cu cântări şi potoluri la preţuri modice de Revelion. Din cauză de criză, guvernare portocalie  şi probabil schimbare a garniturii de la şefia PSD, din mai 2009 nu a mai pus de nici o paranghelie populară. Totuşi acum a inventat o sărbătoare hibridă, o "pomana porcului" fixată mult după Ignat, între Crăciun şi Anul Nou. Tărăşenia se desfăşura în Parcul Sebastian din Sectorul 5, având drept public ţintă alegătorii onorabilului şi era anuţată pe câteva zeci de bannere, despre care presupunem că au costat ceva bani.

Fiind la noi o ediţie de ziar care se încheia ceva mai repede, am ajuns la "spatele locului", adică undeva după parc unde am găsit un loc de parcare pe la ora 14:00, cu toate că evenimentul porcesc era anuţat la 15:00. Mai întâi, am dat peste o droaie de jandarmi care păzeau nişte domni lucrativi, ocupaţi cu pârlirea unei scroafe, ajutaţi de un fel de aruncător de flăcări. Un "şef de porc" emitea la intervale regulate ordine gâjâite. Două domnişoare şi un domnişor cu mutre de oameni din administraţia locală preparau cu aerul unor alchimişti o cantitate mare de vin fiert, într-un cazan. Pe lângă, nişte politologi din cartier ajunseseră la concluzia că "tot Radu Mazăre e mai bun, dă şi ceva zahăr şi ulei".

Era foarte frig, aşa că ne-am retras strategic în maşină. Când ne-am întors, lucrurile evoluaseră. Se făcuse o coadă formată din 70-80 de inşi unii pensionari sărmani, alţii cu mutre de milogi profesionişti. Pe o masă de lemn crescuseră nişte jumări, probabil de la alţi porci, fiindcă scroafa întreagă nu se pârlise complet. Jandarmii se mai contrau cu diverşi domni, care, într-o bună tradiţie naţională, voiau să sară peste rând. Mi-a plăcut o doamnă care era imparţială ca tot românul. Cu toate că venise la slănina lui Vanghelie avea cizme galbene de cauciuc, inscripţionate cu PNL. Eroinele de la televiziunile de ştiri transmiteau "live" printre vălătucii de fum care ieşeau de sub oala imensă cu vin. Până la 15, 45 nu începuse nici o împărţeală (cine a mai văzut pomană civilizată?), aşa că învinşi de frig şi presaţi de timp am pornit spre redacţie şi eventual spre un vin fiert cumpărat în regie proprie.