VIDEO Evadat din PUŞCĂRIA ORAŞULUI. Românul care renunţă la vilă, limuzine şi bani, ca să trăiască într-o colibă

'Banii? Si ce ai? O masina, poate doua, eu am avut chiar trei. Pana la urma, ce faci cu ele? Eu vad banii ca pe niste hartii cu care in esenta n-ai ce sa faci. Eu vin la tine, iti dau ceva si tu-mi dai niste hartii. Ce inseamna hartia aia?

Probabil intr-un final o sa cada si sistemul financiar si se va ajunge la un troc'. Acum cateva luni, pentru Paul Culda banii insemnau mult mai mult de atat. Dar atunci traia alta viata.

Avea 46 de ani si se bucura de casa lui cea mare, de masinile cele scumpe si de afacerea prospera ca terapeut Bowen. Pe langa asta, mai si preda educatia fizica la facultate. Totul parea perfect si asezat. Nu-i mai lipsea nimic - viata lui era moderna, bogata si clara. In terapia Bowen avea o reputatie buna, de om serios. Il cautau sute de oameni, asa ca-si deschisese cabinete particulare in patru orase diferite. Cabinetul din Cluj, de pilda, este o vila impunatoare.

Om cu vila si masini elegante. Prea ocupat sa se mai relaxeze in gradina

Dar intr-o zi toate astea nu i-au mai ajuns. Pur si simplu si-a dat seama ca e prea ocupat sa se mai relaxeze in gradina cea frumoasa de acasa, cu iarba ca-n reclame. Muncise pentru ea pana la epuizare, dar acum, ca o obtinuse, nu mai avea timp sa stea trantit pe iarba din curtea casei, cu ochii la cer. A stat mult si s-a gandit pana a ajuns la o concluzie desteapta: 'Este imposibil sa ai atata confort, sa ai totul la picioare si cu toate astea sa nu mai ai timp sa te odihnesti, sa te relaxezi si sa te bucuri de ceea ce ai'.

Citeste si: Salbaticii moderni din Apuseni. PRIMII ORASENI CARE SI-AU LUAT CAMPII si au fugit in pustiu

Atunci a simtit pentru prima data ca acolo, in oras, parca n-ar trai viata lui cea adevarata. Traficul, bulevardele, betoanele Clujului si ale Albei erau o lume straina in care el se simtea sufocat. 'Si apoi ma uitam si la fetele oamenilor, pe strada, si imi dadeam seama ca aceasta nu e viata pe care si-o doresc nici ei. Toata lumea era suparata, toti se uitau la ceas si rar daca vedeam vreun zambet'.

Nu mai era fericit. 'Aveam cate 20 de lucruri pe lista zilnica de facut. Eram foarte dinamic, lucram foarte mult. Dar pentru ce toate acestea, daca tu nu simti ca faci ceea ce trebuie si esti, pe undeva, gol pe dinauntru?'. Cu intrebarile astea in minte, Paul a decis sa faca schimbarea. Singura cale – sa lase totul balta si sa se salveze in natura, si-a zis.

Viata de eco village: 'As putea dormi direct pe jos, sa simt pamantul'

Tot cautand, a aflat de primul eco village din Romania: Apusenii Verzi din Almasu Mare, langa Alba Iulia. Se construieste acum si se va intinde pe circa 45 de hectare. Lui Paul ii sclipeau ochii numai la gandul ca putea locui acolo, in varf de munte, alaturi de ceilalti. fara confort, batut de vant si de zapezi, intr-o casuta rotunda din lut. Sa doarma, eventual, direct pe pamant, infasurat intr-o patura, sub cerul liber, cu un foc de lemne trosnind alaturi. Sa gateasca la pirostrii, noaptea sa-l uite Dumnezeu numarand stele si iarna sa-l pocneasca viscolul in fata.

Asadar a sosit in tabara Apusenii Verzi, a cantarit oferta, si-a cumparat teren si a decis pe loc: la vara se va muta aici. Va renunta fara nici un regret la bunastarea urbana, la canapelele confortabile, la mall-uri, la pantofii eleganti de bulevard, la baruri, restaurante si televizor. Isi va pastra cabinetele caci va trebui sa traiasca, dar la una dintre case deja a renuntat. Alte ganduri il incearca acum: “Visez ca imi voi face in eco village o casa din butuci prinsi cu pamant, ca va avea o singura usa fiindca nu-i vor trebui mai multe si ca as putea dormi direct pe jos, sa simt pamantul'.

Simte el ca satucul eco din Almasu Mare ii va salval. Acum, ca periodic ia muntele in piept ca sa lucreze la ridicarea satului, nu pricepe cum de a putut trai zeci de ani in puscaria orasului. 'Eram ca un robotel, mergeam, munceam, ma duceam acasa, ma uitam la televizor, ma culcam si a doua zi o luam de la capat. In schimb, aici pe munte aerul e curat, aici mancarea e sanatoasa, aici e timp pentru spirit', zicePaul.

'Noi aicea suntem cazati nu la cinci stele, ci la miliarde de stele'

Iata-l in fata unui foc de tabara, la un vin fiert, in puterea noptii, in varf de munte, inconjurat de prietenii lui de acum, viitori vecini in satucul eco. Azi dimineata, in traficul din Cluj era apasat, tensionat, ingrijorat, ridat. In seara asta, langa foc, e senin, radios si zambeste cu toti dintii, ca un copil. A intinerit cu zece ani. I-a disparut ridul de pe frunte, i-au murit gesturile mici si nervoase. Alt Paul. Pentru el, sensul cuvantului 'confort' s-a dat peste cap: 'Pai, uite-te si tu, la un jar asa de frumos, cum sa nu fii fericit ca-l ai in fata ta? Dar du-te la oras si nu gasesti asa ceva!'. Izbucneste in ras cu tot cu gasca: 'Noi aicea suntem cazati nu la cinci stele, ci la miliarde de stele! La toate stelele! Daa, suntem intr-un confort dus la extrem!'.

De cand a decis sa-si ia lumea in cap, a devenit, din om practic, filozof in toata regula. Caci aici, in varf de munte, unde ceas si televizor nu exista, Paul are timp sa mediteze: 'Lumea de la oras mi se pare o masinarie fara directie, cu motor care merge mai mult in gol. Nu se duce spre ceva bun. Oamenii de la oras nu mai simt ceea ce le este natural si nu mai vibreaza cu nimic. Eu zic ca e momentul ca lumea sa se schimbe. Cum? Nu stiu. Oricum, dar intr-un fel mai bun'.