Emisiunea TVR 1 care prezintă în fiecare dimineaţă ziarele e moşită în aşa fel încât să nu provoace daune psihice şi de moral Cotroceniului şi Palatului Victoria, iar anul Iepurelui de Metal să nu conducă la traume electorale în 2012. An 2012 pentru care PDL-ul şi ai marinarului nutresc speranţa că va fi cum scrie în zodiacul chinezesc: an al Dragonului, adică un an al puterii. La vremuri noi, tot ei. Care, după prorocirile indianului Singh, vor face din Bucureşti un fel de Nou Ierusalim.
În aceste împrejurări, ziarele care nu cred în dezastrele actuale ale PDL ca singura cale de ieşire din criză, şi în profeţiile indianului, care va să zică, ziarele care nu pun botul la prezicerile lui Boc, vă amintiţi?, cei care ne înjură azi, mâine ne vor mulţumi nu pupă nici ochişor. Adică sunt excluse din emisiune.
N-avem nimic cu ziarele care apar constant în fiecare dimineaţă, la urma urmei sunt partenerii noştri de trafic prin tunelul lui Boc spre luminiţele Cotroceniului.
Cu ajutorul lor însă, dimineaţă de dimineaţă, angajaţii Rodicăi Culcer au prilejul să mimeze participarea TVR-ului la problemele grave ale ţării, aducând o critică meritată, tovarăşi... Prezentatorii preiau dintr-un ziar o temă la zi şi în scurt timp dezbaterea devine caldă, tandră şi bleagă, ca mângâierea profesoarei pe capul lui Bulă, cadrului didactic fiindu-i teamă să nu scoată vreo tâmpenie din el.
Emisiunea "Revista presei" îşi arată colţii invers decât ziarele duşmănoase: loveşte, dar loveşte constructiv, să nu se creeze confuzii cu partea pe care o slugăreşte, aşa ca mahalagioaicele care-şi critică educativ odrasla în faţa porţii, după care o plesnesc cu grijă să nu-i scoată dinţii.
Blânduţii de la TVR 1 sunt făcuţi pentru acest soi de presă. Motiv pentru care, în fiecare dimineaţă, la revista presei TVR se sare peste Jurnalul Naţional, conform modelului activiştilor anterevoluţionari, dacă nu te pomenesc ei, nu exişti.
Obiectivul emisiunii e clar: să nu se strecoare vreun ziar inamic pe taraba TVR. Ziarele care nu cred în critica mălăiaţă, promovată de TVR pe taraba lui Culcer, n-apucă lumina zilei la postul public de televiziune.
În democraţia care ni s-a urcat la cap, credeam că televiziunea publică de aia e publică: priveşte lumea senin, fără patimi şi interese politice. Echidistant. Nu fie şi pentru că trăieşte din banii tuturor ci tocmai pentru că respiră din bani publici. Din banii pe care-i plăteşte fiecare pe abonament. Şi din banii de la buget, tot publici. Amintiţi-vă ce scandal a fost cu ani în urmă când s-a discutat susţinerea televiziunii publice pe principiul milogelii. Devenise un act de patriotism să susţii instituţia pe care o ocoleai cu telecomanda, fiindcă era cenuşie ca ziua rea. Lucrurile s-au mai schimbat. Pe banii tuturor, televiziunea are ochii albaştri, ca albastrul uniformei şi valurilor mării. Dar pe aceiaşi bani.
Rodica Culcer, mesagera înaltelor idei ale Cotrocenilor, a dus până şi emisiunea asta amărâtă pe noi culmi de politizare şi dispreţ. Acuzată de curând de partizanat insalubru (n-am zis jegos) cu măsurile guvernului Boc, precum şi de mesaje politice, de parcă televiziunea publică are statutul unei afaceri de familie, reflecţiile lui Culcer au stârnit doar reflecţiile Ralucăi Turcan, celebră pentru viziunile sale politice privind-o pe Elena Udrea. Simbioza de clan funcţionează ireproşabil.
În esenţă, gândind ca un SRL politic de doi bani, emisiunea Revista presei politizează prin omisiune. Ziarele care le stau în gât, care le dau insomnii şi-i fac să-şi roadă unghiile nu există. Ambetată de putere, şefa ştirilor TVR împarte lumea în ţara lor şi ţara celorlalţi. Chestiunea e că infracţiunea morală şi deontologică se produce pe banii celor care-i spulberă în sondaje. Adică, şi cu banii luaţi.