Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat statul român la plata a 5.000 de euro despăgubiri morale și a 1.000 de euro cheltuieli de judecată către un pensionar care a fost lipsit de un acces liber la instanța de judecată. Este vorba despre un litigiu în care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, în toamna anului 2013, cererea de recurs formulată de bărbatul în cauză, care solicitase ajutor public judiciar din partea statului, pentru a putea achita o parte din taxa de timbru. Cererea sa a fost judecată în lipsă, a fost respinsă, iar, după câteva zile, a fost respinsă și acțiunea principală. CEDO a stabilit că, în acest caz, a fost încălcat articolul 6.1 din Convenție.
Cauza pierdută de statul român la CEDO se numește “Mihalcea împotriva României” și a fost soluționată de instanța europeană în 17 noiembrie 2020, fiind publicată, săptămâna trecută, în Monitorul Oficial al României. Iar speța în sine este mai mult decât interesantă, sub mai multe aspecte.
Reclamantul este un pensionar, născut în anul 1939, domiciliat în Oradea, care, în anul 2013, a acționat în judecată, la Curtea de Apel Cluj, o companie de brokeraj pe bursă, dar și Autoritatea pentru Supraveghere Financiară (ASF), solicitând ca ambele pârâte, în solidar, să-i restituie acestuia sumele pe care le-a investit la bursă, dar pe care societatea de brokeraj în cauză nu mai era, la acel moment, în măsură să i le ramburseze. Motivul acestei situații era acela că Autoritatea pentru Supraveghere Financiară suspendase licența de funcționare a acelei companii de brokeraj la bursă.
În data de 24 aprilie 2013, judecătorii Curții de Apel din Oradea au admis în parte cererea cetățeanului, obligând doar societatea de brokeraj să ramburseze sumele plătite, însă a respins cererea în ceea ce privea plata în solidar a sumei și de către Autoritatea pentru Supraveghere Financiară.
La recurs a intervenit problema taxei judiciare de timbru
Iar de aici, începe o poveste halucinantă. Reclamantul a atacat hotărârea Curții de Apel Oradea cu recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție. Însă, aici s-a lovit de o problemă serioasă. Examinarea recursului era supusă plății unei taxe de timbru în cuantum de 9.500 de lei (aproximativ 1.950 de euro, la cursul de schimb din acea perioadă). Bărbatul a plătit doar parțial această taxă, depunând suma de 5.000 de lei (aproximativ 1.050 de euro), invocând în fața instanței supreme prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar în materia civilă, în baza cărora a cerut Înaltei Curți fie scutirea de la plata restului rămas neachitat, fie eșalonarea plății acestuia.
Mihalcea a justificat cererea prin faptul că, trăind din pensia pentru limită de vârstă, nu mai avea mijloacele necesare să plătească taxa de timbru. Totodată, reclamantul a solicitat și amânarea examinării recursului, pentru a-și putea plăti această taxă.
Numai că, în data de 11 octombrie 2013, Înalta Curte i-a respins cererea de acordare a ajutorului public judiciar, pe motiv că reclamantul nu a prezentat documentele justificative în sprijinul cererii sale. Mai mult, i-a acordat și cinci zile termen pentru a contesta această soluție.
Înalta Curte de Casație și Justiție a încălcat articolul 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Motivarea soluției prin care i-a fost respinsă cetățeanului în cauză cererea de acordare a ajutorului public judiciar i-a fost comunicată acestuia, prin poștă, în data de 21 octombrie 2013, iar, în 25 octombrie, Înalta Curte a respins recursul, fără ca reclamantul să fie prezent în instanță. În 12 noiembrie, aceeași instanță a respins și solicitarea de reexaminare a respingerii cererii de acordare a ajutorului public judiciar.
Și, astfel, lucrurile au ajuns la CEDO, unde Mihalcea s-a plâns că, în cazul său, a fost încălcat articolul 6.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, mai exact că i-a fost încălcat dreptul de acces la o instanță de judecată.
Instanța Europeană i-a dat dreptate și a constatat faptul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu îi putea reproșa acestuia că nu a informat instanța cu privire la intenția sa de a contesta respingerea cererii sale de acordare a ajutorului public judiciar. „Anulând recursul declarat împotriva deciziei din 24 aprilie 2013 și respingând în continuare cererea de anulare, Înalta Curte de Casație și Justiție a privat reclamantul de dreptul de acces la instanță”, se arată în decizia Curții Europene.
Mihalcea a solicitat 595.750 de euro despăgubiri materiale și 100.000 de euro despăgubiri morale, precum și suma de 4.192 de euro, reprezentând cheltuieli de judecată. CEDO a admis, în final, plata de către statul român a sumei de 5.000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral cauzat și 1.000 de euro pentru cheltuielile de judecată. Însă cel mai important este că, prin procesul judecat, în maniera descrisă anterior, în România, CEDO a admis faptul că a fost încălcat articolul 6.1 din Convenție.