Simfonie in rosu, galben si albastru

Puritatea iubirii de semeni, jertfa de sine pentru mantuirea altora sunt naruite in constiinta omului contemporan. Au existat personalitati care nu s-au sfiit sa-i ajute pe cei in suferinta si care au iubit oamenii asa cum erau, si cu bune, si cu rele.

Icoana Maica Domnului cu Pruncul - Hodighitria, sfarsitul secolului XVII, Tara Romaneasca, din colectia Muzeului National de Arta al Romaniei

Regina Maria a Romaniei a fost, se stie bine, una dintre cele mai frumoase femei ale vremii sale, dar si o personalitate, putin scolita spun gurile rele, care a influentat prin jertfa de sine lumea in care a trait. Era celebra pentru ochii ei, de o nuanta rar intalnita, albastru-gri, imposibil de uitat. Universul intim al Mariei ne descopera o regina care a iubit operele de arta, a avut un gust fin pentru bijuterii, dar si o aviditate pentru nou.

INITIATIVE. Figura reginei nu se poate disocia de impresia ei romantica, din fericire, contrabalansata de vocatia ei umanitara, ce a determinat-o sa aiba initiative cu totul speciale, chiar eroice, precum aceea de sora de caritate in primul razboi mondial si de "comandant onorific al regimentului patru Rosiori". In 1913, fara a se gandi la posibilitatea propriei contaminari si a copiilor ei, regina Maria a ingrijit soldatii bolnavi de holera din lagarul de la Zimnicea, iar in iarna anului 1916, in urma retragerii Guvernului in Moldova, viziteaza spitale dezorganizate, descoperind soldati care mureau din pricina pneumoniei contractate in incaperile neincalzite, raniti asezati cate trei in pat, indiferent de boala pe care o aveau, alimente care lipseau si o neinchipuita mizerie. vizite. Imbracata in uniforma infirmierelor, cu crucea alba de email la gat, se oprea la capataiul fiecarui bolnav. Dupa slujba de Craciun, se plimba printre raniti, oferindu-le acestora ceai, bomboane, cruciulite. Pentru activitatea ei, francezii, impresionati, i-au oferit, prin intermediul ministrului Frantei in Romania, Medalia Epidemiilor.

SUFERINTA. Iarna lui 1917 a prins-o pe regina in transee, in aceeasi locatie, dar ideile ei erau puse in practica mai des, exemplu stand un adapost de noapte pentru soldatii obositi ce treceau prin Iasi, ridicat chiar de Craciun. De obicei, palatul era o gradina in preajma Sarbatorilor, datorita florilor pe care Regina le primea. Din nefericire, in timpul razboiului nu se putea gasi nici macar una, singurul care se putea culege era vascul, iar acest lucru era o adevarata suferinta pentru femeia Maria. Fetele Reginei au ornat un brad si au dat un ceai pentru francezii care lucrau la spital. L-au rugat pe Enescu sa cante, el executand dumnezeieste bucati pe care le adorau. Regina a supravegheat ca randuiala sa fie respectata, dupa sfanta si vechea datina, ascultand colinde si vicleimuri. A purtat o coroana din beteala daruita de cateva doamne si a impartit ea insasi prajituri baietilor cu buhaiul. Anul Nou 1918 a fost intampinat de muzica lui Enescu. Se sfarsea un vis rau, iar cel al Romaniei Mari se intruchipa aievea. Revenirea in Capitala a fost o zi de entuziasm, iar familia regala va fi intampinata de primarul Bucurestilor cu paine si sare, o simfonie ametitoare de rosu, galben si albastru.

COSTUM POPULAR. Regina Maria a avut o pasiune speciala pentru costumul popular romanesc, cu care s-a imbracat si s-a fotografiat de atatea ori, si nenumarati prieteni printre taranii din Iasi, care veneau la ea in speranta de a putea fi vindecati. Tot acolo a intalnit un batran ciudat care de fiecare data o ruga sa ii fie permis sa o viziteze la Bucuresti dupa terminarea razboiului. Acesta chiar a venit ulterior la Cotroceni, de doua sau trei ori, pentru scurte sederi, iar in cele din urma a petrecut o saptamana intr-un apartament, oferit de regina, foarte confortabil.

SECRET. Intr-o buna dimineata, servitorii au informat-o ca batranul a disparut si impreuna cu el toate lucrurile din apartament, inclusiv patul si cada din baie. Regina a ras cu lacrimi si a spus ca daca acel taran are atata nevoie de lucrurile respective, e mai bine sa le pastreze. Politia nu a fost informata, spre regretul valetilor. Regina Maria ii mai daruise taranului si imbracaminte noua, cu care se plimba prin palat ca un adevarat domn. Dupa aceasta intamplare, la fiecare sarbatoare, Regina va oferi si altor deznadajduiti ai sortii acelasi confort, descoperind astfel o alta fata a monarhiei acelor vremuri, mai umana si mai aproape de supusi.

AFECTIUNE. Pentru gestul ei va fi adeseori blamata, insa posesoare a unui caracter puternic si o gazda primitoare, Regina ii va trata pe toti cu aceeasi afectiune materna si in acelasi timp prieteneasca. Tot pentru a fi mai aproape de popor, de Craciun si de Pasti, la initiativa ei, apar carti postale care infatisau familia regala in diferite ipostaze. In acest mod, atat bogatii, cat si saracii puteau vedea cine ii conduce, cine se ocupa de problemele lor si cine ii reprezinta dincolo de granitele tarii. In timp, ea va remarca faptul ca indiferent cat le-ar fi daruit oamenilor, ei cereau de fiecare data si mai mult. Generozitatea, curajul si caldura acestei femei neobisnuite au fost cadourile oferite tarii si celor care au luptat pentru ea. Societatea actuala a pierdut din simtul, valoarea si educatia iubirii de semeni, insa Craciunul ramane un timp al Increderii, al Dialogului, al Iubirii de semeni.

RESPECT PENTRU DATINI

In sala cea mare a palatului din Iasi, numeroase doamne lucrau de buna voie la pachete pentru soldatii din transee. Anii razboiului au fost ani de munca, de stradanie, o sfasietoare insiruire de nenorociri, necazuri, care au silit-o pe Ofiterul de Rosiori Maria (foto) sa dea tot ce avea mai bun si frumos in ea. Prin zapada si gerul naprasnic al acelui Craciun din 1917, Regina Maria ducea povara multor griji care o apasau si aceasta zi era una faramitata de tot felul de indeletniciri, o zi fara ragaz. Inspecta impartirea painii printre saraci si supraveghea ca randuiala Sarbatorilor de Craciun sa fie intru totul respectata.

REGINA NONCONFORMISTA

Regina Maria (foto dreapta) avea o adevarata pasiune pentru costumul popular traditional romanesc. Astfel, ea a pozat pentru sute de fotografii, fie singura, fie cu copiii, imbracata astfel in gradinile Palatelor Cotroceni, Peles si Pelisor. Urmare a acestui comportament, toate fetele tinere ale acelor vremi aveau in garderoba lor unul sau mai multe costume populare romanesti. Aparitiile ei erau de natura sa deruteze societatea de atunci, care o privea cu ochi indulgenti. Maria dorea sa se revolte fiindca descoperise ca Regele Carol I ii rezervase unica menire perpetuarea monarhiei, nonconformismul fiind raspunsul ei.

BRAD LA CURTEA DOMNEASCA

O intensa viata mondena pulsa intre zidurile palatului din Calea Mogosoaiei. Cronicile acelor evenimente sunt extrem de rare si nu pastreaza astfel de descrieri. Printr-un miracol, intr-unul dintre cele doar doua numere ale "Albumului stiintific si literar" (1847) apare o cronica - cea dintai de acest fel de la noi - semnata Costin: "Maria Sa Doamna a avut o gratioasa idee sa dea acestii lume mici (...) un prilej de bucurie care nu se mai aseamana cu petrecerile ei obicinuite. De vreo cativa ani s-a importat la noi un obiceiu din Germania de a ridica in ajunul Craciunului un copacel impodobit cu lumanari si cofeturi (...), si copii chemati la aceasta privire se impartasesc cu dulceturile atarnate de cracile copacelului, drept premiu si rasplatire de buna purtare". Textul atesta existenta in societatea acelor ani a mai multor saloane mondene si date despre adoptarea la noi a impodobirii Bradului pentru Craciun. Descoperim astfel ca nu numai moda occidentala, sub diverse aspecte, dar si adoptarea unor obiceiuri specifice unei anumite zone europene, precum cel al impodobirii Bradului, au depasit frontierele. Se atesta deschiderea la nou, faptul ca romanii se orientau spre lumea civilizata, spre o evolutie accelerata, resimtita in anii domniei lui Al. Ioan Cuza. Informatii oferite cu amabilitate de dr. Mihai Ipate, Muzeul National Cotroceni

MOV

Un suflet generos si cald, a iubit poporul care a adoptat-o din prima clipa. In afara de iubirea pentru crinul regal, floarea ei preferata, Regina Maria avea o culoare la care tinea in mod deosebit: violet (mov) si cand s-a strecurat dintre noi, in 1938, si-a dorit sa fie inmormantata in aceasta culoare. Imaginea acelei dimineti a inmormantarii ei, in negru si mov, dar si a crinilor regali care au acoperit catafalcul, i-a urmarit pe romani mult timp. La solicitarea ei, multi croitori erau chemati la Palat pentru a face hainute copiilor saraci si orfani, chiar in preajma Sarbatorilor de Craciun.