Steluţa Luca: "Să-l faci praf, Lucică!"

Ea, vicecampioană mondială la handbal feminin. El, campion mondial la box profesionist. Doi verişori, Steluţa Luca şi Lucian Bute, căci despre ei este vorba, s-au cunoscut abia acum... trei ani!

In urmă cu trei ani primeşte un telefon de la mama ei. Din vorbă in vorbă, Steluţa Luca este informată de mamă că Lucian Bute urmează să suţină un meci in Copenhaga. Era oraşul in care cunoscuta handbalistă era legitimată ca sportivă. A urmat o intrebare: "Da cine este Lucian mamă?". "Vărul tău fetiţo!", a venit răspunsul tocmai din Pechea natală. A rămas stupefiată. Nu ştia de existenţa unui verişor care abia făcuse pasul spre titlul de campion mondial.

PRIMA INTĂLNIRE. Tocmai se transferase de la Randers la Copenhaga. Avea timp liber destul de mult şi ii placea să se plimbe prin superbul oraş din Danemarca. Ii placea să bată cu pasul bulevardul aflat de-a lungul răului care traversează oraşul, să meargă in parcul de lăngă Operă, să admire palatul Reginei... Vestea că vărul ei, despre care nu ştia nimic, vine in acel oraş o frămănta. Era destul de ciudat ca la aproape 30 de ani să-ţi cunoşti o rudă. "Pechea este destul de mare şi avem multe rude acolo. Despre Lucică nu ştiam. Este mult mai mic decăt mine şi, firesc, am avut alte drumuri. Noi suntem rude după bunici. Bunicul meu este frate cu bunica lui", ne explică Steluţa. Apoi face o pauză. "Nu prea am ce să vă spun. Ne cunoaştem aşa de puţin..." Totuşi, prima lor intălnire nu a fost deloc ciudată. Căpitanul naţionalei de handbal a Romăniei işi aminteşte: "L-am aşteptat la hotel. A picat şi bine, in sensul că era intr-un week-end şi eram mai liberă. Andrei, soţul meu, incă nu stătea cu mine acolo. Mi-am zis că e chiar bine. Am cu cine mai schimba o vorbă in romănească. Vezi tu, la Randers se făcea mult mai mult. Se punea accent pe performanţă. La Copenhaga aveam doar un antrenament pe zi şi mult timp liber pe care nu prea aveam cu ce să-l umplu. Am luat-o pe colega de la club, Sara Holmgres, şi pe buldogul meu, Peper, cu mine. Am fost la restaurant, la nişte amici italieni. Apoi l-am dus la discotecă, prima mea intrare intr-o discotecă de acolo. Apoi l-am plimbat pe faleza de la canal, pe la castelul Reginei. Ce mai, i-am arătat tot oraşul. E un tip de treabă, cu o minte incă copilăroasă şi foarte timd. Mai timid decăt mă aşteptam eu să fie un boxer".

TRADIŢIE. Steluţa Luca a părăsit Galaţiul cu foarte mult timp in urmă. A preferat performanţa in locul traiului dulce de acasă. In urmă cu zece ani, pe vremea cănd Lucian făcea cunoştiinţă cu loturile naţionale de juniori, Steluţa se duela cu Viborg şi Hypobank Viena in grupele Ligii Campionilor. Termină de povestit episodul "Copenhaga", se afundă in fotoliul locuinţei din Rm. Vălcea şi aşteaptă. O idee. O intrebăm de copilărie, despre Lucian, vărul necunoscut. "Offf, chiar nu ştiu cum era el cănd se juca cu lopeţica in nisip. Ştiu că am inceput handbalul alături de sora lui Lucian, Doina. Eu eram in clasa a VII-a. Ea era mai mare decăt mine. O jucătoare de 1,85 metri, un inter dreapta foarte bun. Păcat că nu s-a ţinut de sport. Eu mergeam şi jucam alături de ele in campionatul liceului. Ştii, paradoxal este faptul că ambii am inceput sportul cu acelaşi antrenor, cu Felix Păun. El, deşi a fost boxer de performanţă, din poziţia de profesor de sport m-a invăţat handbal şi pe el l-a invăţat box. Ce mai, suntem o familie cu tradiţie in sport. Şi fain este că, atăt eu, căt şi el venim din familii de căte patru copii. Şi ambii suntem cei mai mici dintre fraţi." De altfel, Steluţa se măndreşte cu faptul că din două comune invecinate, Pechea şi Piscu, au plecat valori mondiale precum Nicu Vlad, Viorica Susanu, Lucian Bute şi Steluţa Luca.

RELAŢII. S-au imprietenit rapid şi discută destul de frecvent la telefon. "El vorbeşte mai mult cu Andrei. Sunt bărbaţi, mai fac o glumă, mai spun un banc. Au ce discuta", spune Steluţa. Cu toate acestea, legătura intre ei s-a aprofundat destul de mult in aceşti ani. "El ne-a şi vizitat aici, in Vălcea. Acum doi ani, dacă nu mă inşel, a fost cu Adi de la Vălcea să-şi cumprere o maşină din oraş de la noi. Şi a trecut şi pe aici. S-a intristat cănd a fost pe la noi. M-a intrebat unde imi este buldogul. I-am explicat că a murit din cauza faptului că cei care se ocupă de parcul de aici au dat cu otravă pe iarbă, dar nu pus panouri de avertizare. Apoi, de Paşte, am fost la Pechea, in Galaţi. L-am invitat pe la noi. In final ne-am dus noi după el la pădure. Era acolo cu nepoţica lui, pe care o iubeşte enorm, şi cu mulţi prieteni. Cumpărase doi berbecuţi. El e un bucătar beton. Ne-a pregătit berbecuţii la ceaun, dar şi la grătar in pădure." Din păcate, cei doi verişori nu se vor intălni in aceste zile, cănd proaspătul campion mondial se află in ţară. "Eu am meciuri in Liga Campionilor, urmează Trofeul Carpaţi şi Campionatul Mondial. Ne vom conversa la telefon şi, poate va veni el pe la noi, pe la Rm. Vălcea. Va fi bine."

SMS-URI. Intre Lucian Bute şi Steluţa Luca a devenit o adevărată tradiţie să se incurajeze prin intermediul SMS-urilor inaintea unui meci important. "Ultima dată am vorbit după meciul cu Viborg. Din superstiţie, nu m-a incurajat inainte. Ai văzut că nici el nu a vrut să atingă centura de campion inainte de meci." Ajungem şi la meciul care l-a făcut celebru pe Bute. Steluţa spune că nu l-a urmărit. Era plecată din ţară, "la Cupa Mondială de handbal. Acolo nu aveam unde să văd partida, pentru că nu a fost preluată de posturile locale. Dimineaţa am găsit un SMS de la Andrei: Lucică a căştigat. KO. Super! Asta mi-a scris soţul". Oricum, vicecampioana mondială de handbal l-a incurajat inaintea meciului cu columbianul Berrio. Tot prin intermediul mesajelor. "Baftă multă, Lucică! Să il faci KO in repriza a 5-a. Mă, eşti bun, ce mai! Eşti stăngaci tot ca mine. Să il toci bine şi să ne bucuri pe toţi!"