Tentativele de revolta de la Timisoara

La Timisoara au existat cateva cazuri de organizare a unei multimi inainte de decembrie 1989. Dintr-o initiativa ramasa si astazi foarte vaga, desi se banuieste ca erau studenti, cu un an inainte, in decembrie 1988, mai multi tineri au incercat sa organizeze o manifestatie intr-una din pietele Timisoarei.

LOZINCA. Indemnurile inscrise pe ziduri in ‘89 au fost strigate si in anii de dinainte

PILDA. Pentru toata tara, in decembrie 1989, Timisoara a fost capitala libertatii

"Tinerii nu foloseau manifeste, nu ti se adresau direct, transant: cand treceau pe langa cineva, ziceau - insa destul de incolor ca, in situatia in care persoana ar fi incercat sa ii traga la raspundere, ei sa poata mima mirarea, nevinovatia, exasperarea - cu un ton scazut: «Daca esti patriot, vino in 3 ianuarie in Piata Unirii!», mergand mai departe de parca nici nu te-ar fi observat, nicicum sa-ti fi vorbit". Ca si la Iasi, in decembrie 1989, organizatorii fac aceeasi greseala: indica doua puncte de intalnire - Piata Unirii si Piata Operei, similitudinea cu indicarea dublului loc de intalnire din capitala Moldovei - Piata Unirii si Piata Palatului, fiind tulburatoare. Ca si la Iasi, peste un an, "Militia si Securitatea, cunoscand datele problemei, se pregatisera sa intervina cu promptitudine, in ambele locuri existand tehnica si forte de ordine". Numerosi timisoreni vor trece prin cele doua piete fara sa se opreasca. In documentele Securitatii acest caz nu exista, probabil pentru ca nici nu a existat in forma usor exagerata prezentata de revolutionari (tehnica, forte de ordine etc).

"DESTEAPTA-TE, ROMANE!" La 15 noiembrie 1989, cu ocazia meciului de fotbal Romania - Danemarca, in urma caruia echipa nationala s-a calificat la Campionatul Mondial din Italia, centrul orasului Timisoara a fost ocupat de cateva mii de oameni care si-au manifestat bucuria. S-a cantat "Desteapta-te, romane!", un cantec patriotic cu semnificatii revolutionare. Actiunea a pornit, ca intotdeauna dupa o victorie internationala la fotbal, din Complexul studentesc. Securitatea cunostea din interior, cu ajutorul unei retele destul de ample, ca la fiecare meci international important, in caminele studentesti se adunau studentii pentru a urmari partida, dupa o aprovizionare metodica si substantiala cu palinca la bidoane. Ofiterul de obiectiv chiar obisnuia sa treaca prin incaperile cu televizoare si sa stabileasca impreuna cu studentii niste reguli de comportament, sa-i roage sa nu produca distrugeri. Dupa terminarea meciului, s-a format un grup de aproximativ 200 de studenti, care a plecat cantand spre sediul Comitetului Judetean de Partid, unde manifestatia s-a oprit pentru scurt timp, scandand numele unor jucatori (Hagi, Balint, Sabau) si primind salutul catorva functionari din sediu (reamintim ca meciul s-a disputat dupa-amiaza, pe lumina). De aici, grupul a fost condus de lucratori ai Securitatii infiltrati printre manifestanti si purtand fulare ale clubului Politehnica Timisoara pe un traseu care sa nu deranjeze circulatia in oras spre centru.

PERESTROIKA. Intamplarea a facut ca, fiind identificat in grup un student strain banuit de legaturi cu o organizatie terorista, manifestatia sa fie filata in permanenta, filmata si fotografiata. Persoana respectiva insa se integrase pur si simplu manifestatiei de bucurie, fara nici un scop subversiv. O data cu venirea serii, in zona centrala mai ramane un grup 50-60 de manifestanti din mijlocul carora s-a strigat la un moment dat "Perestroika! Gorbaciov!". Lucratorii Securitatii - probabil printre putinii participanti treji - vor conduce grupul inapoi in Complexul studentesc, unde fusese deja organizata de cadrele didactice si de grupul politic de sprijin al acestora (UASCR) o sedinta menita sa potoleasca spiritele. Nu exista marturii credibile ca din multime s-a strigat "Jos Ceausescu!". Nimic nu a transformat adunarea intr-o manifestatie anticeausista. Titus Suciu, un timisorean care a avut inteligenta sa inregistreze aproape toate evenimentele importante din oras, va consemna cu temei: "Din pacate, n-a existat nicaieri un pol, un punct de aglomerare. Adica nici unul dintre concitadini nu a avut curajul sa se puna in fruntea multimii, sa-i ordoneze si canalizeze energia, pentru a o folosi impotriva organelor locale de partid".

INFILTRAREA. Trebuie mentionat ca, spre deosebire de Iasi sau de Bucuresti, centrul orasului Timisoara - identificat prin axa edilitara dintre Catedrala si Opera - este compus in majoritate dintr-un spatiu pietonal, dintr-o alee de promenada izolata de circulatia rutiera, fapt care nu a permis unul din gesturile de-acum tipice ale Revolutiei: oprirea circulatiei. Cum organele de ordine (Militia) se instalasera in ziua de 15 noiembrie pe calea rutiera din fata Catedralei si asigurau fluenta circulatiei rutiere, spatiul de adunare a fost practic foarte usor de inchis, avand in vedere si faptul ca pe lateralele cladirii Operei accesul pietonal se face prin doua stradute extrem de inguste. Apoi, faptul ca oamenii Securitatii au reusit sa se infiltreze si, la un moment dat, sa conduca manifestatia aduce acest caz la dimensiuni ceva mai apropiate de realitate.

23 NOIEMBRIE ’89. Mult mai interesant pare insa incidentul timisorean din 23 noiembrie 1989, care era penultima zi a Congresului si in care era pregatita realegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea Partidului Comunist. La Uzina Mecanica Timisoara, in mod iresponsabil - din punct de vedere al puterii comuniste - nu s-a platit salariul la timp, desi era exact in intervalul in care se desfasura Congresul al XIV-lea. La Timisoara, un grup de muncitori de la sectia mecanica a Uzinei Mecanice (UMT) a incercat sa mobilizeze angajatii pentru o greva care sa forteze plata salariilor. Este posibil sa fi existat si accente izolate impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu. "Totul trebuia sa demareze in 23 noiembrie, ora 9. Atunci aveau sa opreasca masinile, sa iasa in curte, sa mobilizeze si celelalte sectii, dupa care urmau sa porneasca in oras pe un traseu ocolitor, cat mai lung, cu intreprinderi pe parcurs, pentru a aduna manifestanti de pretutindeni". In dimineata respectiva, la ora 9, curtea intreprinderii a ramas goala. Abia dupa ora 10:15, un grup estimat la aproximativ 300-400 de oameni se aduna in curte scandand: "Romani, veniti cu noi!". Aceasta lozinca este una dintre cele mai controversate, deoarece are cel putin doua sensuri: un apel al manifestantilor de alta origine etnica catre romani sau un apel patriotic romanesc. Securitatea nu va rata nici un prilej pentru a sublinia ca nucleul revoltatilor a fost mai mereu format din cetateni de origine etnica maghiara, incitati de posturile de radio si televiziune din Ungaria. Conform unor informatii venite tot din randul revolutionarilor, cifrele participantilor trebuie sa piarda un zero: "Din pacate - afirma Iosif Costinas - , doar 40 de temerari au iesit la poarta uzinei la ora fixata". In fruntea lor s-ar fi aflat maistrul Sabin Poenar. In curtea interioara a UMT se aduna si muncitori din alte sectii, formandu-se o coloana care pleaca spre poarta. "Numai ca, in dreptul birourilor, apare un sef de sectie, la interventia caruia oamenii dau inapoi, se pierd, se risipesc pe la sectiile lor, asa ca afara au ajuns doar vreo 30 de oameni". Intimplarea este derutanta. Un numar impresionant de muncitori care au oprit masinile si au declansat o actiune protestatara impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu se intimideaza in fata unui sef de sectie! Desi efectul de multime este realizat, el nu functioneaza, ca si in cazurile precedente, pentru a se "canaliza" spre actiune. Si de aceasta data lipseste ceva, ca si mai tarziu la Iasi, ca in numeroase alte cazuri de greva spontana sau initiativa protestatara pe care Securitatea recunoaste ca le-a dezamorsat pe aproape intregul teritoriu al tarii. A lipsit "scanteia", a lipsit elementul esential al exploziei.

Fragment din volumul "Istoria loviturilor de stat in Romania - o tragedie romaneasca" de Alex Mihai Stoenescu, Editura RAO 2004.

FARA "VLAGA"

"Si de aceasta data lipseste ceva, ca si mai tarziu la Iasi, ca in numeroase alte cazuri de greva spontana sau initiativa protestatara pe care Securitatea recunoaste ca le-a dezamorsat pe aproape intregul teritoriu al tarii. A lipsit scanteia, a lipsit elementul esential al exploziei" - Alex Mihai Stoenescu

NU RATATI!

In numerele viitoare puteti citi o alta analiza a lui Alex Mihai Stoenescu despre evenimentele din decembrie 1989.