Tezaurul Filatelic Naţional este vraişte

Dispariţia a 215 timbre Cap de Bour din emisiunea I este negată de conducerea Poştei Române şi de cea a Muzeului Naţional Filatelic. Deşi un control al Curţii de Conturi a semnalat mai multe nereguli, inclusiv lipsa a aproape 1.000 de exemplare de timbre valoroase, dintre care 215 Cap de Bour din prima emisiune (cea mai valoroasă - n.r.) înlocuite cu unele false, Compania Naţională Poşta Română pretinde că nu ar fi nici o problemă.

Într-un aşa numit "drept la replică" la articolul din Jurnalul Naţional, care prezenta concluziile alarmante din raportul Curţii de Conturi, Poşta Română ne-a comunicat faptul că nu numai că nu au dispărut timbre, dar în urma unui inventar s-ar fi găsit în plus vreo 900.000 de timbre (!?! - n.r.) şi că cele pe care inspectorii le-au declarat pierdute fac parte din această "pleaşcă". Pe de altă parte, Poşta Română ne-a anunţat că a atacat în instanţă raportul Curţii de Conturi.

Tudor Bohâlţeanu, preşedintele-director general al CN Poşta Română, a refuzat să ne răspundă la câteva întrebări punctuale legate de acest subiect. Nici Biroul de Presă al Ministerului Comunicaţiilor, nici Departamentul de Comunicare al Poştei nu ne-au furnizat ulterior răspunsurile aşa cum ne promiseseră. În schimb, compania a reacţionat "prompt" la publicarea articolului nostru printr-un "drept la replică".

Acesta nu face altceva decât să confirme o mare parte din datele raportului Curţii de Conturi, inclusiv că un număr uriaş de timbre nu se mai află în evidenţa scriptică a Muzeului Naţional Filatelic. Cât priveşte atacarea în instanţă a raportului Curţii de Conturi, aceasta este o soluţie numai bună de tărăgănat problema, în nici un caz de rezolvat situaţia Tezaurului Filatelic Naţional.

În schimb, trebuie menţionat că în urma controlului Curţii de Conturi au fost sesizate instituţiile abilitate cu privire la eventualele fapte penale făcute pe seama Tezaurului. Rămâne de văzut care vor fi concluziile acestora şi mai ales care vor fi măsurile pe care le vor dispune.

Muzeul Filatelic Naţional a luat naştere în 2004, instituţia având rolul de a conserva şi administra Tezaurul Filatelic al României. Cu această ocazie s-a încercat şi prima evaluare de inventar a acestei comori naţionale. Un control declanşat la ordinul ministrului Comunicaţiilor, Dan Nica, în 2004, în subordinea căruia se afla atunci Poşta Română, care deţine şi Muzeul Filatelic, s-a lăsat cu "dureri de cap şi crampe stomacale": angajaţii Poştei nu erau capabili să prezinte nici măcar un registru de evidenţă al timbrelor şi mărcilor din colecţie.

Abia după o săptămână de căutări şi după ameninţarea directă de către ministru a celor implicaţi cu tragerea la răspundere penală s-a găsit respectivul document. Dar surse interne ne-au povestit că documentul prezenta multe ştersături şi modificări, toate fără explicaţie. Nimeni nu putea spune cine şi în ce condiţii le-a făcut. Acela a fost momentul în care s-a declanşat "alarma" la Compania Naţională Poşta Română şi a început inventarierea a ceea ce ar trebui să fie Tezaurul Naţional Filatelic.

Cinci ani mai târziu a intervenit şi raportul Curţii de Conturi, care dincolo de limbajul tern, administrativ, este un adevărat act de acuzare, arătând neglijenţa cu care a fost tratată comoara filatelică naţională. În cei cinci ani, Registrul de inventar s-a aflat în grija aceluiaşi Răzvan-Radu Popescu, altfel un filatelist renumit, recunoscut pentru activitatea sa prolifică de comerciant de timbre, înclusiv în afara ţării. De altfel, aceleaşi calităţi îl remarcă şi pe Cristian Scăiceanu, director de Patrimoniu în cadrul Muzeului Naţional Filatelic.

"Aceasta este o incompatibilitate gravă care trebuia evitată... Şi fără a face nici un fel de acuzaţii sau insinuări, vreau să precizez următoarele: înlocuirea unei mărci cu una, de asemenea originală, dar care prezintă un mic defect, fie şi pe spate, face ca valoarea reală de piaţă a respectivei piese să scadă până la 5% din valoarea normală, uneori chiar mai mult", explică Leonard Paşcanu, preşedintele Federaţiei Filatelice Române, unul dintre acei puţini "nebuni" care s-au zbătut să vadă înfiinţat Muzeul Naţional Filatelic.

Acesta menţionează că, în nenumărate rânduri, a atras atenţia tuturor celor care s-au perindat pe la conducerea Poştei şi a Muzeului cu privire la incompatibilitatea în care se află cei doi colecţionari. Dar degeaba! Nu s-a luat nici o măsură. "Este necesară o nouă inventariere, de această dată serioasă, a acestui Tezaur, făcută împreună cu specialişti, care trebuie să clasifice şi să evalueze fiecare timbru, iar evidenţa lor trebuie făcută inclusiv pe suport digital...

Este necesară scanarea fiecărui timbru, atât pe faţă, cât şi pe spate, pentru ca la urmă să ştim exact ce există în cadrul acestei colecţii şi cât de bine au fost păstrate aceste minibijuterii extrem de valoroase. Schimbările bruşte de temperatură sau umiditate le poate dăuna timbrelor, de aceea trebuie făcută rapid inventarierea completă a Tezaurului, dar trebuie luate şi măsuri administrative pentru conservarea pieselor", a completat Leonard Paşcanu.

Concluziile preşedintelui Federaţiei Filatelice Române sunt însă cel puţin la fel de amare ca şi cele trase de inspectorii Curţii de Conturi, după evaluarea strict cantitativă a colecţiei: Tezaurul Filatelic s-a aflat prea mulţi ani la discreţia câtorva funcţionari pentru a mai putea spera acum la integritatea lui.

"Potrivit unui comunicat de presă al Muzeului Filatelic, tezaurul cuprinde aproximativ 11 milioane de piese, dar nimeni nu ştie exact ce piese sunt acelea şi care mai este valoarea lor reală", spune Leonard Paşcanu.

Curtea de Conturi a găsit mari nereguli
Raportul Curţii de Conturi estimează o pagubă de 60 de milioane de euro la Muzeul Naţional Filatelic şi a semnalat mai multe abateri grave, printre care:
n) Deţinerea fără înregistrarea în evidenţa operativă (Registrul de inventar - n.r.) a unui număr de 883.830 de timbre în valoare totală de peste 18 milioane de lei
n) Lipsa a 315 timbre cu o valoare de inventar de 39,4 milioane de lei
n) Trimiterea la diverse expoziţii filatelice interne şi internaţionale a unui număr de 6.373 de mărci poştale fără ca apoi să se mai înregistreze menţiuni cu privire la revenirea acestora în colecţie.