Echinoctiul de toamna, 23 septembrie, dimineata, la ora 7:03. Asa rezulta din calcule. In cinstea toam-nei, Nicu Alifantis isi "aco-pera inima cu ceva" pe Strada Frunzei. De pe Aleea Indragostitilor din Parcul Carol, astronomul Adrian Sonka dezvaluie secretele anotimpului. De pe Strada Toamnei lipseste tocmai... toamna. Iar Draga-Olteanu Matei explica de ce, ince-pand de azi, iubirile sunt altfel.
Cititi si: Dragi iubiri ruginii ● La ce ora vine toamna? ● Strada Toamnei - Printul Ragalie

Acopera-mi inima cu ceva...

Miroase a toamna de cateva zile. Toamna, o Doamna, altfel cu mult bun-simt, nu pare foarte impresionata de nostalgiile estivale; dar nici n-a dat, asa, navala. A aruncat rugina peste copaci, a maturat funzele obosite si, la urma, a plans, putin, de bucurie ca i-a venit, in sfarsit, vremea. De azi, oficial a venit toamna.

Nicu Alifantis canta. "A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva...". Sunt, stim cu totii, versurile lui Nichita. "Metaforic vorbind, ai putea sa-ti acoperi inima cu multe lucruri. Chiar si cu o frunza. Daca acel lucru iti face placere sa-l ai la suflet, asta-i cel mai important. Cred ca asta este...".

L-am invitat pe Nicu Alifantis la o plimbare si o discutie pe strada care canta a toamna. Am fi vrut sa fie strada Romantica, dar nu exista in Bucuresti. Ne-ar fi suras chiar si strazile Vinului sau a Mustului... Pana la urma am ajuns, fara sa ne para rau, pe Strada Frunzei. Este drept, o strada deloc cocheta, deloc iesita din comun, deloc neobisnuita, dar nu respingatoare.

STRADA LA PAS. Nicu Alifantis ne astepta pe Strada Frunzei la numarul 49, daca nu ma insel. "Cam uratica strada", spune artistul. Dezamagirea e si de partea mea, pentru ca as fi vrut sa gasesc ceva mai romantic. "Dar bine ca e o dupa-amiaza frumoasa...". Auzisem ca nu-i place toamna... "Nu-mi place cand ploua. Cui ii place!?" E mizerie, se circula greu... E o tara speciala". Luam strada la pas. Lui Nicu Alifantis ii plac toate anotimupurile, pentru ca toate au frumusetea lor. La urma urmei, in orice anotimp poti gasi bucurie si liniste sufleteasca. "Anotimpurile din copilaria mea erau foarte bine delimitate. Acum, si toamna si primavara sunt cam duse la noi. Nu prea mai exista. Fata de vremea in care tranzitiile de la un anotimp la altul erau mai lente, mai generoase, acum, trecerea de la vara la iarna e destul de brusca".

Pe Strada Frunzei, pe cateva dintre case se catara cu tupeu o iedera. Cateva curti sunt umbrite de vita-de-vie. Pe trotuare se odihnesc primele frunze ale toamnei. "Orice planta are frumusetea ei, dar frunza specifica toamnei, ingalbenita, vestejita, e ceva deosebit. Incepi sa-i vezi toate oboselile vietii, iar culorile pe care le capata sunt fascinante. Pentru toamna, frunza este emblematica, simbolistica. Toamna este foarte generoasa si foarte frumoasa. Este altceva decat banalul verde al existentei. Cred ca omul este mult mai frumos la maturitate, atunci cand se bucura altfel, cand vede altfel, decat atunci cand e tanar..."

TOAMNA, BUCURIA CULORILOR. De ce toamna este mama romanticilor, vioara care canta vers de suflet indragostit si care stoarce lacrimi pana inunda obrazul, vantul care arunca sarutul iubitilor mai patimas si mai aprig, starea care deseneaza pe chip acel suras trist, de ce toamna ni se leagana privirile-n vazduh, melancolic, o data cu dansul final al frunzelor? E, oare, toamna siropoasa? "Toamna ne pregatim de hibernare, ne apropiem de bilantul de sfarsit de an... Toamna se joaca cu noi. Ba ploua, ba nu ploua, ba-i frumos, ba-i urat. Plus ca se micsoreaza ziua, e mai intuneric dimineata si se insereaza mai devreme. Toate astea adunate dau o stare mai moale si ne determina sa meditam mai mult... Romantismul, in sufletul fiecaruia, este doar o stare de moleseala. Poate din cauza asta se spune ca toamna este cel mai romantic anotimp. Si, nu in ultimul rand, e o bucurie a culorilor prin natura care te linisteste".

LANGA IEDERA. "Toamna se joaca cu noi", spune Alifantis

Auzim adesea spunandu-se "domne, nu mai exista romantismul din trecut, oamenii nu mai sunt asa cum erau...". Schimbarile acestea sunt percepute, in mod diferit, de fiecare in parte. Nicu Alifantis e convins ca mai exista romantism, daca prin asta intelegem simplul, dar importantul gest al celui care-i daruieste iubitei o floare. "Daca putem sa avem gesturi firesti umane, de politete si de bun-simt, cred ca da, mai exista romantism. Si nu stiu daca altii erau mai aplecati spre sensibilitate. Cu certitudine, erau mai linistiti. Odata, ritmul vietii era mai asezat si, automat, starea sufleteasca a oamenilor era alta. Bucuria de-a trai fiecare zi si fiecare clipa era mult mai intensa. Acum, lucrurile sunt foarte agitate. Lumea nu mai are timp pentru nimic. Totul e pe ceas, contracronometru... Pana la urma, sunt convins ca starea de romantism si de meditatie, de liniste sufleteasca, poate, exista in oricare dintre noi, oamenii acestui an pe care-l traim. Nu este vorba despre faptul ca inainte oamenii erau altfel si ca s-au schimbat dintr-o data. Muncind mai putin, ai timp sa te asezi, sa stai, sa te bucuri, sa bei un must, toamna, in liniste, sa te plimb prin parc, sa scoti umbrela si sa te bucuri si de un strop de ploaie. Acum, cand ploua, e groaznic. Te umpli de nervi. E mizerie cand ploua. Se da totul peste cap. La fel si iarna. Imi amintesc de iernile din copilarie, de la mine, din Braila... albe, frumoase; acum sunt niste ierni dominate de gri, de mocirla, de noroi si mizerie. Asta e. E alta perioada. Dar sunt convins ca nu oamenii sunt altii. Ci timpurile. Chiar si cel mai inrait hip-hoper este romantic in felul lui, in ciuda faptului ca, daca te uiti la fata lui, ar fi bine sa-l ai de prieten."

ROMANTIC. "Eu sunt mult prea pamantean pentru un artist si mult prea artist pentru un pamantean. Eu ma bucur de orice. Chiar si atunci cand ma uit la o casa si vad ca este vai de capul ei, dar stiu sau cel putin imi imaginez ca odata a fost o casa frumoasa. Orice lucru are o istorie, o incarcatura a lui..." Nicu Alifantis are acea figura trista, incat ai zice ca-i un artist singuratic, caruia ii place sa traiasca intr-o lume a lui. Nimic mai neadevarat. Lui Nicu Alifantis ii plac oamenii - doar pentru ei canta si traieste. "Am momente in care-mi place sa fiu doar eu si cu gandurile mele, sa ascult o muzica care-mi face placere, sa citesc, dar, in general, imi place sa traiesc printre oameni. Imi place sa-i cunosc, sa stau de vorba cu ei. Sunt fascinat de orice cunostinta pe care o pot face cu cineva, pentru ca pot descoperi ceva".

Emotie de toamna de Nichita Stanescu TOMNATICA. O frunza de pe... Strada Frunzei A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva Cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori, Ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori, Ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain, Si el o sa se-nchida cu o frunza de pelin. Si-atunci ma apropii de pietre si tac, Iau cuvintele si le-nec in mare. Suier luna si o rasar si o prefac Intr-o dragoste mare

FRUNZA, TOAMNA "Orice planta are frumusetea ei, dar frunza specifica toamnei, emblematica, ingalbenita, vestejita e ceva deosebit. Incepi sa-i vezi toate oboselile vietii, iar culorile pe care le capata sunt fascinante. Toamna este foarte generoasa si foarte frumoasa". Nicu Alifantis cantautor

ANOTIMPURILE "Anotimpurile din copilaria mea erau foarte bine delimitate. Acum, si toamna si primavara sunt cam duse la noi. Nu prea mai exista. Fata de vremea cand tranzitiile de la un anotimp la altul erau mai lente, mai generoase, acum trecerea de la vara la iarna e destul de brusca". Nicu Alifantis cantautor

O JOACA "Toamna ne pregatim de hibernare, ne apropiem de bilantul de sfarsit de an... Toamna se joaca cu noi. Ba ploua, ba nu ploua. Ba-i frumos, ba-i urat. Plus ca se micsoreaza ziua, e mai intuneric dimineata si se insereaza mai devreme. Toate astea adunate ne dau o stare mai moale, ne determina sa meditam mai mult..." Nicu Alifantis cantautor