Un suflet de poet: gazetarul Cătălin Tolontan

La taifasul de vineri, 20 noiembrie, de pe B1 cu Traian Băsescu, la un moment dat i-am atras atenţia lui Traian Băsescu că, dacă va fi reales, voi reîncepe să-l critic, aşa cum am făcut până a devenit candidat. Acum însă - am zis - "e un armistiţiu, pentru că sunteţi candidat".

A urmat - potrivit stenogramei, următorul dialog:

"Traian Băsescu: - Da. Armistiţiu a fost şi când am candidat data trecută.

Ion Cristoiu: - Da, corect, aşa este.

Traian Băsescu: - Aţi  fost neutru în campanie, după care v-aţi exprimat".

Despre această împrejurare, domnul Cătălin Tolontan, redactor-şef în cadrul Trustului Intact, face pe blogul său următorul comentariu:

"A uitat preşedintele? A uitat, alt exemplu ocultat tot de el, că Ion Cristoiu, pe care l-a lăudat vineri seara, într-o altă emisiune bună la B1TV, "aţi fost echilibrat în campania din 2004", a uitat aşadar că Ion Cristoiu scria în noiembrie 2004 editoriale în ziarul vrâncean al baronului PSD, Marian Oprişan. Editoriale în care explica de ce Năstase trebuie reales!".

Faţă de cele scrise de mai tânărul nostru confrate, ţin să precizez:

1. Traian Băsescu a declarat, din câte se vede, că am fost neutru, nu echilibrat. Domnul Cătălin Tolontan îl citează incorect.

2. Am scris editoriale în "ziarul vrâncean al baronului PSD" la fel cum scriu acum editoriale în ziarele lui Dan Voiculescu, Liviu Negoiţă, Dinu Patriciu. Nu cred că are importanţă proprietarul publicaţiei la care colaborez. Important e ce scriu. Cum pentru domnul Cătălin Tolontan n-are importanţă că e redactor-şef la o gazetă aparţinând mogulului Dan Voiculescu. Important e felul în care se manifestă ca ziarist.

3. Nu puteam să explic de ce "Năstase trebuie reales" din simplul motiv că Adrian Năstase candida întâia oară la Preşedinţie.

4. În editorialele din "ziarul vrâncean al baronului PSD, Marian Oprisan", am fost, aşa cum spunea Traian Băsescu, "neutru" faţă de cei doi candidaţi, deşi eu l-am votat pe Adrian Năstase. La fel cum sunt neutru acum faţă de toţi candidaţii în ziarul liderului PC Dan Voiculescu. În consecinţă, n-aveam cum să scriu editoriale  în care să explic de ce trebuie reales Adrian Năstase.

5. În paginile Jurnalului naţional, am apreciat profesionalismul anchetei realizate de Cătălin Tolontan în cazul Monica Ridzi, profesionalism care-l deosebea categoric de o întreagă generaţie de tineri gazetari gen Caracudi. Dacă ar fi fost altcineva, m-aş fi grăbit să-i răspund veninos. N-o fac.

Încerc să găsesc o explicaţie a abaterii sale de la profesionalismul care-l defineşte.

Diriguitor de ziar, domnul Cătălin Tolontan e un om extrem de ocupat.

Astfel de scăpări s-ar fi putut explica prin graba cu care a scris textul pe blog. Sunt zile când o gospodină nu-şi mai vede capul de treburi.

A pus oala la fiert pe aragaz. În timp ce apa se încreţeşte, semn că focul îşi face efectul, gospodina se apucă să deretice prin casă. Din camera copilului se aud zbierete. Gospodina lasă dereticatul pentru a schimba sugarul. E normal ca, uitată, supa să dea în foc. Cam aşa i s-a întâmplat şi domnului Cătălin Tolontan, prins cu treburile gazetăriei active pe cap. Trebuia să scrie la iuţeală ceva pe blog, între două şedinţe de sumar. Rezultatul era previzibil. N-a mai avut vreme pentru o minimă verificare.  
Aşa mi-am zis aflând de acuzaţiile domnului Cătălin Tolontan de pe un site al confraţilor săi de generaţie, care le-au reluat cu încântarea de a mai da o copită unui bătrân ca mine.

După ce-am citit textul de pe blog, mi-am dat seama că inexactităţile nu erau întâmplătoare. Domnul Cătălin Tolontan a aranjat datele realităţii de dragul unei demonstraţii. O teză care - după opinia mea - merită o dezbatere la rece.

Tânărul autor porneşte de la aprecierea făcută de Traian Băsescu într-un interviu acordat lui Andrei Gheorghe potrivit căreia, în campania din acest an, Adrian Sârbu "a fost echidistant şi s-a ţinut departe de politică". Deşi Traian Băsescu s-a referit la campania din 2009, în replică, domnul Cătălin Tolontan reaminteşte că, în 2004, Pro TV a fost adversar al lui Traian Băsescu. Pentru aceasta, domnul Cătălin Tolontan îl acuză pe Traian Băsescu de ceea ce s-ar putea denumi oportunism politicianist. Având nevoie de sprijinul Pro TV, înalţă lui Adrian Sârbu ode nejustificate. Cum însă pentru a fi convingător, domnului Cătălin Tolontan nu-i ajunge un exemplu, m-a vârât în ciorbă şi pe mine.

Nu numai cu Adrian Sârbu a procedat Traian Băsescu la o linguşire oportunistă, dar şi cu Ion Cristoiu.

Am dovedit mai sus că, în cazul meu, cel puţin, Traian Băsescu a fost corect. De altfel, chiar în vremea când îl criticam de dimineaţă până seara, Traian Băsescu a recunoscut că, în campania din 2004, am fost "neutru".

Ca redactor-şef la Gazeta Sporturilor, Cătălin Tolontan face parte din nomenclatura Trustului Intact. Ar fi de înţeles nevoia domniei sale de a mărşălui în armata mediatică anti-Băsescu. Dacă textul ar fi avut doar acest scop - de a-i mai arde un ghiont lui Traian Băsescu - ne-am fi oprit aici, reafirmând că niciodată nu voi mustra pe tinerii angajaţi la moguli. Spre deosebire de mine, ei n-au ajuns la acea independenţă materială în stare s-o poţi face pe independentul. Domnul Cătălin Tolontan şi-a intitulat proza "Cei uitaţi de Băsescu".

Cine sunt cei uitaţi de Băsescu? Potrivit domnului Cătălin Tolontan, al cărui text a fost rapid preluat de "deontologii" parcaţi pe un site al lui Sorin Ovidiu Vântu, cei uitaţi sunt ziariştii care, în 2004, au fost fanii lui Traian Băsescu. Candidatul Traian Băsescu e acuzat că în aceste zile i-a uitat pe tinerii ziarişti care au luptat în 2004 pe baricadele sale, dar, în schimb, îi linguşeşte pe cei care în 2004 îl sprijineau pe Adrian Năstase. În acest moment, intervenţia domnului Cătălin Tolontan capătă o coloratură de telenovelă. I se reproşează unui politician că nu împărtăşeşte un sentimentalism de văduvioară.

Ancheta în cazul Ridzi mi-a lăsat impresia unui gazetar de cinismul unui procuror. Textul despre cei uitaţi de Traian Băsescu îmi dezvăluie în persoana lui Cătălin Tolontan un suflet de poet. Pentru că numai un suflet de poet poate aştepta recunoştinţă de la un politician, prin definiţie pragmatic. Pentru că numai un poet poate vedea în politicieni personaje de care trebuie să te îndrăgosteşti şi, în consecinţă, să le sprijini în campania electorală ca să pună mâna pe putere. Pentru ca, după aceea, văzând că te-a uitat, să începi să te smiorcăi.

Gazetarul însă nu vede în politician altceva decât ceea ce vede zoologul în broasca fixată pe masa din faţă: un obiect de disecţie cu bisturiul.

E ceea ce ar trebui să ştie nu numai simpaticul domn Cătălin Tolontan, dar şi toţi ziariştii care, azi, îşi dau sufletul ca Traian Băsescu să fie învins de Mircea Geoană.