Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
România nu este legată integral la rețeaua de electricitate europeană, iar astfel e ferită de un eventual „blackout” care s-ar produce în vestul Europei. Dar problemele pe care le au rețelele electrice din țara noastră sunt chiar mai grave decât cele din restul continentului, pentru că investițiile care ar fi trebuit să se facă în ultimii 30 de ani au întârziat, iar rețeaua s-a deteriorat. Înlocuirea rețelei durează până la 15 ani, iar micile reparații care s-au făcut în ultimii ani sunt irelevante. Nici banii europeni pentru modernizare „verde” nu ne ajută, pentru că înainte de acest pas important de trecere la energia regenerabilă ar fi trebuit să avem o rețea care să suporte noile transformări. Ceea ce lipsește este o strategie coerentă pentru energie, în care să fie inclusă în primul rând reînnoirea acestei rețele naționale.
Rețelele de alimentare cu energie electrică ar trebui înlocuite, iar acest proiect poate dura între 15 și 40 de ani, din momentul începerii lucrărilor. Dar acest proiect absolut necesar nici măcar nu a început. Pe 8 ianuarie 2021, vestul țării a fost afectat de un „blackout” european, în zona care deja este conectată la rețeaua europeană. Restul țării poate scăpa de o astfel de situație, însă în ultimii ani, deja a devenit o obișnuință pana de curent la fiecare ploaie sau ninsoare mai puternică, în aproape toate localitățile, pentru că rețeaua de electricitate este învechită.
Anual s-a mai investit în reparații și înlocuirea unor părții din rețea, dar suntem departe de a avea o situație stabilă. Abia anul trecut, în luna august, a fost aprobată o investiție mare pentru modernizarea rețelei de distribuţie a energiei electrice, de la Banca Europeană pentru Investiții. Valoarea totală este de 629 de milioane de euro, din care Banca Europeană de Investiţii finanţează 200 de milioane de euro, restul de bani fiind 295 de milioane de euro din fonduri europene, iar 134 de milioane din surse proprii, pentru consolidarea şi renovarea staţiilor, substaţiilor şi liniilor aeriene ale României pentru a extinde capacităţile de distribuţie a energiei electrice ale reţelei sale, pentru a facilita absorbţia şi distribuţia energiei electrice din instalaţiile de generare din surse regenerabile şi pentru a reduce autoconsumul şi include elemente din proiectul Carmen 1 - o subcomponentă a unui Proiect de Interes Comun (PCI). Acesta este un proiect regional transnaţional al UE care are ca obiectiv principal extinderea conexiunilor din surse regenerabile la reţele şi îmbunătăţirea interconexiunii dintre reţelele de transport şi distribuţie din România, Bulgaria şi Ungaria.
Însă nici măcar nu au fost începute lucrările și situația rețelei electrice. În ultimii ani s-au făcut doar unele reparații, în zonele unde apăreau frecvent probleme, dar nu s-a intervenit pentru înlocuirea rețelei.
În plus, ne confruntăm cu fenomene noi, precum ploaia înghețată, care crește de două ori greutatea rețelelor, și cablurile se rup. Astfel de fenomene nu existau în trecut, iar materialele folosite pentru construirea rețelelor nu au fost calculate pentru ceea ce se întâmplă astăzi. Nici viteza vântului nu era atât de mare cum este acum, de peste 80-90 km/h. Se adaugă diferențele bruște de temperatură și rezistența materialelor din care sunt construite rețelele actuale.
Sunt și probleme legate de faptul că diferența de temperatură este mult mai mare, în timpul unei zile, decât până acum 10-15 ani, iar rețeaua de electricitate a fost concepută cu anumite materiale care au o rezistență calculată pentru o climă care nu mai e la fel. Materialele din care sunt făcute rețelele electrice nu suportă trecerea bruscă de la temperaturi cu plus la cele cu mult sub zero grade Celsius.
Rețeaua electrică ar trebui să fie adaptată la noua variație de temperatură și va fi nevoie de o regândire a întregului sistem. Probleme nu sunt doar iarna, ci și vara, iar mentenanța nu se mai face cu aceeași repetabilitate ca în trecut, ceea ce duce la o degradare avansată a rețelei, în unele zone.
O strategie care nu există
Este nevoie și de o abordare strategică, pe termen lung, dar încă nu există. Vina ar fi a companiilor care se ocupă de distribuție, pentru că în baza contractelor pe care le au cu statul și cu toți consumatorii finali, ar trebui să facă și investiții, însă este foarte greu de gestionat această situație.
Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE) fixează tarifele, dar operatorii au nevoie de bani pentru a face reparații și se găsesc permanent într-un cerc vicios. Dacă unui operator de distribuție i se concesionează o lucrare, ANRE aprobă tarifele și nu permite creșteri de preț care să acopere costurile lucrărilor de reparații, ceea ce determină operatorul să recurgă la varianta mai ieftină - adică la „cârpeli”. Iar situația aceasta persistă de peste 20 de ani, timp în care întreaga rețea s-a deteriorat. În această situație, dacă vor reveni iernile grele, ca în trecut, e foarte posibil să fie probleme mai mari.
Actuala rețea electrică a României s-a construit timp de 40 de ani, cu banii statului și conform unei strategii unitare, însă acum există mai multe societăți comerciale care administrează părți din rețeaua electrică națională. Refacerea întregii rețele ar dura tot 40 de ani, conform estimării specialistului în energie Dumitru Chisăliță.
În funcție de zona din țară în care apar probleme, situațiile sunt diferite. În unele locuri sunt defecțiuni la posturile de transformare, în altele sunt cablurile foarte vechi, în unele locuri încă avem transport pe stâlpi de lemn, care putrezesc și cad. Operatorii de distribuție ar trebui să le repare, dar atunci când ei ajung la ANRE cu planurile de investiții, li se spune că nu pot crește tarifele pentru a-și acoperi cheltuielile cu reparațiile și mentenanța.
Operatorii care împart rețeaua nu pot investi
Fiind societăți comerciale care se bazează pe profit, atunci când li se refuză creșterea tarifelor, renunță la cheltuieli, iar investițiile nu se mai fac, pentru că banii nu se pot recupera prin tarif.
Astfel s-a ajuns ca România să depindă, deocamdată, de priceperea unor oameni angajați la distribuitorii de energie electrică, ei fiind cei trimiși să rezolve fiecare pană de curent, atunci când se întâmplă ceva. Și acești angajați sunt, în majoritate, în prag de pensionare și în curând nu vor mai fi disponibili, iar alți specialiști nu prea se mai formează.
Fără lucrări de modernizare a rețelelor de distribuție este foarte posibil să se ajungă în situația în care să nu se mai poată face nici reparațiile, atunci când se produce o pană de curent. O astfel de situație pe timp de ger și viscol poate face victime, acolo unde centralele termice depind de alimentarea cu electricitate.
Strategia și normativele pentru o direcție preventivă, pentru următorii 50 de ani, ar include investiții cu materiale mai rezistente la noile condiții meteo, ceea ce ar duce și la triplarea tarifelor pentru consumatorul final. Din bani europeni se puteau face investiții, în ultimii ani, dar nu se poate acoperi întreaga sumă necesară pentru o astfel de investiție în schimbarea întregii rețele din țară.
Multe dintre proiectele care s-ar fi putut face din bani europeni s-au pierdut, pentru că nu a avut cine să le depună. Iar acum, consumatorul final plătește inclusiv reparațiile care devin din ce în ce mai dese.
Și aici este alt cerc vicios, pentru că tariful la energie electrică poate rămâne mic, dar la fluctuațiile repetate de curent electric se strică centralele termice și aparatura din casă, ceea ce înseamnă costuri mult mai mari tot pentru consumatorii care și le vor schimba, pe banii lor.
Calculele electorale încurcă investițiile
Una dintre marile probleme ale acestor cercuri vicioase este cea politică, pentru că nimeni nu-și asumă o creștere a tarifelor, mai ales în anii electorali. O astfel de strategie are consecințe economice, sociale și politice.
Ar fi nevoie de îngroparea rețelei electrice, în același timp cu modernizarea străzilor, dar proiecte integrate au fost foarte puține și posibilitatea de a le face depinde de deciziile pe care le iau primăriile. Și aceste lucrări țin tot de strategiile care ar fi trebuit să existe, dar nu se fac, pentru că e prea complicat.
Pentru proiectele de modernizare, primarii localităților pot stabili, conform legii, prioritățile de reabilitare a străzilor, iar astfel ar putea merge către toți operatorii, să le pună în vedere să se conformeze, dar pe perioade de 5-6 ani, astfel încât companiile să-și facă un plan de investiții, să obțină toate avizele și să facă lucrările. Numai că alegerile sunt din 4 în 4 ani, iar calculele electorale se fac altfel.
Sunt doar câteva localități în care astfel de proiecte integrate au fost făcute. Un exemplu este municipiul Mediaș, cu o lucrare proiectată pe parcursul a 6 ani.
În alte situații s-a aplicat același cerc vicios: dacă un primar îi pune în vedere operatorului, la începutul anului calendaristic, să-și schimbe rețeaua sau să îngroape cablurile până la finalul anului, operatorul refuză, pentru că nu are cu ce. Dar dacă i se dă operatorului o marjă de 3 ani, atunci o va putea face. ANRE aprobă lucrările, dacă situația este critică.
Noul proiect european ar trebui să rezolve inclusiv aceste probleme, dar încă nu s-a stabilit strategia care va sta la baza înlocuirii rețelei.
Citește pe Antena3.ro
