Ultima oara cand Jiul a fost in Divizia A se intampla cand in fruntea clubului se afla Miron Cozma. De atunci, echipa a inregistrat un evident regres pana in sezonul trecut, cand a fost la un pas sa revina in A. Meritul ii apartine noului patron al echipei, Alin Simota.
SORIN ANGHEL
Valea Jiului este o zona aproape moarta din punct de vedere al distractiilor. Chiar si in week-end, cand in alte locuri lumea petrece pe mese, localurile din Vale sunt aproape pustii. Cum minerii betivi au disparut o data cu disponibilizarile, oamenii locului isi gasesc singurul loc de distractie la stadionul din Petrosani. Echipa locala, Jiul, care a fost ultima oara in prima liga pe vremea cand Miron Cozma era regele minerilor, si-a recapatat in ultimii ani forta. Cel care sta acum in spatele echipei este Alin Simota. Omul de afaceri petrosenean a reusit sa-i faca pe mineri sa uite de grijile de acasa. Jiul este acum in Divizia B, dar obiectivul pentru campionatul urmator este promovarea in Divizia A. Lotul de jucatori a fost intarit, iar antrenorul Ionut Popa a fost reconfirmat in functie de catre Simota, care l-a adus la echipa drept consilier tehnic pe Gigi Boruga.
"Danciu m-a convins sa investesc in fotbal"
Citește pe Antena3.ro
Pai, da. Ce castig eu din fotbal? Imi toaca nervii.
Asta nu conteaza. Important este ca fac ceva pentru comunitatea din care provin. Daca nu era Jiul, unde se mai ducea lumea in timpul liber? Asa, macar la un meci de fotbal sa vina.
Ion Danciu, fostul arbitru.
Nu stiu ce a facut el, dar m-a convins.
Cateodata da, cateodata nu. Imi consuma foarte multi nervi fotbalul.
Nu. Danciu este prietenul meu si nu pot fi suparat pe el. In schimb, il injur in fiecare zi, dar nu cu dusmanie. O fac doar din prietenie. Il sun sa ii mai cer cate un sfat si nu pierd ocazia sa ii mai arunc si o injuratura. El nu se supara. Este prietenul meu si nu ii pare rau, pentru ca stie ca imi place fotbalul.
Nu. Eu sunt un om caruia ii place sa lucreze cinstit. Danciu stie asta si nu m-a invatat prostii. Imaginea lui este una controversata pentru ca a fost arbitru. Toti arbitrii sunt contestati si nu au o imagine foarte buna.
"Sunt si eu de vina ca am ratat promovarea"
Incerc sa uit, dar supararea inca exista.
Jucatorii si antrenorul, dar poate ca si eu.
Nu. Doar ca au fost unii de la care eu asteptam mai mult.
Am facut acest lucru pentru ca a avut puterea sa recunoasca ca a gresit. Nu stiu daca altii s-ar fi comportat la fel.
Aceasta echipa ar fi fost sustinuta de un grup de 4-5 firme care sunt gata sa ajute echipa in cazul va promova.
Nu e nimic adevarat.
Anul trecut am bagat mai multi bani decat Olimpia Satu-Mare si CFR Cluj la un loc.
Pentru ca CFR Cluj a fost mai buna. A fost o nedreptate ca nu a promovat Jiul.
Nu a fost una cauzata de cineva anume. Doar o nedreptate sportiva.
Pe mine ma intereseaza greselile comise de oamenii mei. Restul nu are importanta. Am avut doua meciuri in care arbitrii ne-au dezavantajat, dar nu le-am reprosat nimic. Arbitrajul romanesc este pe drumul cel bun si eu consider ca greselile sunt umane. La meciul de la Zalau, cu Armatura, am fost egalati in minutele de prelungire dintr-un penalty imaginar. Dupa joc, arbitrul m-a sunat si a recunoscut ca a gresit. Si-a cerut scuze. A fost un mare gest de omenie din partea lui.
Nu. Doar ii respect si cred ca este suficient. Daca te apropii prea tare de ei, lumea interpreteaza.
Promovarea in Divizia A. Eu fac totul numai pentru oamenii din Petrosani si localitatile din imprejurimi. Cei care traiesc in Valea Jiului merita o echipa in prima divizie.
Pana acum, nu. Dar ma gandesc sa cumpar cativa jucatori, sa ii cresc si din vanzarea lor sa obtin primul venit de pe urma fotbalului. Fotbalul nu se va schimba pana generatia actuala de conducatori nu va disparea. Daca nu se inceteaza cu jocurile de culise nu vom ajunge niciodata in lumea buna.
"Tata a murit intr-un accident minier"
Am jucat handbal la Stiinta Petrosani.
Parintii mei au murit cand eram foarte tanar si am fost nevoit sa renunt la sport pentru a face rost de bani ca sa am cu ce sa ma intretin.
La inceputul anilor â90 era o moda, daca pot sa o numesc asa, sa cumperi lucruri marunte de la noi si sa te duci sa le vinzi la sarbi sau in Ungaria. Asa am strans eu primii bani. Am fost un tip realist si am sesizat ca nu o sa dureze la infinit, si cu banii stransi pana atunci am cumparat o fabrica de paine. M-am ingrijit foarte tare de ea si mi-a mers foarte bine. Mai tarziu am cumparat actiuni la cateva societati scoase la vanzare de Fondul Proprietatii de Stat. Cum Valea Jiului este o zona monoindustriala, oamenii de aici traiesc pe seama exploatarilor de la Compania Nationala a Huilei, dar peste cativa ani aceasta activitate va disparea. Mi-am dat seama de acest pericol si am inceput sa imi indrept afacerile spre alte zone decat Valea Jiului.
Atunci cand tatal meu a murit intr-un accident minier. S-a intamplat 1988. Atunci mi-am jurat ca voi face tot posibilul ca urmasii mei sa nu ajunga niciodata sa lucreze in asemenea conditii. La patru ani dupa ce am ramas fara tata, a murit si mama. Acestea au fost momentele care au decis viata mea. Mi-am dat seama ca trebuie sa ma intretin singur si am inceput sa fac mici afaceri. Eu de mic aveam aceasta inclinatie spre a face bani. Inca din liceu sau chiar scoala generala.
"In scoala vindeam timbre"
Strangeam timbre si apoi le vindeam la altii. Colectionam surprize de la guma de mestecat si faceam schimb cu prietenii. Astea au fost primele afaceri, daca pot sa le numesc asa, ale mele.
Da. Cand tata a murit, eu eram student la Institutul Minier si faceam practica in mina. Chiar daca tata si-a gasit sfarsitul acolo, eu am continuat facultatea, desi stiam ca nu voi lucra niciodata in minerit.
Familia. Sotia si fetita mea sunt cele mai importante lucruri din viata mea.
In nici un caz. Eu sunt un om normal, imbracat in sort si in tricou. Ma bucur ca reusesc sa ii fac fericiti pe cei de aici cu echipa de fotbal. E adevarat, acest lucru imi aduce popularitate, dar nu sunt un lider.
Pentru ca nu ma atrage. Si eu cred ca afacerile nu se pot imbina cu politica.