Imnul Rapidului răsună din toamnă în Liga 2

„Noi steagul jos nu-l vom lăsa, zi şi noapte pentru Rapid noi vom cânta!”. În acea după-amiază călduroasă de duminică, terasele cartierului Crângaşi răsunau de cântecele unei mulţimi în alb şi vişiniu. Acei oameni de toate vârstele se pregăteau să participe la un paradox al României, sau poate chiar al Europei de Est din aceste vremuri.

Un meci de Liga 3 a adunat aproape 10.000 de spectatori, o cifră greu de atins pentru multe partide din primul eşalon. Rapid avea nevoie de cel puţin un scor egal în faţa contracandidatei Unirea Slobozia, pentru a promova. Aparent o miză destul de mare. Dar fanii giuleşteni nu afişau tensiunea dinaintea altor înfruntări decisive. Nu credeau că modesta echipă din Bărăgan le mai poate încurca socotelile.

Mai mult îşi exersau vocile, strigau peste mese „hai rade-o mai repede, că începe!”, dar mai cereau câte o halbă, spre disperarea barmanilor, care, rapidişti şi ei, voiau să lase jobul pentru două ore şi să plece după clienţi către stadion.

Ritmuri argentiniene

Fluierul de start. Spectatorii şi-au ocupat locurile, Peluza Nord a afişat o coregrafie cu versurile pe care galeria le intona prin anii 70, pe opera Trubadurul de Verdi: „De când e lumea şi cât o să mai fie, am iubit şi voi iubi culoarea vişinie”. Rapid a învins cu 3-0 şi s-a cântat tot meciul, pe ritmuri argentiniene, „M-am trezit de dimineaţă, mi-am dat seama că e meci”, dar şi neaoşe româneşti, repertoriul fiind încheiat, ca de obicei, cu muzica fraţilor Petreuş, „Aşa sunt eu, rapidist, niciodată nu sunt trist”.

A urmat berea (sau vodca) de după meci, cu analiza noilor perspective, din Liga 2. „Deplasări lungi, domnule, ai vreo două Timişoare (Poli, Ripensia - n.r.), un Arad (UTA)...”. „Ce vorbeşti, joacă 20 de echipe, fără play-off, ca englezii. Mai greu decât în Liga1, cu toate satele şi comunele ei. Dai de nume mari, Farul, Argeş, Petrolul dacă nu intră anul ăsta, să vezi iureş la găzari, ne-am pupat cu ei în amicale, dar acum o să fie pe puncte, nu mai dansăm în familie”.

Planuri şi speranţe

La cald, suporterii s-au lansat în comentarii şi evaluări privind viitorul echipei. „Ai lot bun, dar îţi mai trebuie nişte plombe, să se ocupe de transferuri Pancu, personal. A demonstrat stofă de antrenor, şi de acum va mai creşte”. „Da, şi Răzvan Lucescu a crescut, event cu PAOK în Grecia, apropo de Luceşti, aţi văzut că nea Mircea e nelipsit de la tribuna oficială, poate îl bate vreun gând, să vină preşedinte de club”. „Nu lasă el banca tehnică pentru birou, vine la meci că iubeşte Rapidul, aici s-a relansat ca antrenor, dar şi el ne-a relansat pe noi, superboier, mare caracter”.

Apoi seara s-a lăsat peste cartierul Grant, iar rapidiştii au plecat către case. Mai încheiaseră o etapă din existenţa zbuciumată a clubului lor drag.

Giuleşteni relaxaţi

Relaxarea domnea la intrarea în arena din Regie, unde joacă Rapid până la construirea noului Giuleşti. Două maşini au trecut pe acolo blocând accesul unui mare grup de suporteri. „Le dăm voie, şi apoi, şi noi”, a zis un jandarm, ca şi cum ar fi fost de-al casei. Rapidiştii nu au dat semne de nervozitate, cum ar fi făcut în alte dăţi. „Dar nu era mai bine să ne aştepte, că nu mai e timp?”, a întrebat o doamnă zâmbitoare, cu eşarfă vişinie la gât. „Au aşteptat destul, de ce nu aţi ajuns mai repede, păi în ultimul moment se vine la meci?” – a explicat jandarmul. „Care ultimul moment, că mai sunt 20 de minute...”.

"E un lucru extraordinar că o echipă de mare tradiție, un brand al fotbalului românesc, reușește an de an să revină și se luptă să revină în prima divizie. Au avut mai mulți spectatori astăzi decât toți spectatorii strânși în play-out la Liga1"

Mircea Lucescu