Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Victor Piţurcă are căutătură de lup singuratic. Cei care nu-l cunosc cu adevărat pot trăi cu impresia că este sechestratul unei singurătăţi temeinice. Că este un mofluz iremediabil, că nu poate articula o relaţie obişnuită cu lumea inconjurătoare. Că este incăpăţănatul fără pereche, incremenit intre idei puţine şi fixe.
Putem accepta ideea că, uneori, adevărurile pot fi aproximative. De această dată, construcţia este pe de-a-ntregul mincinoasă. Aura de autenticitate a informaţiilor care circulă despre Piţurcă a fost creată numai de asiduitatea cu care a fost promovat portretul-robot al selecţionerului. In poveştile despre Victor Piţurcă zvonul a fost mult mai accesibil (şi poate mai picant) decăt informaţia reală. Iar "inculpatul" nu a catadicsit să coboare in intimitatea acestei făcături mediatice, nici chiar dacă desluşirea iţelor i-ar fi prins, probabil, bine. O astfel de conduită poate fi, intr-adevăr, discutabilă. Dar orice individ are libertatea să-şi aleagă călcătura in viaţă. Iar clevetitorii nu trebuie să moară de grija altuia.
Căutaţi-l pe Victor Piţurcă in familie, in cercul său de prieteni, in intimitatea grupului cu care lucrează şi veţi descoperi un om normal. Poate vă este greu (sau chiar imposibil) să acceptaţi acest adevăr. Vă asigur insă că Piţurcă iubeşte şi urăşte ca oricare dintre noi, că are subiectivismele şi indoielile sale, că-şi poate trăi exuberant bucuriile şi işi poate inchide in tristeţe nerealizările, că se ghidează după principii ferme, poate păguboase uneori sau rezonabile alteori. Omul nu este perfect, dar nici dat dracului.
Nu vă propun să-l admiraţi pe Piţurcă. Vă sfătuiesc doar să aflaţi adevărul despre el. Sunt convins că veţi avea surprize. Surprize plăcute!
Veţi afla că miliţienii nu l-au arestat, pe vremea lui Ceauşescu, pentru că ar fi fost un barbugiu notoriu. A fost doar şantajat şi pedepsit pentru că nu dorea să meargă să joace fotbal la Scorniceşti.
Veţi afla că putea evita demiterea de la echipa naţională dacă ar fi acceptat să facă un drum in Turcia. Biletul de avion şi compania erau asigurate de Mircea Sandu. Acolo i-ar fi intălnit pe Hagi şi Popescu. O discuţie intre ei şi gata! Lucrurile se lămureau. Piţurcă a găndit insă că o complicitate cu jucătorii, fie ea şi nevinovată, ştirbeşte prestigiul antrenorului. Nu a acceptat compromisul. A preferat demiterea.
Să fi procedat Victor Piţurcă greşit in cele două istorii care l-au avut ca subiect principal? Eu cred că nu. Poate veţi fi de acord cu mine dacă veţi accepta să-l cunoaşteţi, pur şi simplu, pe Victor Piţurcă.
