x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Zaira, o româncă "savurată" de elveţieni

0
Autor: Roxana Ioana Ancuta 18 Feb 2010 - 00:00
Zaira, o româncă
Vezi galeria foto

Român de origine, de naţionalitate elveţian, scriitorul Cătălin Dorian Florescu aduce în România, prin Editura Polirom, un roman de succes pe piaţa internaţională. "Zaira" (cu aproape 25 de mii de exemplare vândute în doi ani) prezintă o poveste de viaţă din secolul trecut, plină de întorsături dramatice şi emoţii.



PERSONAJ REAL
În noul său roman, Cătălin Dorian Florescu povesteşte viaţa Zairei, o foarte preţuită păpuşăreasă în România anilor '60, din preajma celui de-al doilea război mondial şi până în vremurile noastre. Este o călătorie între Europa de Est şi America şi totodată povestea unei iubiri imposibile care supravieţuieşte, totuşi, deceniilor. Zaira Manta ­ fiica unei familii de mari moşieri, care s-a născut în 1928 în sala de aşteptare a unei gări de provincie ­ este un personaj real, are 80 de ani şi trăieşte în prezent în Timişoara, după 40 de ani de exil american.

Cartea acoperă două continente şi aproape un secol de drame şi aventuri: viaţa interbelică a moşierilor şi a ţăranilor, fascismul românesc, al doilea război mondial, venirea la putere a comuniştilor, persecuţiile. Fuga Zairei în Vest în timpul Primăverii de la Praga şi întreaga viaţă americană a unei emigrante este un panoptic al secolului al XX-lea, povestit de o femeie.

Cătălin Dorian Florescu s-a născut în 1967 la Timişoara. A părăsit România în 1982, stabilindu-se la Zürich. Romanul Wunderzeit (Vremea minunilor), publicat la Editura Pendo din Zürich în 2001, a fost distins cu premiile Pro Helvetia şi Hermann Lenz pe 2001, Cartea de Limba Germană a anului din partea Fundaţiei Elveţiene Schiller, Cartea anului în oraşul Zürich, Premiul Chamisso al Academiei din Bayern pe anul 2002 şi Premiul Anna Seghers pe 2003. De acelaşi autor, la Editura Polirom au mai apărut "Vremea minunilor" (2005), "Drumul scurt spre casă" (2006) şi "Maseurul orb" (2007).


● Jurnalul Naţional: "Cu această carte - Zaira ­ se poate trăi mult timp" s-a scris într-una dintre publicaţiile germane. Ce-au vrut să spună?
● Cătălin Dorian Florescu:
Probabil faptul că este una dintre cărţile care s-ar putea lua pe o insulă, dacă am fi puşi în situaţia de a decide ce luăm cu noi. Au fost multe reacţii de acest gen la romanul meu. Unii cititori germani mi-au scris că au chiulit de la serviciu, ca să o citească, alţii că mergeau pe jos la serviciu ca să citească mai mult. Se pare că este o carte care atinge sufletul oamenilor. O poveste mare de viaţă din secolul trecut, plină de întorsături dramatice şi emoţii, în care ne putem transpune cu toţii.


REINVENTEAZĂ REALITATEA
● O dată cu "Zaira", introduceţi pentru prima dată în romanele dvs. în prim-plan o femeie...

● Având în vedere că figura Zairei era dată de existenţa reală a acestei persoane, nu mi-a rămas mult de făcut, decât să mă aventurez în acest teritoriu enigmatic: femeia. Şi nu mi-a fost frică, deoarece temele esenţiale ale vieţii, despre care povesteşte întotdeauna literatura bună, ne sunt tuturor comune: singurătatea, iubirea, frica, curajul etc.


● Cum aţi descoperit-o pe Zaira?
● Ca jurnaliştii de investigaţii, am şi eu sursele mele anonime. Glumesc, dar este şi adevărat. Cea mai bună sursă a mea a fost întotdeauna Robert Şerban, jurnalist şi poet din Timişoara, oraş de unde provin şi eu. Îl numesc... muzul meu! Ne uneşte o mare prietenie şi de câte ori sunt în impas cu poveştile, nu trebuie decât să merg la Timişoara, să ies la un pahar sau două cu prietenii şi mă fac cu câte o idee. Dar de la o idee până la finalizare este un drum lung, pe care trebuie să mi-l asum singur. Zaira este un personaj incredibil, cu o viaţă aşa de bogată, încât la 10 minute după ce am întâlnit-o pe o terasă în Piaţa Unirii din Timşoara am ştiut: That's it! Timp de trei zile ne întâlneam dimineaţa şi ne despărţeam seara. Mă ademenea tot timpul cu fraza: Mâine va fi şi mai dramatic. Şi aşa a fost. Dar trebuie spus că eu nu sunt biograf. Eu nu copiez realitatea, ci o reinventez.


● Scrieţi numai de mână. De ce?
● De fapt, acum mă găsesc în faza de finalizare a următorului meu roman şi acest lucru se întâmplă la computer, dar scrisul de mână este un act senzual şi mişcarea mâinii pe hârtie, trasul liniei ­ care apoi formează cuvântul ­ dau o continuitate gândului.


ZAIRA, IUBITĂ DE LIBRARI
● Aţi lucrat, timp de şase ani, ca psiholog într-un centru de reabilitare pentru dependenţii de droguri. Ce v-a marcat cel mai mult din această perioadă?

● Nenumaratele moduri în care fiinţa umană se poate obstrucţiona pe sine însăşi. Am lucrat cu indivizi care erau aşa de unşi cu toate alifiile, încât era greu să-i conduci spre o viaţă mai sănătoasă, mai puternică. Succesul, când se lucrează cu persoane politoxicomane, este relativ. Dar acest lucru nu înseamnă că nu există şi reuşite.


● Cum trăieşte un scriitor în Elveţia?
● Am reuşit să trăiesc din scris în ultimii 10 ani, cu un singur an de întrerupere, unde m-am ocupat din nou de drogaţi. Pe de-o parte vânzările, pe de alta traducerile, lecturile publice sau în şcoli, universităţi etc., bursele şi premiile mi-au permis să trăiesc la un nivel mediu bun şi după dorinţele mele. Nu toţi scriitorii pot face acest lucru, dar nefiind căsătorit, neavând copii, trăind într-o comunitate cu alţi prieteni, lucrul acesta mi-a reuşit până acum destul de bine.


● Vă inspiră Elveţia?

● Nu, cu toate că prietenii mei sunt aici, că vorbesc limba lor, că mă mişc în aceste peisaje minunate, iau parte la viaţa literară şi mă preocupă ce se întâmplă aici. Într-o carte poştală poţi trăi sigur şi liniştit, dar nu poţi crea. Cel puţin nu aşa cum înţeleg eu actul creativ. În schimb, însă, în eseurile şi editorialele mele pentru ziarele elveţiene mă raportez la acestă ţară, o critic, îi văd umbrele. Şi le are.


● V-aţi gândit vreodată ca la un moment dat să reveniţi definitiv în România? Zaira, personajul celui mai recent roman al dvs., a revenit în ţară după o aventură care a durat - ce-i drept - aproape o viaţă...
● Poate multele mele călătorii prin ţară sunt un fel de întoarcere în rate, poate însă înlocuiesc numai adevărata întoarcere. Nu exclud să o fac cândva, dar nu exclud nici faptul că apoi, după entuziasmul primelor săptămâni şi luni, mă voi simţi la fel de străin, cum uneori mă mai simt şi aici, în Elveţia, după 27 de ani. Poate aşa îmi este dat mie: al meu "acasă" să fie tot timpul în îndepărtare. Aş pierde însă mult: sunt legat de cultura germană prin limba mea de creaţie. Aici îmi este publicul cel mai numeros, aici am aruncat ancora literară. Poate am deja şi o gândire germanică mai mult decât îmi este drag să cred. Oricum, ca intelectual m-am format aici, de la vârsta de 15 ani. Şi totuşi, mă trage des spre ţară... melancolia asta oarbă care nu dă pace.


● În ce tiraje au fost scoase cărţile dvs.?
● Cel mai mare tiraj l-a avut "Zaira", care va atinge în curând vreo 25.000 de exemplare, vândute în şase ediţii. Norocul a fost că am plecat de la o editură micuţă elveţiană la una mare germană şi că librarii au iubit atât de mult "Zaira", încât au vândut-o bine.


● De ce credeţi că "Zaira" ­ şi cărţile dvs., în general ­ au avut atât de mult succes în străinătate?
● Am pornit la drum acum 10 ani, când a ieşit romanul meu de debut, cu mult optimism şi idealism. Credeam, şi continui să cred, în frumuseţea şi necesitatea unei opere de artă. Este greu să găsim criterii clare, ce e frumosul şi necesarul în artă, şi totuşi sunt convins că acest lucru se simte, când de exemplu o carte are substanţă, e densă şi are o scriitură marcantă. Din păcate ­ şi acest lucru nu îl spune un moşneag nostalgic după timpurile de altă dată, ci un bărbat de 42 de ani în plină activitate artistică ­ trăim timpuri de o mare decadenţă (şi) culturală. Nu mai există criterii, orice părere poate fi anulată printr-o contrapărere, calitatea - cu ajutorul unui marketing puternic - poate fi declarată bună şi necesară şi se va impune. Capitalismul de consum şi postmodernismul şi-au pus amprentele şi pe artă. Iată un exemplu: scriitorul elveţian M.S. este cel mai vândut scriitor de limbă germană la ora actuală. În ultimul lui roman ­ "Bucătarul" a făcut un ghiveci între dragostea unui emigrant tamil şi o elveţiancă, bucătăria tamila şi vânzarea de arme a elveţienilor către China. Deci un ghiveci piperat cu suspans, un produs artificial. Iei trei lucruri, faci un cocktail şi speri să fie pe gustul tuturor. Totul scris cu o scriitură simplă şi propagat de o maşinărie de marketing puternică. Pe gustul unei clase de mijloc, care vede în artă un fel de petrecere a timpului liber, de destindere şi care nu mai aşteapta nimic de la ea, decât să o gâdile puţin, dar în rest să o lase în pace.
Acesta pentru mine este un scris facil, "lowprofile", cum i-aş spune, deci fără identitate, fără amprenta proprie. Eu consider că fac o literatură care are un profil propriu, atât prin limbajul uneori poetic, alteori laconic, cât şi prin poveştile mele. Am învăţat mult de la arta cinematografică, şi de la câteva cărţi importante pentru mine, cum să-mi farmec publicul şi cum să creez substanţialitate şi sens în imagini vii, dramatice. Cred că acest lucru îmi reuşeşte deseori. În plus, scriitorul de limbă germană regăseşte prin cărţile mele o naraţiune bogată, inedită, cu totul altfel scrisă decât literatura germană proprie, des searbădă şi fără voluptate. Se simte probabil miza în ceea ce scriu... Cel puţin, aşa doresc să cred. Ceva autentic şi proaspăt. Deci, cumva, sunt un fel de infuzie cu sânge proaspăt pentru literatura germană.


● Ce vă reprezintă cel mai mult?
● Şapca. Gândirea clară. Umorul. Idealismul pragmatic. Credinţa în frumos. Plânsul la filmele bune. Dorinţa de a deveni mai bun.



0-114200-zaira.jpg"Un roman monumental. Florescu povesteşte eliberat de orice  formă de stăruinţă împovărată simbolic. Este vorba mereu despre cine îşi exercită puterea şi asupra cui, iar Florescu găseşte neîncetat imagini care oglindesc lucrurile mari în cele  mărunte şi scrie scene de o mare expresivitate. El reuşeşte să realizeze studiul de caracter al unei femei aflate pe drumul anevoios dintre mândrie şi obstinaţie, dintre curaj şi trufie. O femeie a cărei viaţă este ­ aşa cum se repetă întruna ­ "o ameţitoare călătorie".
Spiegel Online

"O carte formată din straturi suprapuse, opera unui povestitor pasionat, o carte care te seduce şi te farmecă şi care, nu în ultimul rând, tematizează acea permanentă încercare a omului modern de a găsi un echilibru între identitatea naţională şi exigenţele globale. Un efort acrobatic pe care Florescu îl cunoaşte din experienţa proprie şi pe care încearcă să-l atenueze prin literatura lui."
ORF, Radio Austria, emisiunea Ex Libris
Citeşte mai multe despre:   carte

 



Mai multe titluri din categorie

Turneul Pianul Călător – ENCORE susţinut de HORIA MIHAIL revine la Bucureşti pe 22 iunie

Turneul Pianul Călător – ENCORE susţinut de HORIA MIHAIL revine la Bucureşti pe 22 iunie
Galerie Foto În cadrul unui proiect cuprinzând 13 concerte, susţinute în 11 oraşe din România şi la Chişinău, Turneul Pianul călător – Encore susţinut de pianistul Horia Mihail ajunge pe 22 iunie, ora 20.30 la...

-   ZIUA HEKTOMERON   - probabil cel mai lung și mai complex spectacol de teatru din istorie se întâmplă de Rusalii la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova

-   ZIUA HEKTOMERON   -    probabil cel mai lung și mai complex spectacol de teatru din istorie se întâmplă de Rusalii la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova
Luni, 21 iunie 2021, începând cu ora 19:00, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova se va desfășura probabil cel mai lung spectacol de teatru din istorie: ZIUA HEKTOMERON. Data nu a fost aleasă...

„Ieșirea trenurilor din gară”, de Radu Jude și Adrian Cioflâncă, în cinematografe

„Ieșirea trenurilor din gară”, de Radu Jude și Adrian Cioflâncă,  în cinematografe
Galerie Foto Lungmetrajul documentar „Ieșirea trenurilor din gară”, regizat de Radu Jude și istoricul Adrian Cioflâncă, ajunge pe marile ecrane din România.   Filmul va rula la București (Cinema Union, Cinema Mu...

Spectacolul Nora de Henrik Ibsen la Festivalul Teatrelor Maghiare de la Kisvárda!

Spectacolul Nora de Henrik Ibsen la Festivalul Teatrelor Maghiare de la Kisvárda!
Galerie Foto Spectacolul Nora de Henrik Ibsen, regizat de Botond Nagy, participă la cea de-a XXXIII-a ediţie a Festivalului Teatrelor Maghiare de la Kisvárda.  Producția a fost nominalizată la...

Teatrul de Balet Sibiu încheie stagiunea 2020 – 2021 cu spectacolul „Sînt o babă comunistă!”

Teatrul de Balet Sibiu încheie stagiunea 2020 – 2021 cu spectacolul „Sînt o babă comunistă!”
După șase ani de la premiera națională, care a avut loc la Sibiu, în data de 27 mai 2015, Teatrul de Balet Sibiu readuce pe scenă, în încheierea stagiunii 2020 – 2021, spectacolul de dans-teatru „Sînt o...

O nouă premieră la TNB: „D-ale carnavalului”, un spectacol de un umor vitriolant, în regia lui Alexandru Dabija!

O nouă premieră la TNB: „D-ale carnavalului”, un spectacol de un umor vitriolant, în regia lui Alexandru Dabija!
S-ar crede că Alexandru Dabija îl „citește” pe Caragiale în „altă” cheie. În fapt, îl privește lăuntric, și ceea ce vede îi place. Iar cu ceea ce-i place se identifică. Un Caragiale lucid și cinic...

Finalul stagiunii simfonice a FGE, împreună cu maestrul Christian Badea și violoncelistul Denis Shapovalov, câștigător al concursului Ceaikovski 

Finalul stagiunii simfonice a FGE, împreună cu maestrul Christian Badea și violoncelistul Denis Shapovalov, câștigător al concursului Ceaikovski 
Galerie Foto Joi, 24 și vineri, 25 iunie 2021, Orchestra simfonică a Filarmonicii va fi condusă, în finalul stagiunii 2020-2021, de maestrul Christian Badea, prim-dirijor principal al FGE. Programul include Uvertura...

Banksy, în licitație la București

Banksy, în licitație la București
Galerie Foto 9 piese de grafică semnate de celebrul artist Banksy se scot la licitație joi, 24 iunie, ora 19:00, în cadrul Licitației de Sânziene, „Colecția de Grafică Europeană a familiei Bujoiu”. Evenimentul aduce în...

Au început Zilele Europene ale Arhelogiei 

Au început Zilele Europene ale Arhelogiei 
Galerie Foto Institutul Național al Patrimoniului recomandă activitățile cu public organizate anul acesta de specialiști în situri arheologice și spații muzeale din județele Alba, Arad, Constanța, Hunedoara, Sibiu,...

„Pictorial affinities”, expoziţie inedită găzduită de Artoteca Bibliotecii Metropolitane Bucureşti

„Pictorial affinities”, expoziţie inedită găzduită de Artoteca  Bibliotecii Metropolitane Bucureşti
Biblioteca Metropolitană București (BMB) prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București anunţă vernisajul expoziției de pictură „Pictorial affinities” miercuri, 23 iunie,...

Vampiri vintage și demoni însetați de sânge - ONLINE pentru amatorii de senzatii tari la AIFF.5. Primele producții americane filmate în România

Vampiri vintage și demoni însetați de sânge - ONLINE pentru amatorii de senzatii tari la AIFF.5. Primele producții americane filmate în România
Galerie Foto Din 23 iunie vampirii și demonii din secțiunea «FRIGHT@MIDNIGHT - FOCUS FULL MOON FEATURES» pun stăpânire pe casele cinefililor la cea de-a 5-a ediție a American Independent Film Festival în cadrul programului...

Britney Spears își bulversează fanii. Vestea surprinzătoare a vedetei

Britney Spears își bulversează fanii. Vestea surprinzătoare a vedetei
Celebra cântăreață Britney Spears spune că nu știe dacă va mai concereta vreodată, într-un mesaj pe Instagram, scrie Reuters. Aceasta are 29 de ani și nu a mai urcat pe scenă din 2018 și are o tutelă...

Cincizeci de cuvinte pentru ploaie, o poveste cu parfum japonez despre reziliență și speranță

Cincizeci de cuvinte pentru ploaie, o poveste cu parfum japonez despre reziliență și speranță
În limba japoneză există 50 de cuvinte diferite pentru a defini ploaia. De la aversele rapide și puhoaiele torențiale, până la ploile înghețate, cele bine-venite sau provenind dintr-un cer fără nori,...

Limba spaniolă, prin intermediul atelierelor de arte vizuale și muzicale, la Institutul Cervantes din București

Limba spaniolă, prin intermediul atelierelor de arte vizuale și muzicale,  la Institutul Cervantes din București
Două ateliere-surpriză, de educație vizuală și muzicală în limba spaniolă, îi așteaptă pe copiii și adolescenții care au urmat cursuri la Institutul Cervantes din București. Cele două ateliere, plănuite...

Filmele românești "Tipografic Majuscul" și "Colectiv" la Zilele Filmului European din Republica Cehă, 2021

Filmele românești "Tipografic Majuscul" și "Colectiv" la Zilele Filmului European din Republica Cehă, 2021
În cadrul Festivalului Zilele Filmului European din Republica Cehă, cu sprijinul Institutului Cultural Român de la Praga, va fi prezentat publicului ceh filmul Tipografic Majuscul (Uppercase Print) în...
Serviciul de email marketing furnizat de