Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Dependența globală de petrol și gaz: cât de vulnerabilă este lumea la blocada Strâmtorii Ormuz
Blocada iraniană a Strâmtorii Ormuz a arătat lumii cât de ușor poate fi transformată geografia într-o armă feroce, cu efecte devastatoare pentru economia globală. O singură porțiune îngustă de mare, aflată lângă țărmul arid și muntos al Iranului, transportă aproape o cincime din petrolul și gazele lumii. Atunci când această arteră este blocată, planeta întreagă simte șocul.
În doar câteva zile de tensiuni și blocaje, prețurile la energie au explodat, lanțurile economice au început să scârțâie, iar guvernele au intrat în modul de criză: raționalizări, plafonări, teama de recesiune globală. Episodul scoate la iveală un adevăr incomod despre sistemul nostru energetic: dependența de combustibili fosili înseamnă dependența de câteva gâturi de sticlă maritime, situate în cele mai volatile regiuni ale lumii, potrivit unei analize CNN.
„Ca de un dealer”: dependența mortală de petrol și gaze
Experții spun că diferența fundamentală dintre lumea alimentată de petrol și gaze și o lume dominată de energie curată este simplă: combustibilii fosili trebuie livrați constant. Când livrările se opresc, energia se oprește aproape instantaneu.
Li Shuo, director al China climate hub la Asia Society Policy Institute, folosește o metaforă tăioasă. A te baza pe petrol importat „este ca și cum ai depinde de un dealer de droguri: trebuie să te întorci iar și iar”. În schimb, importul de panouri solare „seamănă mai mult cu dependența de un dealer auto: după ce ai făcut achiziția, ești asigurat pentru următoarele două decenii”.
În sistemul actual, statele importatoare de petrol și gaze trăiesc practic de la o livrare la alta. Orice blocaj într-un punct-cheie poate declanșa o criză imediată, cu lanțuri logistice rupte, prețuri explodate și populații împinse spre sărăcie energetică.
Prețul petrolului a depășit pragul critic de 110 dolari pe baril, iar bursele internaționale au înregistrat scăderi semnificative, după discursul susținut de Donald Trump privind conflictul cu Iran. Lipsa unui plan clar de încetare a ostilităților a amplificat temerile investitorilor, declanșând un val de vânzări pe piețele financiare.
Strâmtorile care țin economia lumii de gât
Clement Sefa-Nyarko, lector la African Leadership Centre din cadrul King’s College London, explică faptul că pentru a înțelege cât de vulnerabilă este lumea, trebuie să înțelegem cum este construit actualul sistem energetic global. Strâmtoarea Ormuz, principalul coridor de export pentru petrolul statelor din Golf, este probabil cel mai vital punct de tranzit de pe planetă, tocmai pentru că există foarte puține rute alternative.
Lumea este „aproximativ 80% dependentă de combustibili fosili, iar circa 25% din această cantitate trece printr-un singur punct de blocaj, și asta este o problemă”, subliniază Sefa-Nyarko.
Ormuz nu este însă singura zonă sensibilă. Pe fondul escaladării conflictului din Orientul Mijlociu, crește îngrijorarea și în jurul Mării Roșii. Strâmtoarea Bab el-Mandeb, care leagă Canalul Suez și Marea Roșie de Golful Aden, transportă aproximativ 6% din petrolul mondial transportat pe mare și este marcată de instabilitate cronică. Atacurile lansate de milițiile Houthi în 2023 au obligat deja multe nave să ocolească Africa pe la Capul Bunei Speranțe, generând întârzieri și costuri imense. Acum planează din nou spectrul unui blocaj total.
Un alt punct fierbinte este Strâmtoarea Malacca, „autostrada” maritimă care leagă Oceanul Indian de Pacific. Este cel mai mare coridor de transport maritim de petrol din lume și are notorietate pentru piraterie și jaf armat. În 2025, incidentele de acest tip au atins un maxim al ultimilor 19 ani, cu peste 130 de cazuri raportate, arată un raport ReCAAP Information Sharing Centre. La acestea se adaugă Strâmtorile turcești și Capul Bunei Speranțe, identificate de compania de cercetare Rystad ca fiind cele cinci „linii de viață fragile” ale sistemului energetic global.
Orice perturbare serioasă într-unul dintre aceste puncte vulnerabile lasă lumea fără aer. Țările importatoare sunt „dependent de un flux continuu de energie”, explică Vegard Wiik Vollset, șeful departamentului de cercetare în domeniul energiilor regenerabile la Rystad. Când fluxul se oprește, tot sistemul se clatină.
Iran transformă Strâmtoarea Ormuz într-un „punct de taxare” controlat de Gărzile Revoluționare: petrolierele plătesc aproximativ 1 dolar pe baril, în yuani sau criptomonede, pentru trecere sigură cu escortă militară
Cum ar arăta aceeași criză într-o lume dominată de energie verde
Dacă însă aceeași criză militară ar izbucni într-o lume dominată de energie regenerabilă – eoliană, solară, baterii – impactul ar arăta foarte diferit. Diferența majoră este sursa energiei. În cazul energiei curate, odată ce infrastructura este construită, tot ce mai trebuie este soare sau vânt – resurse interne, care nu pot fi blocate pe mare.
Sefa-Nyarko subliniază că, odată instalate, parcurile fotovoltaice și turbinele eoliene pot produce energie zeci de ani. Într-un asemenea scenariu, producția de electricitate ar fi în mare parte izolată de șocurile geopolitice de tipul blocadei de la Ormuz. Șoferii de mașini electrice nu ar tremura la pompă, gospodăriile cu pompe de căldură și plite electrice nu ar vedea facturile explodând, iar guvernele nu ar fi obligate să arunce miliarde în subvenții de urgență.
„O rețea electrificată este în mod inerent mai rezilientă”, spune Antoine Vagneur-Jones, șef al departamentului de comerț și lanțuri de aprovizionare la BloombergNEF. Asta nu înseamnă că energia curată nu are propriile puncte de blocaj, dar natura acestor vulnerabilități este diferită, mai lentă și mai puțin capabilă să declanșeze șocuri zilnice la nivelul consumatorului.
De la strâmtori maritime la „strâmtoarea” China
Panourile solare, turbinele eoliene și bateriile au nevoie de minerale critice precum cobalt, litiu, grafit și metale rare. Acestea nu trec neapărat prin câteva strâmtori înguste, dar depind masiv de un singur actor: China.
China joacă un rol dominant nu atât în extracție, cât în procesare. Litiul pentru baterii se extrage în Australia, Chile, China, Zimbabwe și alte țări, dar peste 70% din procesare are loc în China. Republica Democrată Congo deține în jur de 70% din rezervele globale de cobalt, esențial pentru baterii și magneții turbinelor eoliene, însă aproximativ 80% din procesarea acestuia se face tot în China.
În plus, China a cucerit piața de tehnologie verde. Produce peste 90% din polisiliciu, wafer-e și celule fotovoltaice – componentele cheie ale panourilor solare. „China are produsul cel mai ieftin și tehnologia cea mai avansată”, explică Yana Hryshko, analist senior la Wood Mackenzie.
Iar Beijingul nu se teme să își folosească această poziție. Când Statele Unite au amenințat cu noi tarife în 2025, China, care extrage circa 60% din metalele rare și procesează 90%, a introdus restricții la export. „Statele Unite au fost nevoite să revină imediat la masa negocierilor”, povestește Sefa-Nyarko.
Totuși, chiar și o restricționare dură a exporturilor de către China nu ar produce același tip de șoc instantaneu ca blocarea petrolului și gazelor. Nu ar opri fluxul zilnic de energie, ci ar frâna capacitatea țărilor de a construi noi capacități verzi. Impactul ar fi mai degrabă unul de durată, nu un șoc de la o zi la alta.
Cursa pentru lanțuri de aprovizionare mai reziliente
Guvernele au înțeles deja că trebuie să reducă dependența de un singur gigant. State precum Statele Unite și India investesc în propriile industrii de producție de panouri solare, chiar dacă produsele chinezești rămân deocamdată cele mai ieftine. Un raport recent al Agenției Internaționale pentru Energie arată că prețurile la panouri în China sunt cu circa 10% mai mici decât în India, cu 20% față de Statele Unite și cu 35% față de Europa.
În paralel, tot mai multe țări dezvoltă programe de reciclare a mineralelor critice deja aflate în circuite și testează tehnologii alternative, precum bateriile pe bază de sodiu, care nu mai au nevoie de litiu. Aceste materiale nu sunt importante doar pentru energie, ci și pentru industria de apărare și pentru sectorul electronicelor.
Rămâne de văzut dacă actuala criză va accelera decisiv tranziția către energie regenerabilă și electrificare. Vagneur-Jones se așteaptă ca da, cel puțin pe termen mediu. „De obicei vedem că ritmul adoptării și al extinderii se intensifică în anii de după un șoc”, spune acesta.
Nu există energie fără riscuri, dar există mai puțină dependență
Niciun sistem energetic nu este perfect, avertizează Sefa-Nyarko. Vor exista mereu puncte critice, negocieri dure și tensiuni geopolitice. „Nu ne putem amăgi că energiile regenerabile vor fi un glonț de argint”, recunoaște el.
Criza actuală arată însă ceva esențial: fragilitatea unui model economic global legat ombilical de fluxul neîntrerupt de petrol. O lume în care energia se produce în principal din soare, vânt și baterii nu va elimina riscurile, dar va rupe, treptat, această relație sufocantă cu „dealerii” de combustibili fosili.
Citește pe Antena3.ro
